Prezentăm mai jos doar una din sutele de combinații de la nivelul CNADNR, ce ar fi putut atrage un prejudiciu de 25-30 de milioane de euro. Repetăm, chiar cu riscul de a fi enervanți: ne referim doar la o singură combinație pe parte de revendicări contractuale, așa-numite „claimuri”. Claimul este o revendicare contractuală făcută de un constructor sau de un beneficiar, care urmărește obținerea unei despăgubiri pentru o nerespectare a unei prevederi contractuale.

Casa de avocatură „Rațiu & Rațiu” a întocmit la cererea clientului CNADNR (numită în continuare Compania), un Raport pentru lucrările de pe DN 6, loturile 2 și 3, secțiunile de drum Bahna – Mehadia și Mehadia – Domașnea, în baza contractului nr.92/65601/08.10.2013 și a solicitărilor Companiei nr.92/67946/15.10.2013 și nr.92/1835/21.11.2013.

Totul a început cu o înțelegere amiabilă

În materialul întocmit de avocații de la „Ratiu & Ratiu” este vorba, în principal, despre Înțelegerea Amiabilă nr.92/50846/25.07.2013, încheiată între Companie, reprezentată de Mircea Pop - fost director general, Ionuț Mașala - actual director general adjunct economic și financiar, Andrei Filipescu - actual director juridic, Victor Dan Andronic - fost director general- adjunct investiții și Daniela Vovec - fost director drumuri naționale și constructorul Garboli Conicos SpA – Tirrena Scavi SpA (numit în continuare Antreprenorului Italian), două firme italienești, care executau lucrarea de reabilitare și modernizare la DN6, loturile 2 ăi 3. Prin Întelegerea Amiabilă, reprezentanții Companiei au acceptat plata unei sume colosale, de 25 de milioane de euro, cu titlu de despăgubiri pretinse de Antreprenorului Italian, în baza unor așa-zise nerespectări contractuale ale Companiei.

Competența de cercetare, la DNA

Raportul din anul 2013, semnat de Adrian Rațiu, avocat coordonator „Rațiu & Rațiu”, arată că a fost o înțelegere frauduloasă, făcută în favoarea constructorului italian, în care negocierile au fost formale și că acest abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave pentru bunul mers al Companiei este de competența Direcției Naționale Anticorupție: „Aspectele identificate în prezentul Raport de analiză juridică se circumscriu infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă calificată, infracțiune prevăzută și sancționată de art. 248 raportat la art. 248-1 din Codul Penal. Dată fiind paguba materială înregistrată de CNADNR, în valoare de peste echivalentul în lei a 1.000.000 Euro (n.r. 25 milioane de euro), competența de cercetare a săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice revine Direcției Naționale Anticorupție, potrivit dispozițiilor art. 13 din O.U.G nr. 43/2002.”

Faza în care compania ar fi avut șanse de câștig

Prin deciziile nr. 5 și nr. 6 ale Comisiei de Adjudecare a Disputelor (numită în continuare CAD), reprezentată de Adjudecător Unic Gwyn Owen propus de Antreprenorul Italian și acceptat de Companie, a fost acordată constructorului suma de 30 de milioane de euro plăți suplimentare sumelor deja încasate, aferente Loturilor 2 și 3 ai DN 6. Deși Compania a formulat prin adresele nr.92/78767/28.11.2012 și 92/83746/19.12.2012 Notificări de nemulțumire pentru Deciziile CAD nr.5 și nr. 6 și ar fi mers în arbitraj ulterior cu mari șanse de câștig, la data de 26.03.2013, prin Decizia nr.388, directorul General Mircea Pop a decis înființarea unei Comisii de Negociere pentru Lotul 2 și 3 (numită în continuare Comisia).

Consultanții au avertizat la timp

Ramboll Danmark & IC Consulenten, consultant al Companiei pe această lucrare, prin adresa sa din 3 martie 2011, a informat Compania că în urma analizei Raportului Inginerului Angelo Perrone, s-au descoperit o serie de inadvertențe/calcule eronate, motiv pentru care a opinat ca „Antreprenorul (antreprenorului italian) este îndreptățit la cel mult 2.5 milioane de euro din cei peste 18 milioane euro reclamați pentru Lotul 2 (pretenții majorate ulterior în anul 2012 în fața CAD la 29 milioane euro), iar pentru Lotul 3 nicio sumă”.

Stupefiant este că prin documentul de negociere nr.16/2657/24.07.2013, membrii comisiei recunosc că au pornit la negociere cu sumele de 6.789.068,04 euro și 1.032.223,58 lei, rezultate din Raportul Inginerului Angelo Perrone, dar au agreat pe calea unei tranzacții, fără vreo funtamentare tehnico-economică obiectivă, plata în beneficiul Constructorului Italian a sumei de 25 de milioane de euro!

Trădarea intereselor Companiei a început chiar prin modul în care Compania a înțeles să nu își exercite/apere drepturile acceptând adjudecătorul propus de italieni. Atitudinea de noncombat, absolut suspectă, a Companiei s-a manifestat clar prin refuzul de a ridica problema obiectivității și imparțialității arbitrului propus de italieni.

Înțelegere fără mandat legal

În Raportul avocaților „Rațiu & Rațiu”, sunt enumerate condițiile Întelegerii Amiabile, încheiată pe 25 Iulie 2013, și sunt identificate probleme legale extrem de grave, cu privire la faptul că nu a fost negociată de către Companie renunțarea de către Antreprenorului Italian la orice pretenție ce ar mai deriva din execuția lucrărilor. În același document se arată că această Înțelegere Amiabilă nu a avut la bază o justificare tehnică și financiară a sumelor la care antreprenorului italian ar fi fost îndreptățit.

De asemenea, că Înțelegerea nu a fost facută de directorul general al Companiei și persoanele desemnate de acesta cu informarea și mandatarea Ordonatorului principal de credite și fără aprobarea Consiliului de Administrație al Companiei. Ar fi trebuit ca persoanele semnatare ale Înțelegerii să fie mandatate în sensul încheierii acesteia, dar cu toate aceste vicii ea este opozabilă Companiei, avand valoarea juridică a unei recunoașteri de datorie. Avocații prezintă, de asemenea, și riscurile neexecutării Înțelegerii Amiabile și șansele foarte mici ale unei eventuale viitoare acțiuni în arbitraj internațional din partea Companiei.

Către final, așa cum am arătat și mai sus, documentul vorbește de atragerea răspunderii juridice a persoanelor vinovate de viciile identificate în încheierea Înțelegerii Amiabile, pentru motivele expuse mai sus, și să menționeze clar: „În ședința din 17.10.2013, Consiliul de Administrație (n.r. - al CNADNR) a luat act de Nota sintetică menționată și a dispus măsurile legale de remediere, inclusiv sesizarea organelor de cercetare penală”.

Un păienjeniș cu tâlc

Interesante sunt schemele pe care le vom explica pe scurt pentru a înțelege „păienjenișul” de interese din această poveste. Astfel, când au fost semnate aceste contracte finanțate din fonduri ISPA (fonduri de la UE), în anul 2005, director al acestei structuri era Daniela Drăghia, iar Mircea Pop era director general adjunct al companiei. Ionuț Mașală era șef serviciu financiar în cadrul CNADNR. În anul 2010, Daniela Drăghia devine directorul general al CNADNR, când tatăl domniei sale era deja consultant la firmele italiene, cu care și fiica avusese relații strânse după o demisie temporară din CNADNR, în anul 2008. Ionuț Mașală devenise între timp director general adjunct al CNADNR. În 2012, Mircea Pop revine și el în Companie ca director general adjunct și, apoi, după o scurtă perioadă, director general plin al acestei Companii. Mircea Pop avea de asemenea o firmă de proiectare și consultanță, precum și relații speciale de colaborare cu firmele italiene.

Antrepenor cu mult tupeu

Întrucât Compania nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin Tranzacția încheiată în anul 2013, aceea de a plăti suma de 25 milioane euro, la începutul anului 2014, antreprenorul italian s-a adresat arbitrajului Camerei Internaționale de Comerț (numită în continuare ICC) cerând ca CNADNR să fie obligată la plata întregii sume acordate de adjudecătorul unic Gwyn Owen, prin Deciziile CAD nr.5 și 6, de 30 de milioane euro. S-a solicitat, potrivit practicii curente ICC ca, până la pronunțarea unei hotărâri arbitrale definitive, CNADNR să fie obligată printr-o hotărâre provizorie la plata către antreprenorul italian a sumei de 30 de milioane de euro, întrucât hotărârile CAD sunt titluri executorii. Ulterior, pretențiile Antreprenorului Italian au fost majorate la peste 43 de milioane euro, Antreprenorul adaugând la sumele inițiale dobânzi și despăgubiri suplimentare celor solicitate și acordate de CAD.

Avocații firmei Rațiu & Rațiu au salvat ce se mai putea salva

În arbitraj, Compania a fost reprezentată de avocații firmei Rațiu & Rațiu (avocat coordonator Adrian Rațiu), iar arbitru unic (conform contractului) a fost desemnat Wolfgang Kuhn, Dusseldorf, Germania. Printr-o primă hotărâre pronunțată în vara anului 2014, arbitrul unic a decis, mergând împotriva practicii curente a ICC, să respingă cererea preliminară a italienilor și să nu oblige Compania la plata provizorie a sumei de 30 de milioane de euro înaintea examinarii fondului pretențiilor.

Antreprenorul s-ar fi mulțumit cu suma din tranzacție

Simțind că „pierde teren”, antreprenorul italian s-a repliat și a solicitat ca, în situația în care cererile sale principale (peste 43 milioane de euro) vor fi respinse, Compania să fie obligată cel puțin la plata celor 25 de milioane de euro, la care s-a obligat prin Tranzacția încheiată în vara anului 2013, care reprezenta și o recunoaștere implicită a pretențiilor constructorului.

De menționat că însuși consultantul CNADNR, Consorțiul Ramboll Danmark & IC Consulenten a trădat interesele Companiei în cursul arbitrajului și a emis certificate de plată pentru 30 de milioane de euro în favoarea Antreprenorului Italian, deși fondul acestor pretenții nu fusese tranșat!

Până la urmă, italienii s-au ales cu 16 milioane

În urma unor dispute juridice elaborate și a unui probatoriu ce a implicat martori, experți în construcții și financiari-contabili, auditare de documente contabile, arbitrul unic Wolfgang Kuhn a pronunțat hotărârea arbitrală finală, din data de 23 noiembrie 2015, prin care a respins în cea mai mare parte pretențiile antreprenorului italian, obligând CNADNR la plata sumei de 16 milioane de euro, cu 9 milioane de euro mai puțin decât suma recunoscută și acordată de Companie, prin Tranzacția încheiată în vara anului 2013. Solicitarea antreprenorului italian de revizuire, adresată arbitrului unic în sensul acordarii unor sume suplimentare de peste 2 milioane de euro, a fost respinsă, așa încât hotărârea arbitrală finală a rămas definitivă.

Ținem la dispoziția doritorilor toate documentele care au stat la baza elaborării acestui articol. De asemenea, stăm la dispoziția oricui dorește să aducă lămuriri suplimentare sau să facă precizări în măsură să completeze imaginea afacerii descrisă mai sus, una care a păgubit bugetul statului cu 16 milioane de euro.