Fenomen al naturii & culturii, a marcat întreaga literatură română de după 1890, ca stimulent sau adversar intratabil. Socialist gherist în junețe, aliat vremelnic, dar incompatibil cu prea-măsuratul Maiorescu, pe care l-a detestat organic, a lansat, cel dintîi la noi, dezbaterea despre roman, a scris primul studiu serios despre Creangă, a acreditat, tot printre primii, postumele lui Eminescu (nu doar publicistica naționalistă) și (deloc feminist) a primit în Academia Română primele femei: pe Elena Văcărescu și Anna de Noailles. Fondator al Institutului de Studii Sud-Est-Europene, al Școlii Române de la Fontenay-aux-Roses și al Școlii Române de la Veneția, membru a 10 academii internaționale, profesor la Sobona (prieten cu Charles Diehl și Henri Focillon, pe care l-a invitat în România), profesor profet, a dominat Universitatea și Academia mai ales după 1918 – menționează criticul literar Paul Cernat.

Antisemit și anti-german

Naționalist posteminescian, tradiționalist și antisemit (admirator, totuși, al evreilor români din America), n-a degenerat pînă la rasismul lui A.C. Cuza (fostul său coleg de partid) sau misticismul lui C. Z. Codreanu (pe legionari i-a repudiat ca „bastarzi”); antantist unionist în WW1, apropiat al lui Carol II după 1930, a făcut, după 1938, o politică anti-germană și pro-britanică. Naționalismul său cultural, mesianic și antimodern cît cuprinde, rămîne jalonat de manifestațiile studențești ale „luptei pentru limba literară” din 1906 și academismul represiv al „luptei împotriva pornografiei literare” din 1938 – mai apreciază profesorul Paul Cernat.

Apoi, în continuare: „Ideologul sămănătorist (deseori imposibil, uneori detestabil, dar de neignorat) i-a catalizat pe «greii» modernității nostre, care s-au întors împotriva lui, dar l-au respectat: de la Sadoveanu la Lovinescu, de la Mircea Eliade la G. Călinescu. Șerban Cioculescu, Miron Radu Paraschivescu și Dimitrie Stelaru au debutat la reviste iorghiste. Pe Arghezi l-a scos, în 1919, din închisoare, pentru a-i deveni dușman de moarte (doar Carol II a făcut să nu-l trimită după gratii pe «pornograful maniac»)”.

A predat la 20 de universități americane

 
Multe sînt de acuzat la acest „Empire States Nationbuilder” (mai ales la omul politic și la ideologul semănătorist-reacționar) dar, vorba grecului caragialian, „mai cu modeștia”; criticul și istoricul literar este esențial doar pînă pe la 1900-1905 (după 1920 n-a mai vrut să înțeleagă nimic sau aproape); primul nostru bizantinolog de calibru internațional a fost și primul americanist autohton consistent: un paleoconservator puritan, dar cu un spirit de observație foarte modern, conferențiar, în anii `20, în peste 20 de universități din US. Istoricul diluvial, cu mare detentă comparatistă & interdisciplinară, a lăsat în urmă, ca un tsunami, destule aluviuni – precizează criticul Paul Cernat.

Ultimele tușe și o concluzie:  „Scriitor excelent mai ales cînd nu și-a propus să facă literatură, Iorga a fost un dramaturg industrios și un poet tradiționalist pasabil, avînd ca epitaf două versuri testamentare: «Au fost tăiat un brad bătrîn/Fiindcă făcea prea multă umbră» (dedicație către echipele morții care, smulgîndu-l de la biroul vilei sale din Sinaia, l-au asasinat și mutilat în marginea pădurii Strejnic, pe 27 noiembrie 1940)”.

 

Te-ar putea interesa și: