Nicuşor Dan trage un semnal de alarmă în legătură cu Sorin Oprescu. El candidează pentru funcţia de primar general.

Stă cu chirie. A lăsat un salariu mare, în Franţa, unde îşi luase doctoratul în matematică pentru nişte idealuri. Deocamdată legate de Bucureşti. Nicuşor Dan a vorbit, într-un interviu acordat EVZ, despre nelegiuirile primarului Sorin Oprescu.

EVZ: Vă rugăm să vă prezentaţi Nicuşor Dan: M-am născut în Făgăraş. În 1987 şi 1988 am câştigat Olimpiada internaţională de matematică. În anul 1989 am venit la Facultatea de matematică din Bucureşti. Am stat trei ani. În 1998 mi-am luat un doctorat în matematică la Paris după care m-am întors în România . Din 2000 până în 2006 am fost directorul executiv al unei şcoli universitare căreia i-am pus bazele împreună cu un grup în anul 2000, Scoala Normală Superioară Bucureşti, o unitate de învăţământ de elită care să ţină în România studenţi excepţionali de la ştiinţe exacte. Din anul 2008 sunt preşedintele Fundaţiei “Salvaţi Bucureştiul". Cele mai mari succese au fost modificarea legii urbanismului în 2009, ca să nu se mai permită în cartiere blocuri cu prea multe etaje. Totuşi se mai întâmplă Pentru că nu se respectă legea dar trendul este descrescător şi Legea este cât de cât utilizabilă. Înainte putea să vină oricine şi să facă ce vrea. Alte succese? Mediatice şi în instanţă, unde am câştigat 23 de procese. Care ar fi cel mai important proces câştigat în instanţă? Probabil blocarea Proiectului Aqua Parc în parcul Tineretului. Era vorba de şapte hectare de parc ce ar fi urmat să devină restaurante, parcări...Un proiect semnat de Piedone. De fapt am câştigat procese cu toate primăriile, mai puţin cu cea din sectorul 6 şi cu cea generală. Aveţi o Asociaţie care se cheamă "Salvaţi Bucureştiul". De ce anume ar trebui să fie salvat? În 2008 perspectiva noastră era pe mediu, patrimoniu şi urbanism. Acum ea este mai vastă şi ţine de dezvoltarea în general a oraşului. Adică şi de bani, pentru că se risipeşte enorm în Capitală. Adică să ieşim din obsesia asta hai să facem şosele şi să ne îndreptăm şi către alte obiective ce pot fi şi productive. Aveţi o pregătire de urbanism? Doar de matematiciam. Nu am nici pregătire de jurist dar am câştigat destule procese pledând eu în instanţă. Cât priveşte urbanismul am asistat la atâtea dezbateri încât am experienţă şi am o ideie, deşi nu pot spune că sunt urbanist. Ce vă recomandă pentru candidatura la Primăria Generală? Faptul că nu sunt din sistem, sunt un om onest, nu sunt asociat cu nici o gaşcă şi am blocat proiecte de milioane de euro. Şi faptul că am dovedit abilităţi manageriale în învăţământ. Aţi lansat un document care se cheamă “100 de minciuni sau promisiuni neonorate ale Primarului General Sorin Oprescu". Care sunt cele mai mari, ce atârnă foarte greu în evaluarea bucureştenilor? Nu am vrut să facem o analiză ci un document suplu care poate fi citit de cât mai multă lume. Avem, de exemplu promisiuni de dezvoltare. Un nou spital municipal, parteneriate publice private cu companii de IT…Nu s-a întâmplat nimic. Vom atrage bani, 140 de milioane de euro pentru grădiniţe şi parcări. Nu numai că nu au atras dar, acum câteva zile un comunicat de la Standard & Poor reclama faptul că întrerup colaborarea, scad raitingul şi nu găsesc pe site-ul Primăriei suficiente date ca să continue evaluarea. Aşadar nu numai că nu a reuşit să atragă bani dar şi-a şi tăiat craca de sub picioare. A mai promis Oprescu terminarea retrocedărilor şi nu a făcut nici 10%. A mai promis dezvoltarea unui centru de proiectare urbană, un loc de reflecţie care să dea repere de dezvoltare. Acesta a fost desfiinţat. Ar mai fi nişte treburi delirante de genul: vom lua toate cablurile de pe stâlpi în 30 de zile, vom organiza olimpiada de vară la Bucureşti în 2020. Orice deszăpezire va dura patru ore. În trei ani vom scoate hipermarketurile afară din Bucureşti. Mai sunt chestiuni care ţin de respectarea legii. Vezi AICI întreaga listă cu cele 100 de minciuni sau promisiuni neonorate ale lui Sorin Oprescu Unele măsuri ale lui Oprescu par de glumă. Credeţi că i-a scăzut discernământul? Cred că are momente de derapaj. El este un produs media care a fost foarte bine vândut şi ortodox şi neortodox. Acum este o oportumitate în campanie să dovedin că acest produs are nişte vicii pe care oamenii nu le ştiu. De câte ori apare o problemă în spaţiul public el intuieşte ce vrea lumea să audă, promite şi nu se mai ţine de cuvânt.

Cum vă explicaţi această hipnoză în spaţiul public în legătură cu el. După sondaje lumea îl apreciază. Mai ales că lucrurile nu se schimbă de loc în bine. Probabil cele două proiecte mari Pasajul Basarab şi Stadionul Naţional. Deşi Pasajul a costat 250 de milioane de euro şi traversează zece fire de cale feerată. Un pod din Mexic trece peste o strâmtoare de 500 m şi a costat jumătate. Alt pod din China, recent inaugurat, care are 1000 m lungime în regim de autostradă şi a costat 150 milioane de euro. Până la urmă Pasajul este un furt şi o situaţie similară şi la stadionul de fotbal. În Germania există unul identic care a costat jumătate de preţ. Cum vă explicaţi că nu este anchetat? De obicei i se fac controale tehnice, dacă au fost plătite facturile la timp, de exemplu şi latura penală este ignorată. Deşi este evident că în cele două cazuri vorbim de un furt.

Cum veţi scoate oamenii la vot? Eu, un om care nu vine din sistem, cum vine Oprescu, deşi el se dă independent şi lumea l-a crezut poate stârni interes. Oprescu a fost propulsat şi ca director de spital tot de partid, ca să nu mai vorbim despre faptul că atunci când a fost nevoit să se opereze s-a dus la Paris, după ce el condusese spitalul respectiv şi îl utilase timp de 12 ani. Aţi vorbit cu Oprescu. La început am vorbit şi l-am suspectat de bunăcredinţă. Am fost naivi. I-am făcut plângeri penale pentru încălcarea unei decizii judecătoreşti. Noi am obţinut suspendarea demolării la hotel Marna şi la cinema Feroviarul. Noaptea a dat o altă autorizaţie şi le-a demolat. A încălcat dispoziţia judecătorească în ianuarie 2011. Nu am primit încă rezoluţia Parchetului.. Mai avem şi alte plângeri, cam zece, pe care încă nu le-am depus din lipsă de timp. Cea mai gravă mi se pare demolarea , în luna decembrie, unui imobil parte dintr-un monument istoric. de la intersecţia străzilor Berzei cu Ştirbei, vineri noaptea, fără avizul Ministerului Culturii. Tot pe acolo, pe strada Cobălcescu, dimineaţa se discuta demolarea unei case şi Primăria a venit în instanţă cu acte false afirmând că acel imobil nu ar mai exista. Iar noi am venit cu poza casei şi cu actul lor fals.

Alte abateri grave se referă la semnături falsificate. Mai multe acte purtau semnătura Secretarului General al Primăriei şi acesta ne-a declarat în scris că nu ar fi semnat, pe 7-8 autorizaţii de construire sau de demolare. Este cam de şcoala de corecţie, de penitenciar.Cam aşa şi cred că va şi refuza să vină la dezbateri în timpul campaniei. Ce minciuni a mai spus în campanie? Mai sunt unele de natură calomioasă. A spus că asociaţia noatră ar avea interese imobiliare şi din acest motiv am protesta. Că am blocat proiectul lor ca să construim blocurile noastre. ÎNCREDERE. Nicuşor Dan priveşte cu mult optimism viitorul Bucureştiului, dar fără Sorin Oprescu FOTO: OCTAVIAN COCOLOȘ PROBLEMĂ

Fonduri pentru rezolvarea situației maidanezilor există din belşug. Interes mai puţin

Dintre subiectele de interes pentru bucureşteni, ar putea fi menţionate “spaţiile verzi", “facturile de întreţinere" şi “cîinii fără stăpân". Care sunt propunerile dvs. pentru a încerca rezolvarea acestor probleme de mare interes public? Cu amendamentul că vom reveni şi cu a patra problemă. Pe “spaţii verzi", principala problemă este că nu avem nici în prezent inventarul lor, deşi Primăria (Generală- n. red.) a ieşit cu o declaraţie conform căreia s-ar fi realizat acest inventar. E un an de-atunci, cam aşa… Registrul Spaţiilor Verzi a fost pus pe site-ul Primăriei, există o secţiune acolo, dar nu se deschide nimic. Aşa, din zvonuri, ştim că s-au inventariat doar spaţiile verzi aflate în proprietate publică, nu şi cele din proprietate privată şi ştim că principalele presiuni sunt pe cele proprietate privată. Deci,a sta e o problemă. A doua problemă este că, în continuare, se emit autorizaţii de construire pe spaţiile verzi şi asta o fac atât Primăria Generală, dar şi cele de Sector. A treia chestiune ar fi faptul că acolo unde ar exista oportunităţi pentru implementarea spaţiilor verzi (sună telefonul mobil-n.red.), nu există voinţă pentru a se impune asta. A fost o Strategie Anti-Praf, votată în 2009 de Consiliul General, care nu s-a îndeplinit şi care spunea că se va reveni cu o propunere (în Consiliul General-n.n.) care să impună un 30% din proiectul va fi obligatoriu destinat spaţiilor verzi pentru orice complex rezidenţial nou: şi avem aici zona din Progresului, avem un Mall care se va construe lângă stadionul Naţional unde nu s-a respectat nimic din toate acestea fiindcă nu s-a dat nici Hotărârea respectivă. În esenţă, în 4 ani, nu s-au construit decât foarte puţine parcuri, iar situaţia este aceeaşi. Acum, dacă vorbim despre câinii vagabonzi, vorbim de incompetenţă şi impotenţă. Este o problemă “de top". Ca să iei din Bucureşti toţi câinii şi să-i duci la adăpost, întreţinerea lor costă cam 5 % din cât cheltuieşte Primăria Generală pe panseluţe, borduri, pomişori. Deci, există banii dar… Avem cam un câine la 100 de oameni, cu o campanie inteligentă, poţi să faci oamenii să-I adopte şi poţi să reduci costurile de proiect. Părerea mea este că această problemă, inclusiv strângerea şi sterilizarea câinilor se poate rezolva foarte repede. Evident, trebuie să ţinem sub control un fenomen secundar- faptul că unii dintre ei apar din curţile oamenilor. Trebuie, practice, un recensământ al populaţiei de câini din Bucureşti: toată lumea l-a vrut, dar nu s-a realizat. Şi acum, facturile la căldură. Este o problemă uriaşă. De când funcţionează CET-urile, de 30-40 de ani, tehnologiile s-au schimbat. Ei produc acum gigacaloria la 325 lei, dar tehnologia modernă o produce mai ieftin cu 40 %, la 130-140 lei. Ei trebuie să aibă curajul să investească aici. Ei nu o fac fiindcă bagă banii în asfalt, e vorba de mentalitatea noastră colectivă, că asfaltul este foarte important. Costul total ar fi de cca 1 miliard euro, pentru întregul Bucureşti, în condiţiile în care bugetul Primăriei este de 1 miliard, deci în 6-7 ani poţi să spui că s-ar face. Cu un credit nu s-ar rezolva sproblema? Cu creditul este de discutat, Bucureştiul este déjà îndatorat, are cam 850-900 milioane euro, aproape de bugetul propriu. Aici este o problemă care nu ţine doar de municipiul Bucureşti, fiindcă nu există o previziune clară a repartiţiilor de buget pe fiecare an, pe Primăria municipiului Bucureşti. Parteneriatul public-privat îl vedeţi ca pe o soluţie pentru finanţare? Da, dar nu l-aş recomanda foarte tare pentru că la un moment dat cineva va trebui să plătească privatului pentru finanţare, pentru nevoile Bucureştiului, pe diverse proiecte…

O consideraţi o oportunitate, o soluţie? Da, dar în acele proiecte de un anumit standard. De exemplu, parteneriatul pentru parcări subterane mi se pare o afacere foarte bună pentru toată lumea. Spuneaţi de un al patrulea punct…? Da, eu l-aş intitula “Unde merge oraşul?". Adică, niciodată nu am auzit de o previziune economică de dezvoltare pentru Bucureşti. Totdeauna am vorbit de acei aşa-zişi primari gospodari care să fie buni, şi să ia zăpada, şi să astupe gropile, şi să termoizoleze blocurile etc. dar nu am văzut un primar care să spună “Uite, eu ştiu ce vreau să fac cu oraşul ăsta". Aici, una dintre principalele probleme ar fi faptul că oamenii calificaţi nu mai vor să stea în Bucureşti, iar Bucureştiul pierde resurse din cauză că nu are politici pentru ele. Care ar fi soluţia? Avem resurse, avem experţi în IT, avem pe partea de creaţie artistică, avem în cinematografie, avem în arhitectură, avem în publicitate oameni care câştigă concursuri şi totul este să-i pui pe oamenii ăştia într-o structură care să facă din Bucureşti un centru regional în tehnologizare. Bucureştiul este obligat să facă asta pentru că aceasta este singura resursă pe care o are, industrie nu mai există…

Credeţi că acest proiect ar aduce finanţări? Ar aduce investitori şi bani, da! Exceptând lucrurile legate de viaţa omului de zi cu zi, acesta va fi principalul meu proiect de campanie: construcţia axei creative a oraşului şi aducerea de investitori şi bani! Să vorbim despre eventualitatea unui posibil mare cutremur? Avem o problemă aici. La cutremurul din ’77 au murit 1400 de oameni în Bucureşti. Clădirile sunt aceleaşi, dar au mai îmbătrânit cu nişte zeci de ani. Cele mai vulnerabile dintre ele sunt cele înalte, construite înainte de 1940. Nu exista pe atunci decât un calcul de rezistenţă pe verticală şi numai după cutremurul din ’40 au început să facă şi calcule pentru eforturile pe orizontală. Deci, un cutremur asemănător celui din ’77 ar putea provoca mai multe victime şi distrugeri.

Care ar fi soluţia? Soluţia este să copiem ce au făcut bine alţii. Spre exemplu, cumva lângă noi este oraşul Istanbul care, acum vreo 10 ani, a făcut o hartă foarte detaliată a suprafeţei oraşului, în care se descrie riscul general de cutremur pe fiecare zonă, în diferite puncte, după care a cartat clădirile din oraş şi a stabilit riscul de cutremur al construcţiei în sine, iar la sfârşit au fost alăturate cele două date în sine şi s-a făcut riscul general de cutremur. În baza noastră de date trebuie să avem asemenea informaţii, iar Bucureştiul şi România a avut o oportunitate: cu sprijin japonez s-a făcut un Centru- dacă îmi aduc bine aminte, în anul 2002- a fost aparatură dată de guvernul japonez, niponii au stat 5 ani după care au plecat şi s-a intrat într-o amorţeală, nu s-a mai făcut nimic. Trebuie să avem baza asta de date, după care există un fond guvernamental pentru întreţinerea clădirilor cu risc seismic. Problema este că legea nu-i obligă pe proprietarii clădirilor să aplice, iar oamenii nu au încredere în Primărie, ca să o spunem pe şleau: sunt nu ştiu câte poveşti cu oameni la care s-au început şantiere, nu le-a mai venit nimeni câteva luni, nu au ştiut niciodată cât au de plată etc... La fondul ăsta, proprietarii au de plată 25 de ani. Deci, se face şi legea care să-I oblige pe oameni să se mute în locuinţele de rezervă oferite de Primărie… Există asemenea locuinţe? Sunt cele două blocuri de la Piaţa Naţiunilor Unite, ar trebui să fie mai multe, dar oamenii nici în alea, care arată destul de bine, nu vor să se mute fiindcă uneori nu au apă etc… Cât durează, pe ce perioadă ar trebui ei să se mute? Poate să dureze şi 6 luni dar sunt oameni care stau în şantier de ani de zile, deci încrederea în Primărie, asta este problema... La final, o întrebare, să-i zicem, mai directă, ca la o întrecere sportivă: credeţi că actualul primar poate fi învins, acum că ştiţi care vor fi temele de campanie şi peisajul media, iar dr. Oprescu va avea un sprijin mediatic redutabil? Sprijin mediatic care l-a adus acolo unde este! E halucinant să vezi cum un om fără nicio consistenţă e acolo unde este. Eu cred că există şanse mari ca să găsim acel val de oameni ce vor spune: “Nu se mai poate!", iar valul acesta să-l dea jos pe Oprescu. Citiţi şi:

• Oprescu refuză sterilizarea gratuită a maidanezilor
• Maidanezii l-au învins pe Oprescu
• S-a hotărât: AUTOSTRADA din Bucureşti a fost respinsă!
• Primăria Capitalei a anulat contractul cu Standard&Poor's. Oprescu îndepărtează investitorii
• Sorin Oprescu a retrocedat ilegal o piaţă
• Oprescu să explice de ce bucureștenii trebuie să mai dea un million de euro pentru Național Arena