S-au sfarsit si optimile Ligii Campionilor la fotbal, editia 2006-2007.
Englezii au reusit sa se califice cu trei echipe (Arsenal n-are noroc in Europa), italienii cu doua, spaniolii, nemtii si olandezii cu cate una. Cam asta este repartitia puterilor fotbalului in lumea buna a continentului nostru. Am vazut meciurile, direct sau in rezumat. N-ar fi cinstit sa pretind ca nu mi-au placut. Real a jucat formidabil la München (ce e drept, cu intermitente) si nu merita sa fie eliminata. Bayern e o echipa puternica, devotata, bine asezata in teren, dar nu straluceste.
Real s-a aflat de mai putine ori in atac, dar a facut faze extraordinare. Guti e un mare conducator de joc. Oare de ce l-o fi tinut Capello pe banca aproape jumatate de meci? Te pomenesti ca l-o fi placand pe Emerson! Raul si-a revenit la forma lui maxima. Cu putina sansa, dadea gol si miercuri 7 martie, cum daduse pe Santiago Bernabeu, in tur. A alergat, a parat, a tras la poarta. E un jucator entuziasmant. Ca si la nemti, Schweinsteiger, absolut inrezistibil. Cu cateva vedete, Bayern ramane insa la fel de mediocra precum Hitzfeld.
A fost de altfel, in Liga, saptamana mediocrilor. PSV Eindhoven a eliminat-o pe Arsenal, la Londra, dupa o egalare norocoasa, care venea dupa un unu la zero acasa, intr-un meci palid ca o dimineata cetoasa. Palid a fost si meciul de la Londra, doar ca tasnirile britanicilor l-au animat destul ca sa-l faca suportabil. Wenger n-are parte de Europa. Poate ca ar merita o integrare. Daca as fi antrenor, as vrea sa antrenez pe Liverpool sau pe Arsenal.
In niciun caz pe Chelsea, victorioasa, ea, cu un Mourinho cazand in genunchi de fericire. Dovada ca i-a fost frica de Porto. Si mie mi-ar fi fost in locul lui: nu fiindca portughezii mai reprezinta o forta, dar pentru ca erau ambitionati de performantele obtinute pe cand ii antrena Mourinho insusi, si declarasera ca vor sa arate lumii ca ei, nu antrenorul, au castigat Cupa si Liga cu cativa ani in urma. Chelsea continua sa ma enerveze. Ma mai scoate din starea asta Drogba (ce golgheter!), dar apoi mi se face iarasi somn. Detest echipele care functioneaza ca ornicele. Cu tot lotul exceptional, Chelsea e o mediocritate fara cusur.
Ca si Valencia, scotand din Liga pe Inter, virtuala campioana a Italiei. Nu inteleg deloc consecventa cu care Inter, ca si Arsenal, contraperformeaza in competitiile europene. In tara lei-paralei, in Liga, mielusei. A iesit din cursa si Barcelona. Nu le prieste colegilor lui Ronaldinho jocul copiilor de la Liverpool. Chiar daca i-au invins in Anglia, n-au ajuns in primavara. Luasera doua goluri acasa, cum stiti. Si, uite asa, echipele frumoase, Barcelona, Lyon, Real, trag una dupa alta la vatra. Ma gandesc cu tristete la o finala cu Bayern, cu Chelsea, ori cu, puschea pe limba!, Eindhoven. Nu stiu daca guma de mestecat il va ajuta pe Sir Alex sa prinda finala. Manchester e o echipa prea vie ca sa faca fata mortaciunilor ramase in cursa. As vrea totusi ca saptamana mediocrilor sa nu se transforme in triumful mediocritatii.
Sir Alex, nu-i lasa sa ne strice sarbatoarea!
Recomandările noastre
