Una dintre cele mai interesante discuţii de la festivalul clujean a fost aceea moderată de Corina Şuteu, directoarea ICRNY, şi prilejuită de lansarea ediţiei speciale a AperiTIFF-ului.

Directorul artistic al festivalului, Mihai Chriliov, Margaret von Schiller (festivalul de la Sevilla), Basil Tsiokos (Sundance), Tamara Tatishvili (directoarea CNC-ului georgian), David Kwok (Tribecca Film Festival), Larry Kardish (Mo- MA), şi Benjamin Crossley-Mara (distribuitor american) au fost cei care au dezbătut soarta noului val românesc peste hotare.

"Eu cred că m-am confruntat prima dată cu noul cinema românesc văzând «Moartea domnului Lăzărescu», nu «Marfa şi banii». Mi se pare că filmele româneşti au căpătat mult mai multă atenţie în interiorul comunităţii internaţionale după cel de-al doilea lungmetraj de Cristi Puiu. (…) Apoi prezenţa filmelor româneşti a început să fie simţită şi în cinematografele de artă din S.U.A.", a opinat Tsiokos.

O copie preţioasă

"Relaţia mea cu cinemaul românesc a început acum mulţi, mulţi ani", susţine Kardish, care a povestit că a văzut "Reconstituirea" (de Lucian Pintilie – n.r.) la un festival din New York, de atunci a devenit interesat de ceea ce se petrece cu filmele din România şi s-a declarat impresionat de "Secvenţe", de Alexandru Tatos, care figurează pe lista sa de favorite şi despre care crede că include o scenă pe care a văzut-o "repetată" în multe filme româneşti recente.

"Am obţinut o copie, parcă de la un distribuitor. Ţin minte că ni s-a cerut pe un ton foarte informal să nu trimitem copia înapoi în România pentru că nu se ştie ce se va întâmpla cu ea acolo. Am replicat că noi credeam că autorităţile o vor cere înapoi, şi ni s-a zis că birocraţii nu o vor face niciodată. Aşa s-a întâmplat şi de aceea avem o copie la MoMA", a explicat Kardish, neuitând să menţioneze cât de emoţionat a fost după ce a urmărit scurtmetrajul lui Corneliu Porumboiu, "Călătorie la oraş", şi "Periferic", de Bogdan George Apetri. "Criticii adoră noile filme româneşti datorită umorului, prestaţiilor actoriceşti, inteligenţei şi a relaţiilor emoţionale dintre personaje", a mai spus Kardish.

Se va menţine noul cinema românesc pe val?

"Vin dintr-o ţară (Germania – n.r.) în care încă trăim pe spezele unei reputaţii a unui «nou val», dar la noi s-a manifestat mai demult. Cum se susţine asta? E nevoie de mult noroc ca multe lucruri să meargă bine pe o perioadă lungă, să zicem 10 ani. E nevoie de o generaţie de regizori care să călătorească în afara ţării, dar să se întoarcă în patrie pentru a-şi face filmele, care să se simtă confortabili acolo, dar să fie extrem de atenţi la ce merge şi ce nu în ţara respectivă, să trateze lucrurile cu umor, fără să se simtă vinovaţi pentru asta, cum fac germanii", crede Margaret von Schiller, care a precizat: "Asta se simte în filmele voastre – că regizorii pot să se distanţeze pentru a privi anumite situaţii într-un fel foarte frumos, în genuri foarte diferite. E un val de noi filme, nu un val dominat de acelaşi gen. Aveţi nevoie de producători, de persoane din comunitatea internaţională care să vină şi să plece din ţară, actori şi actriţe minunate – aici sunteţi atât de norocoşi", a opinat von Schiller, care crede că românii au reuşit să îşi păstreze interpreţii la acelaşi nivel de importanţă, nu ca în Spania sau Germania, unde există statutul de star la nivel naţional.

"Trebuie să convingeţi co-producători străini să vă finanţeze filmele şi să îi ţineţi aproape! Va fi foarte greu", a accentuat von Schiller.

IERARHIE

Topul declaraţiilor de la Cluj

Probabil că afirmaţia cea mai tandră din întregul festival i-a aparţinut lui Lucian Pintile, care a formulat-o după ce autorul lui "Poliţist, adjectiv" i-a înmânat Premiul de excelenţă: "E o zi aproape fericită pentru mine, din mai multe pricini pe care nu le destăinui şi din una pe care o destăinui: faptul că acest premiu îmi este oferit de Corneliu. Dacă nu e cumva confuzie. E premiul meu sau al lui? În sfârşit, dacă e al meu, îl primesc cu mulţumiri".

Şi celebrul producător Marin Karmitz a făcut o declaraţie interesantă la TIFF când a fost întrebat dacă a fost intimidat vreodată – "După Samuel Beckett, care mi-a fost prieten, nu m-a mai intimidat nimeni. Poate Jean-Luc Godard, al cărui asistent am fost".

Nici cu Jacqueline Bisset nu îţi era ruşine, actriţa răspunzând extrem de sincer la nişte întrebări exagerat de personale, care i-au fost adresate în timpul conferinţei şi vorbind despre scleroza multiplă a mamei ei: "Am reuşit să am şi o carieră şi nişte bărbaţi grozavi în viaţa mea, însă prioritatea era mama. Nu vă puteţi imagina cum este să ai lângă tine pe cineva care nu poate să facă nimic pentru el însuşi, e ca şi cum ai căra un sac cu 500 de kilograme în spinare", a povestit Bisset.

Nici când a vorbit despre cariera ei, Bisset nu a fost mai puţin deschisă – "Mi-a fost întotdeauna dificil să îmi dau seama dacă am făcut cu adevărat ceva. Şi deşi am făcut vreo 80 de filme, îmi amintesc foarte puţin despre ele şi mă întreb uneori de ce primesc premii. Pentru că nu ştiu când am lucrat cu adevărat bine". Ar regiza vreodată? "Îmi place să fac pe şefa, asta e problema! Prin anii 80 m-am gândit că aş putea să regizez, dar după experienţa de la «Rich and Famous » mi-a schimbat părerea. M-am gândit că nu e rostul meu pe lume să fiu atât de pornită, de furioasă… şi regia m-ar fi adus probabil pe muchie".

Dacă nu era actriţă, ar fi optat pentru arheologie sau artă. "Eu şi fratele meu săpam tunele şi eram teribili de încântaţi când găseam lucruri pe sub pământ. Erau lucruri pe care le pierdea mama şi le îngropau alţii. Îmi plac textilele vechi, casele vechi, obiectele vechi. Sunt obsedată de unele forme de artă. Îmi plac obiectele vechi care au de-a face cu viaţa banală: coşuri, tacâmuri, obiecte tradiţionale din Mexic, Japonia, Turkistan", a mai relatat Bisset.

Cât despre Michele Placido, acesta a afirmat, la o întâlnire informală cu publicul şi jurnaliştii: "Îmi încurajez colegii din Italia şi Franţa să vină la TIFF. Voi vorbi cu actorii francezi Daniel Auteuil şi Mathieu Kassovitz, cu care voi face un film în acest an în Franţa, să vină şi ei la TIFF". Actorul s-a îndrăgostit şi de oraş, şi de festival şi vrea să vină la anul cu întreaga familie. <iframe width="560" height="349" src="http://www.youtube.com/embed/NFlxVb1GLrE" frameborder="0" allowfullscreen></iframe> "Mi se pare că filmele româneşti au căpătat mult mai multă atenţie în interiorul comunităţii internaţionale după cel de-al doilea lungmetraj de Cristi Puiu" BASIL TSIOKOS, Sundace