Mai multă autonomie, mai multă putere. La fel ca actuala navă-amiral a marinei militare franceze, Charles-de-Gaulle, portavionul de nouă generație anunțat de liderul de la Elysee va avea propulsie nucleară.
Nici vorbă de reîntoarcerea la diesel pentru marinarii francezi. Viitorul portavion al Hexagonului va avea propulsie nucleară. Anunțat operational la orizontul anului 2040, noua navă strategică va înlocui actualul portavion Charles-de-Gaulle care a intrat în serviciu în anul 2001.
Chiar dacă multe informații despre noul portavion pe care-l pregătește Franța sunt clasificate, câteva date au apărut. Astfel, nava va avea un deplasament de 75.000 de tone și o lungime de aproximativ 300 de metri.
Față de 42.000 de tone și o lungime de 261 de metri, cât are predecesorul său, mai mult decât portavioanele britanice, dar mai puțin decât cele 11 portavioane americane.
Noul portavion va putea îmbarca avionul de luptă de nouă generație, înlocuind actualele avioane Rafale, care va fi în centrul „sistemului de luptă aeriană al viitorului” (SCAF).
La ora actuală, în afară de portavioanele americane, Charles-de-Gaulle este singura navă de acest tip propulsată de energie nucleară.
Cele 42.000 de tone ale sale sunt deplasate de două reactoare K15, fiecare având o putere de 150 megawați, funcționând cu apă sub presiune. Sunt aceleași care echipează, dar într-un singur exemplar, submarinele lansatoare de rachete și submarinele nucleare de atac ale marinei franceze, scrie Le Figaro.
Camerele sale de cazane sunt amplasate în compartimente separate, ansamblul fiind integrat într-o „cutie” mare, astfel încât să fie izolat de restul ansamblelor navei și protejat atât împotriva scurgerilor radioactive, cât și a atacurilor externe. Aburul generat, în timp ce destinde, acționează două grupuri de turbine conectate printr-un reductor la cele două linii de arbori de elice. De asemenea, furnizează energie electrică tuturor sistemelor navei.
Prin această alegere, președintele Macron a pus accentul pe avantajele energiei nucleare, la care nu se pune deci problema renunțării.
În primul rând, este vorba de o autonomie energetică foarte mare, între fiecare reumplere de combustibil nuclear fiind o perioadă de aproape zece ani.
Și, ca urmare, o disponibilitate operațională de aproximativ 70%, combinată cu misiuni care pot ajunge la câteva luni. Frecvența mai mică de realimentare pe mare este o garanție a siguranței și reduce numărul de nave de sprijin logistic.
Apoi, este avantajul volumului redus de echipamente. Pe Charles-de-Gaulle, fiecare reactor nuclear se înscrie într-un cilindru de numai 10 m diametru și 10 m înălțime, ceea ce eliberează mai mult spațiu pentru transportul „combustibilului pentru aviație” sau a armelor.
În cele din urmă, este vorba de capacitatea de a atinge rapid viteze mari, în jur de 30 de noduri în câteva minute, un avantaj în timpul manevrelor de evitare. De asemenea, face posibilă generarea unei viteze relative a vântului suficientă pentru a promova catapultarea și aterizarea aeronavelor.
Energia nucleară este, de asemenea, considerată a fi o energie sigură și fără carbon, a cărei dezvoltare contribuie la menținerea industriei navale franceze la cel mai înalt nivel. Un „made in France” potențial vizibil pe toate mările lumii, pe care foarte puține marine sunt capabile să-l asigure.
Numărul de portavioane este încă limitat în lume, portavioanele „reale” care folosesc avioane navale convenționale fiind și mai rare pentru a fi operaționale.
Avantajul portavionului este că se află, evident, pe mare. Este o evidență, dar marea aparține tuturor în termeni de drept internațional. Aceasta înseamnă că poate merge oriunde fără a cere permisiunea nimănui, o diferență față de bazele aeriene.
De exemplu, Franța are o bază aeriană în Iordania pentru a efectua operațiuni asupra Irakului și Siriei, dar acest lucru se poate face numai cu acordul autorităților țării.
Pe de altă parte, dacă trimite un portavion, îl trimite acolo unde vrea, atâta timp cât nava nu se află în apele teritoriale ale unei țări, deci mută acea bază.
Este de un interes politic major și oferă libertate de manevră statelor care au astfel de nave. Evident, este în primul rând un instrument militar deoarece există la bord avioane de luptă. Există, probabil, și arme nucleare ca parte a disuasiunii nucleare a Franței.
Foto: Navalnews