Opinii EVZ
Negocierile ruso-americane pe Ucraina: retragerea trupelor ruse și înarmarea Ucrainei | Pulsul planetei
Detaliile primei reuniuni a trimișilor speciali Kurt Volker si Vladislav Surkov, în relația SUA-Federația Rusă, în legătură cu Ucraina, au ieșit la iveală și s-au precizat formal într- un interviu oferit de reprezentantul american pentru Deursche Welle.
Interviul apare după ce conținutul originar al discuției în spatele ușilor închise a fost ermetic, dar Rusia și media rusă și-au permis să speculeze, să scape detalii și să introducă elemente parazit utilizate în războiul informațional împotriva Ucrainei. Acest pas a reclamat pronunțarea publică a trimisului special al SUA pe această dimensiune.
Reuniunea a fost despre retragerea trupelor ruse, înarmarea Ucrainei și drepturile minorității „vorbitorilor de limbă rusă”, cum îi desemnează Moscova pe rusofoni. În presa de limbă rusă au apărut doar relatări despre „idei proaspete” în dezbatere și o declarație a consilierului președintelui rus, Vladislav Surkov, reprezentantul special pentru Ucraina, care susținea că poziția Rusiei nu s-a schimbat, lăsând să se intepreteze – fapt realizat pe scară largă de presa rusă și difuzat peste tot în lume – că doar SUA ar fi făcut concesii, evident pe seama Ucrainei. Nu mai puțin speculată a fost dublarea formatului Normandia – Rusia, Ucraina, Franța, Germania – de către acst format bilateral ruso-american, al marilor puteri. Toate acestea au fost negate și demontate de Kurt Volker.
În fapt, elementele discutate – în măsura în care ele au fost dezvăluite de către reprezentantul special al SUA – au fost cuprinse într- o discuție deschisă, francă, chiar dacă anumite teme au fost clar în divergență, acordul asupra faptului că status quo-ul, situația existentă, nu avantajează nici Rusia, nici Ucraina, nici regiunea ocupată de forțe ruse, pro-ruse, voluntari și sepratiști. De aici încep elementele particulare.
SUA (dar și Rusia) au recunoscut formal integritatea teritorială, independența și suveranitatea Ucrainei. Diferența vine de la situația din Crimeea, care nu intră în spațiul acordurilor de la Minsk și nu sunt recunoscute de către Rusia. Ea a anexat teritoriul peninsulei teritoriu ucrainean așa cum a rupt, de facto, și teritoriul din Estul Ucrainei. Dacă în al doilea caz există formule de negociere, deși Minsk 2 nu funcționează, în cazul Crimeii, situația e imposibilă și antagonică: Occidentul și comunitatea internațională consideră anexarea ilegală și Crimeea parte a teritoriului ucrainean, Rusia o vede ca o alipire dorită de regiune la Rusia, după un referendum(chiar dacă făcut cu arma în mână, în bătaia puștii, fără martori, într-o regiune deja ocupată).
Apoi dacă status quo-ul e rău iar situația se agravează pe zi ce trece, partea americană solicită ca să existe o regândire a obiectivelor formulate de Rusia, respectiv a celor legate de apărarea așa numiților rusofoni, pentru că singurul loc unde aceștia sunt discriminați și au probleme este exact zona ocupată, aflată sub controlul forțelor ruse, pentru că acolo cetățenii își pierd viața, acolo sunt tâlhăriți, nu li se respectă drepturile omului, li se rechiziționează bunurile și le sunt amenințate afacerile de lipsa justiției. Doar aici, în teritoriile ocupate din Estul Ucrainei, rușii și rusofonii sunt oprimați și discriminați. De aceea, soluția părții americane, regăsită și în acordurile de la Minsk, este exact retragerea trupelor ruse.
Livrarea de armament letal defensiv a fost considerată un subiect de divergență, însă pentru că Rusia a mers ca-n brânză, în primul moment, prin armata ucraineană, ocupând și smulgând teritorii, înarmarea ar asigura doar apărarea Ucrainei în fața amenințărilor, nu și altă perspectivă. Deci dacă nu există dorința ruperii mai departe a Ucrainei sau alterarea suveranității sale, Moscova nu ar trebui să aibă probleme cu livrările de arme letale defensive. În plus, succesiunea de acțiuni devine clară, retragerea trupelor și preluarea controlului teritoriului de către Ucraina fiind primordială, ea fiind urmată de consolidarea drepturilor minorităților dar nu prin separatism, autonomii sau drepturi de veto asupra alegerilor strategice ale Ucrainei, aderarea la NATO și UE, opțiuni către chiar agresiunea militară rusă a împins poporul ucrainean.
Recomandările noastre
