Institutul Naţional de Medicină Legală Mina Minovici poartă numele unui celebru medici legist. Acesta a avut un frate, la fel de celebru, Nicolae Minovici, care a experimentat personal fenomenul morții prin ștrangulare. El s-a supus voluntar la spânzurătoare de 12 ori, experimentând ce simte un om în ultimele clipe de viață.

Nicolae Minovici s-a născut pe 23 octombrie 1868, la Râmnicul Sărat. A fost cel de-al șaptelea copil a lui Ştefan Minovici, un negustor de vite, şi al Sofiei Minovici. Bunicul său, Ştefan Mina, provenea din Tetovo, oraş din Macedonia. El a ajuns în Țara Românească pentru un trai mai bun, dar și-a schimbat și numele din Mina în Minovici.

Cine a fost Nicolae Minovici, românul care s-a spânzurat de 12 ori

Provenea dintr-o familie extrem de numeroasă. Frații lui mai mari, Mina și Ștefan, aveau să îi influențeze cariera profesională. Încă de mic copil, Nicolae Minovici a fost o fire încăpățânată și îndărătnică, cu pasiuni pentru artă și știință. Cursurile primare le-a urmat la Şcoala comunală nr. 1 din Brăila, iar liceul l-a absolvit în Bucureşti, la Sfântul Sava.

A absolvit examenul de Bacalaureat în 1891 și s-a înscris la Şcoala de Belle-Arte, unde a frecventat cursurile timp de un an. Sub influența fratelui său mai mare Mina, a renunțat la școala de artă și s-a înscris la Facultatea de Medicină. Chiar dacă a schimbat domeniul de studiu, arta a rămas una dintre pasiunile sale. A devenit colecţionar de obiecte de artă, în colecția personală având cu precădere artă populară din spaţiul românesc.

În perioada facultății, Nicolae Minovici a lucrat ca desenator şi ca preparator al sălii de disecţie, apoi al clinicii şi Institutului de Chirurgie şi Ginecologie. Ulterior a fost asistent la Catedra de Histologie. A absolvit facultatea în 1898, cu o lucrare unică: „Tatuajele în România”. A fost pentru prima dată când această temă a fost abordată la noi în țară. Pentru realizarea lucrării, el a studiat nu mai puţin de 15.000 de tatuaje de pe cadavrele de la Institutul de Medicină Legală.

Începutul carierei

În 1896, cu doi ani înainte de a obține titlul de doctor în medicină, s-a făcut remarcat descoperind autorul unui furt. Cu ajutorul urmelor lăsate de mâini, Nicolae a putut descoperi cine a furat dintr-o tipografie. A fost pentru prima dată în România când un infractor a fost identificat pe baza urmelor digitale.

Nicolae Minovici a urmat, în perioada 1899 - 1901, studiile la Berlin. Practica a făcut-o la Institutul de Anatomie Patologică şi la Spitalul „Moabit”. Stagiul din Berlin i-a permis să aibă întâlniri și să facă schimburi de experiență cu personalități de excepție din lumea medicală.

În 1902 a revenit în România și este numit medic legist pe lângă parchetul Tribunalului Ilfov. Este ales subdirector al Institutului medico-legal şi ocupă un post de profesor de medicină legală la Şcoala de Ştiinţe de Stat.

Nicolae Minovici se oferă cobai pentru știință

După doi ani de la întoarcerea în țară, Minovici publică lucrarea „Studiu asupra spânzurării”, unică în medicina românească. Pentru această lucrare, el s-a oferit cobai, provocându-și singur sufocarea în mai multe etape, până la pierderea cunoștinței.

Au fost în total 12 ședințe de autostrangulare voluntară, cu durate cuprinse între patru și 26 de secunde. Aceste rezultate au fost obținute prin multe antrenamente. Prin acest mod a încercat să ajungă la bariera dintre lumi, „la granița dintre lumea de dincolo și cea de dincoace”.

În urma acestor ședințe de strangulare, Nicolae Minovici a descoperit că spânzurarea produce nu numai obliterarea căilor respiratorii, dar şi obliterarea vaselor gâtului. Aceste fenomene fizice provoacă „apariţia unor lumini fulgerătoare, o anestezie completă a corpului, pierderea cunoştinţei, pierderea memoriei, stări de excitaţiune și tulburări psihice”.

Cum a descris medicul experiențele sale

„Prima dată când am încercat să-mi provoc moartea în chipul acesta, zăceam întins pe patul meu, privind cerul. Cu ambele mâini mi-am strâns cu putere gâtlejul în jurul mărului lui Adam. În secunda a V-a simţeam cum se coboară peste mine un văl purpuriu şi apoi un văl negru. Cu o repeziciune uimitoare defilau apoi înaintea ochilor mei sufleteşti fel de fel de icoane. Apoi am simţit ceva asemănător cu o cumplită descărcare electrică, şi totul se făcu negru. Am pierdut simţul raţiunii”, povestea medicul într-un interviu pentru un ziar al vremii, citat de historia.ro.

Într-o altă experiență, Nicolae Minovici s-a lăsat spânzurat de la doi metri înălțime. În urma acestui experiment a constat că s-a aflat la limita dintre viață și moarte. A povestit că pleoapele i-au fost închise cu forța, parcă de o putere nevăzută. Ulterior a simțit că i se închid căile respiratorii, iar apoi a urmat un „muget puternic în urechi”. În acel moment nu mai auzea nici vocea celui care trăgea funia, a mărturisit medicul. Toate aceste studii dar și experiențele celor care au fost salvați după tentative de suicid l-au ajutat pe medic să dezlege misterul opririi funcțiilor vitale.

„Studiul spânzurării deschide interesului şi îndatoririlor, câmpul cel mai vast, perspectiva cea mai nelimitată. Suntem departe de a crede că asupra acestui subiect ştiinţa şi-a spus ultimul cuvânt sau a renunţat de a-l spune. Nu încape îndoială că se va găsi o dezlegare şi la aceasta. Destul că mintea omului produce astăzi lucruri care ieri erau încă pure fantezii. Ştiinţa intră într-o lume de viziuni şi imposibilul de astăzi mâine va fi realitate. Nenumăratele lucrări pe tema spânzurării nu constituie o dovadă că ea a fost pe deplin tratată şi prin urmare trebuie să renunţăm de a mai scrie”, susţinea legistul în cartea sa.

Ce l-a determinat pe Minovici să se spânzure de 12 ori

Studiile efectuate de Nicolae Minovici au plecat de la o realitate din acea vreme. Cele mai multe sinucideri se produceau prin spânzurare, cauzele fiind generate de alcoolism, boli cronice, mizerie, certuri de familie sau datorii. Medicul a consemnat în lucrarea sa că în Occident sinuciderile aveau loc cu precădere în mediul rural. În România, lucrurile stăteau invers, cel mai mare număr de spânzurați fiind în orașe.

După experienţa ca medic legist, şi-a încercat norocul şi în administraţie. Nicolae a fost primar al sectorului III al Capitalei în perioada interbelică, dar şi al comunei Băneasa. Întreaga avere a donat-o Primăriei București, iar economiile bănești au fost direcționate către copiii abandonați.

În anul ieșirii la pensie a fost numit președinte al Colegiului Medical din România. A mai trăit doar trei ani după ce s-a pensionat. Nicolae Minovici a fost diagnosticat cu cancer la laringe. În 1940 a suferit o operație de traheotomie la Viena, iar un an mai târziu, pe 26 iunie 1941 a murit.