Absolvent al Academiei Militare „Frunze” de la Moscova, generalul Nicolae Militaru devine comandant de armată. Se bănuiește că în timpul studiilor la Moscova a fost recrutat de sovietici, astfel a avut o rapidă ascensiune în Armata Română și în Partidul Comunist în prima jumătate a regimului comunist din România.

Prea pro-sovietic chiar și pentru acele vremuri

În 1965 a fost comandantul Armatei a III-a, cantonată la Cluj. Între 1968 şi 1974 a fost comandantul Armatei a II-a, la Bucureşti. În 1969 a fost ales membru supleant al CC al PCR.

 În 1978 a fost trecut în rezervă și transferat pe un post civil, după ce a fost deconspirată o legătură clandestină a sa cu sovieticii.

Așa cum spuneam, după absolvirea studiilor în URSS, acesta a revenit în România și este avansat extrem de rapid. În august 1978, generalul Nicolae Militaru a participat la o aplicaţie, la Mangalia, a Forţelor Tratatului de la Varşovia. Aici s-a întâlnit în condiţii de maximă conspirativitate cu ataşatul militar sovietic, generalul Borisov, căruia i-a promis că îl va înlătura pe Nicolae Ceauşescu de la putere. Întâlnirea a fost monitorizată şi de către Securitate, ca atare generalul Nicolae Militaru a fost scos din rândul cadrelor militare active.

În 1979, un alt agent GRU, generalul Istvan Kostyal s-a întâlnit cu Militaru şi a aranjat o întâlnire în trei, la care a participat și fostul ministru al apărării, Ion Ioniţă. La acea întâlnire, cei trei au pus bazele complotului de înlăturare a lui Ceaușescu. Drept urmare, una dintre primele măsuri a fost aceea de a contacta cadre militare active şi în rezervă care fuseseră şcolite în URSS. Ulterior, prin comandorul Radu Nicolae, grupul Militaru - Ioniţă - Kostyal s-a cuplat cu Virgil Măgureanu şi Ion Iliescu. La cinci dintre întâlnirile complotiştilor a participat Ion Iliescu, însoţit de Gheorghe Apostol, un alt fost demnitar comunist.

Securitatea a documentat mai multe vizite pe care Nicolae Militaru și soția sa le-au făcut în anul 1988 la Ambasada URSS. Sovieticii erau iritați de insistența lui, cu atât mai mult cu cât Securitatea nu făcea nici un secret din faptul că-l monitoriza. Apoi în luna iulie 1988, Nicolae Militaru a avut la Constanţa o întâlnire nocturnă, mijlocită de generalul Vasile Ionel, cu consulul sovietic. Securiatea a monitorizat întreaga întâlnire care a durat 2-3 ore și s-a desfășurat pe digul din port pentru a evita interceptarea ei.

 

Se pregătea un puci

În 1989, generalul Nicolae Militaru, îmbrăcat în ţinută militară de stradă, în condiţiile în care cadrele active erau echipate de alarmă, apare în direct la TVR. El a apărut în această uniformă, deși își comandase și una de Mareșal și Guvernator al României.

În condiţiile în care, în mod oficial, Armata se retrăgea în cazărmi în baza ordinului emis de generalul Victor Stănculescu, la ora 13.30, generalul Militaru vorbea despre oprirea măcelului:

„Stimaţi cetăţeni, stimaţi soldaţi, subofiţeri, maiştri militari şi ofiţeri. Mulţi dintre dumneavoastră mă cunoaşteţi. Sunt generalul-colonel Militaru Nicolae. Nu puteam să stau deoparte în aceste momente şi după această crimă care s-a săvârşit în Republica Socialistă România. Îmi pare rău, nespus de rău, că în această crimă a fost atrasă şi Armata Română. Dacă se dovedeşte faptul că Armata Română a tras în popor, înseamnă că va fi rău. Şi pentru Armată, în ansamblul ei, şi pentru fiecare comandant de subunitate şi militar în termen care a executat un asemenea ordin”, spunea Militaru.

Mai târziu s-a aflat că Militaru pregătea un puci, pentru stoparea anarhiei și instaurarea unei puteri militare. În acest scop, Comandamentele Militare Județene, organizate de Ceaușescu, urmau să dubleze administrațiile civile locale. Acestea ar fi avut locul de a îl susține pe Militaru, iar generalii și ofițerii superiori reactivați i-ar fi „dublat” pe minștrii.

La 23 decembrie 1989, în jurul orelor 16.00, Ion Iliescu l-a numit, verbal, pe Nicolae Militaru ca ministru al Apărării. Decretul de reactivare a generalului-colonel Militaru a fost semnat de Ion Iliescu la 26 decembrie 1989 și a fost publicat în Monitorul Oficial la 27 decembrie. La 27 decembrie, când a fost reactivitat oficial, generalul-colonel Nicolae Militaru a fost şi avansat la gradul de general de Armată.

 

Numirea, urmată de masacre

Imediat după numirea sa au avut loc cele mai mari masacre din Revoluție: cazurile „Otopeni”, unde pe 23 decembrie 1989, 48 de civili şi militari în termen şi-au pierdut viaţa, în urma unei „regii” marca Nicolae Militaru. În faţa Ministerului Apărării Naţionale, tot la 23 decembrie, au fost ucişi 8 oameni de la Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă (USLA), conduşi de colonelul Gheorghe Trosca, vechi adversar al lui Militaru. Se adaugă cazul „Nuţă-Mihalea”, cei doi generali de Miliție transportați cu elicopterul de la Timișoara, omorâți prin doborârea acestuia la 23 decembrie 1989, în apropiere de Alba Iulia. Tot generalul Militaru este cel care va orchestra și arestarea generalului Iulian Vlad, comandantul DSS, în prezența ambasadorului sovietic la București.

În mandatul său de ministru al Apărării, începutul anului 1990 au avut loc mai multe avansări și rechemări în activitate a unor militari recunoscuți pentru apropierea lor de URSS. Tentativa de sovietizare a Ministerului Apărării Naţionale i-a scos pe militari în stradă. Cadrele militare neavansate în grad de câţiva ani au organizat o manifestație publică împotriva ministrului pro-URSS Nicolae Militaru. Aceștia s-au organizat în CADA, organizație pentru democratizarea armatei.

Tensiunile s-au amplificat. Într-o întâlnire cu Ion Iliescu, la sediul Marelui Stat-Major, ofițerii revoltați au citit următoarea telegramă:

„Prin rechemarea unor foste cadre ale Armatei în vârstă de 60 şi 70 de ani, intrate în Armată în perioada anilor ‘50, cu prea puţine studii, avansaţi foarte rapid şi care au ocupat funcţii foarte mari timp 40 de ani, s-a creat sentimentul unui zid de conservatorism în faţa generaţiilor următoare. Avansările la gradul de general întăresc această senzaţie”.

Pe acest fond, americanii au activat comitetele de democratizare a armatei, iar rușii, prin Iliescu, Brucan, Măgureanu, conștienți de pericol, au amorsat și coordonat înlăturarea lui Militaru, folosinduse diversionist de gruparea ofițerilor pro-Gușă din Statul Major.

Speriat de reacția ofițerilor români, Ion Iliescu deși semnase toate decretele de rechemare în activitate a ofițerilor bănuiți de legături cu rușii, cedează. Pe 16 februarie 1990, a fost nevoit să-l lase din braţe pe generalul Militaru. În locul lui a fost numit ministru generalul Stănculescu.