Proiectul de reamenajare a clădirii TNB promite şi spectacole în aer liber. Clădirea va fi dată în folosinţă în decembrie 2010.
Arte vizuale, teatru, dans contemporan şi muzică, toate şi-au găsit locul în proiectul făcut de arhitectul Radu Belea pentru clădirea Teatrului Naţional Bucureşti (TNB), prezentat ieri, într-o conferinţă de presă. În noua configuraţie a clădirii, pe lângă mărirea la opt a numărului de săli de spectacole, intră şi transformarea TNB într-o destinaţie potrivită şi pentru cei care nu vor neapărat să vadă un spectacol. Terasele vor primi roluri de spaţii de socializare şi relaxare. Astfel, cea din faţă se va transforma în cafeneaexpoziţ ie, iar terasa din spate va deveni teatru în aer liber. Numărul de locuri va creşte de la 1.700 - câte sunt în prezent - la peste 3.100 în sălile de spectacole, iar suprafaţa spaţiului public multifuncţional va creşte odată cu reamenajarea teraselor, dar şi a holurilor şi foaierelor existente, de la 1.800 la 4.500 de metri pătraţi. Proiectul TNB, aflat la faza de studiu de fezabilitate, va costa 40 de milioane de euro. Dansul se mută la subsol Conform schiţelor de proiect, Centrul Naţional al Dansului Bucureşti se va muta de la etajul 4 al teatrului într-un spaţiu special alocat, la subsolul scenei mari, unde va primi două săli de spectacol. Odată ce va primi aprobarea de la Ministerul Culturii şi Cultelor, proiectul de transformare a clădirii TNB, Teatrul de Operetă „Ion Dacian“ va primi Sala Omnia, Sala Studio (în care funcţionează acum Opereta) urmând să revină în folosinţa TNB. Ion Caramitru şi Radu Belea speră ca licitaţiile pentru constructori să înceapă în septembrie, iar lucrările, spun ei, n-ar trebui să fie împiedicate de venirea iernii. Conform contractului semnat cu BERD, luna decembrie a anului 2010 este termenul-limită până la care lucrările trebuie să fie gata. Sala Mare va intra ultima în reparaţii, Teatrul Naţional urmând să aibă două săli funcţionale pentru spectacole pe toată durata lucrărilor de reamenajare. ISTORIC „Pălăria“ de beton armat care nu-i plăcea tovarăşului În clădirea de la Kilometrul zero al Capitalei, primele spectacole s-au jucat în urmă cu 35 de ani. Proiectarea clădirii a început în 1963, dar noul edificiu s-a inaugurat zece ani mai târziu, pe 20 decembrie 1973. Conceput de Horia Maicu, edificiul se înscria în modernismul anilor ’60, dar a rămas neterminat: pictura cu istoria teatrului, care trebuia să acopere trei faţade nu a fost niciodată realizată, lăsând corpul în zidărie de cărămidă aparentă. În urma incendiului din 1977, teatrul a fost afectat, iar Sala Mare a fost complet distrusă. În anii ’80, la cererea primului tovarăş al ţării, clădirea a fost complet remodelată la exterior („pălăria“ de beton armat, elegantă, care devenise simbol, îi displăcea lui Nicolae Ceauşescu) şi parţial la interior, lucrările fiind coordonate de arhitectul Cezar Lăzărescu. El este cel care a înlocuit modernismul clădirii originale cu elemente realizate în materiale tipice anilor în care s-a construit şi Casa Poporului. (Oana Botezatu)
Recomandările noastre
