Majoritatea victimelor identificate până în prezent au fost constrânse să cerşească în faţa unor supermarket-uri din zona Duisburg, sub pretextul că vindeau ziare, în fiecare dimineaţă începând cu ora 9.00 până în jurul orelor 20.00. Victimele erau transportate zilnic în respectivele locaţii cu o maşină condusă alternativ de către învinuiţi, fiecare persoană având locul său prestabilit în faţa câte unui magazin, pentru a putea acoperi astfel o suprafaţă cât mai mare din oraş şi pentru a avea acces la un număr ridicat de clienţi ai respectivelor magazine.

Persoanele traficate erau obligate să producă în fiecare zi între 50-100 de euro, iar banii erau predaţi în fiecare seară membrilor grupării. Aceştia obişnuiau să-i controleze pe cei în cauză, iar în situaţia în care unii dintre ei nu reuşeau să facă sumele de bani cerute sau încercau să ascundă o parte din bani, erau supuşi la diferite ameninţări şi violenţe fizice.

De asemenea, în imobilul în care erau cazate persoanele aduse din România, membrii grupării locuiau pe câte un etaj, unde îi plasau pe cei aflaţi în supravegherea lor directă. Victimele erau cazate mai multe în aceeaşi cameră, în condiţii foarte proaste de trai, unii dormind pe saltele întinse pe jos, iar alţii câte doi în pat. Nevoile şi le făceau la o toaletă improvizată, ce era amplasată în aceeaşi cameră în care dormeau victimele. De asemenea, nu li se dădea decât o masă pe zi, seara când se întorceau de la cerşit, de multe ori fiind privaţi şi de această masă dacă nu reuşeau să strângă sumele minime impuse de membrii grupării.

În paralel, o parte dintre persoanele traficate din România au fost determinate de către membrii grupării să participe la diferite infracţiuni de furt, sub coordonarea învinuiţilor, aceştia dezvoltând în scurt timp o activitate infracţională foarte eficientă în această direcţie. după lăsarea întunericului se deplasau cu autoturismele deţinute de membrii grupării la diferite fabrici dezafectate, de unde sustrăgeau mai multe cantităţi de cupru, din cercetări rezultând că respectivele cantităţi se ridicau la circa 1 tonă de cupru pe seară.

Persoanele racolate erau constrânse să comită şi diferite furturi de combustibil. În acest sens, respectivii erau transportaţi în apropierea şantierelor în lucru, de unde sustrăgeau motorină din rezervoarele utilajelor aflate în acele şantiere care, ulterior, era depozitată în bidoane de 60 de litri şi vândute cu circa 25 de euro pe bidon, învinuiţii reuşind să obţină până la 10 astfel de bidoane pe seară.

Toate sumele de bani obţinute în urma acestor activităţi erau însuşite de către învinuiţi, niciuna dintre persoanele care erau folosite la comiterea infracţiunilor neprimind vreo sumă de bani. Mai mult, atunci când unii dintre aceştia le-au cerut învinuiţilor să-i plătească, au fost supuşi la violenţe fizice drept represalii.

După un timp, unele dintre victime au reuşit să fugă şi să se întoarcă în România. Întrucât nu aveau însă sumele de bani necesare, majoritatea drumului victimele au fost nevoite să-l parcurgă pe jos, condiţii în care drumul a durat circa două săptămâni, acestea dormind marea majoritatea a drumului prin gări sau sub cerul liber.
 De asemenea, victimele au trebuit să rabde de foame, reuşind să ia doar ocazional câte o masă la o cantină socială. Datorită drumului lung pe care l-au străbătut pe jos (circa 700 de km) şi frigului pe care l-au îndurat (evenimentele petrecându-se în luna martie 2011) unele dintre victime s-au îmbolnăvit, suferind şi în prezent de pe urma traumatismelor.
Mai mult, după ce au revenit în România, la scurt timp părţile vătămate au fost căutate de către învinuiţi, care le-au ameninţat, în dorinţa de a-i timora şi de a le forma convingerea că nicăieri nu pot fi în siguranţă. De asemenea, recent, după ce au aflat că unele dintre victime fuseseră citate la organele judiciare, învinuiţii au făcut din nou presiuni asupra acestora, pentru a le determina să evite furnizarea unor declaraţii reale şi complete cu privire la evenimentele cărora le-au căzut victime

Te-ar putea interesa și: