Curtea Constituțională a României (CCR) a luat o decizie care va schimba complet viețile a mii de oameni. După o amânare de pronunțare de patru luni, CCR a soluționat în sfârșit excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art.595 alin.(1) din Codul de procedura penală și art.4 din Codul penal, ridicate de avocatul Remus Borza (dosar CCR nr. 1421D/2016) și de fostul director general al RATB Viorel Popescu (dosar CCR. nr 121D/2017), prin avocatul Corneliu-Liviu Popescu, stabilind că prevederile celor două articole sunt neconstituționale. Practic, de la momentul publicării în Monitorul Oficial a Deciziei CCR, toate persoanele condamnate definitiv în materie penală pentru infracțiuni dezincriminate ori declarate neconstituționale prin Decizii ale CCR vor putea cere în instanța, prin cereri de constatare a dezincriminării, anularea deciziilor de condamnare.

Conform jurnaliștilor de la Lumea Justiției, persoane care au fost condamnate definitiv, chiar înainte că CCR să pronunțe deciziile privind infracțiuni precum abuzul în serviciu ori conflictul de interese (pentru care au fost condamnate în trecut) se vor putea adresa instanțelor cu cereri de constatare a dezincriminării faptelor pentru care au fost condamnate și să ceară să le fie anulate deciziile de condamnare, invocând Decizia Curții Constituționale.

 

Problema pe care CCR a soluționat-o prin pronunțarea Hotarararii din 25 octombrie 2018 este una de principiu și are efecte asupra tututor deciziilor de neconstituționalitate pronunțate în materie penală, precum abuzul în serviciu și conflictul de interese, Curtea Constituțională stabilind că soluția legislativă cuprinsă în art.4 din Codul penal, cât și soluția legislativă cuprinsă în art.595 alin.(1) din Codul de procedura penală sunt neconstituționale, întrucât fie nu „asimilează efectele unei decizii a Curții Constituționale prin care se constată neconstituționalitatea unei norme de incriminare cu o lege penală de dezincriminare”, fie „nu prevede și decizia Curțîi Constituționale prin care se constată neconstituționalitatea unei norme de incriminare că un caz de înlăturare sau modificare a pedepsei/măsurii educative”.

 

În ambele spețe, avocatul Corneliu-Liviu Popescu a arătat că „este absurd că legalitatea unei hotărâri penale definitive de condamnare să depindă exclusiv de hazard, adică de timp”.

 

Aceasta este situația în care, potrivit avocatului Corneliu-Liviu Popescu, „art. 4 C.pen. dispune că, dacă legea penală nouă dezincriminează o anumită fapta, executarea pedepselor, măsurilor educative și măsurilor de siguranță conținute într-o hotărâre judecătorească definitivă pronunțate în temeiul legii penale vechi (abrogate) și toate consecințele penale ale respectivei hotărâri judecătorești penale încetează”, iar „art. 595 C.pr.pen. prevede că atunci când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri penale întemeiată pe legea penală veche, intervine legea penală nouă dezincriminatoare, instanța judecătorească de executare aplică dispozițiile art. 4 C.pen”.

 

Nicăieri în formă existența până recent nu se făcea trimitere la ipoteza în care legea penală incriminatoare era declarată neconstituțională, caz în care, potrivit avocatului Popescu, "ea încetează să mai producă efecte juridice, sau este afectată în alt mod printr-o decizie a Curțîi Constituționale (o decizie de constituționalitate cu o anumită interpretare obligatorie sau considerentele unei decizii)”.

 

În acest sens, avocatul Corneliu-Liviu Popescu a sesizat forului constituțional faptul că nicăieri în prevederile art. 4 CP și art. 595 CPP nu se stabilește încetarea efectelor unei hotărâri penale definitive de condamnare în cazul publicării unei decizii de neconstituționalitate a aceleiași legi penale vechi de incriminare, deși caracterul deciziilor CCR este aplicabil tuturor, iar în caz de excepție poate fi retroactiv. Din această situație, conform expunerii excepționale, credem noi, a avocatului Corneliu-Liviu Popescu, pentru a se evita o situație de discriminare făță de cei care au fost condamnați pentru niște infracțiuni declarate neconstituționale după condamnarea lor, se impune că efectele Deciziilor CCR de neconstituționalitate asupra legii penale să fie aplicabile „erga omnes”: „Ar fi complet discriminatoriu să nu producă efecte pentru persoană făță de care s-a pronunțat deja o hotarâre penală definitivă de condamnare, sub pretextul autoritățîi de lucru judecat (care vizează stabilirea faptelor și interpretarea și aplicarea dreptului, dar nu și caracterul neconstituțional al legii de incriminare pe care s-a întemeiat hotarârea de condamnare).”

 

„În aceeași zi, Plenul Curții Constituționale, investit în temeiul art.146 lit.d) din Constituția României și al art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curțîi Constituționale, a luat în dezbatere excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.595 alin.(1) din Codul de procedura penală și art.4 din Codul penal care au următorul conținut:

 

-Art.595 alin.(1) din Codul de procedura penală: „(1) Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare sau a hotărârii prin care s-a aplicat o măsură educativă intervine o lege ce nu mai prevede că infracțiune fapta pentru care s-a pronunțat condamnarea ori o lege care prevede o pedeapsa sau o măsură educativă mai ușoară decât cea care se execută ori urmează a se execută, instanța ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire, după caz, a dispozițiilor art.4 și 6 din Codul penal.”

-Art.4 din Codul penal: „Legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative și a măsurilor de siguranță, pronunțate în baza legii vechi, precum și toate consecințele penale ale hotărârilor judecătorești privitoare la aceste fapte încetează prin intrarea în vigoare a legii noi.”

În urmă deliberarii, cu majoritate de voturi, Curtea:

1.A admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că soluția legislativă cuprinsă în art.595 alin.(1) din Codul de procedura penală, care nu prevede și decizia Curțîi Constituționale prin care se constată neconstituționalitatea unei norme de incriminare că un caz de înlăturare sau modificare a pedepsei/măsurii educative, este neconstituțională.

 

2.A admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că soluția legislativă cuprinsă în art.4 din Codul penal, care nu asimilează efectele unei decizii a Curțîi Constituționale prin care se constată neconstituționalitatea unei norme de incriminare cu o lege penală de dezincriminare, este neconstituțională.

 

Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunica celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și instanțelor care au sesizat Curtea Constituțională, respectiv Curtea de Apel București – Secția I penală și Tribunalul Ilfov – Secția penală.”