La 91 de ani, istoricul tine pasul cu tehnologia: el a inregistrat zece lectii pe audiobookuri si are, de cateva zile, propriul site.

Presarata de arhaisme, intamplari cu miez si teorii inedite, istoria romanilor povestita de Neagu Djuvara are farmecul unei povesti.

Una care poate fi ascultata stand in fotoliu, in masina sau la serviciu, gratie unui proiect lansat de Humanitas Multimedia.

Istoricul a inregistrat pe CD-uri „Zece lectii de istorie”, preluate din volumul „O scurta istorie a romanilor povestita celor tineri” si cizelate pentru urechile ascultatorilor.

E o reluare a unei idei mai vechi a regretatei Irina Nicolau, care a realizat in studio 12 casete cu Neagu Djuvara, in anii ‘90.

Din colectia de zece audiobookuri, pe piata au aparut doar doua. Pana de Craciun, un pachet complet cu toate CD-urile, plus o dedicatie a lui Neagu Djuvara drept bonus, e programat sa ajunga in librarii.

Primul audiobook, care coincide cu inceputurile istoriei noastre, a devenit un mic bestseller. „Este bestsellerul nostru pe anul acesta la Multimedia. Probabil pentru ca domnul Djuvara are o charisma formidabila si pentru ca istoria povestita de el are puncte de vedere personale, nu e o lectie anosta”, subliniaza Mihaela Coman, directorul Humanitas Multimedia.

Unul dintre motive ar fi si controversa pe care a starnit-o istoricul cu ultima sa carte, „Thocomerius - Negru Voda. Un voievod de origine cumana la inceputurile Tarii Romanesti”, in care afirma ca prima formatiune statala romaneasca a fost intemeiata de conducatori de origine cumana. La 91 de ani, Djuvara are un site propriu - www. neagudjuvara.ro - lucreaza la volume noi si irita istoricii cu teorii greu de inghitit.

EVZ: E mai eficient sa inveti istorie ascultand CD-uri si urmarind documentare pe Discovery decat citind? Neagu Djuvara: Am vazut documentare excelente! Totusi, e suparator sa stii ca un tanar prefera sa asculte istorie sau literatura, ca si cum i s-ar da mancare gata mestecata, si sa nu mai citeasca.

Si ma refer aici indeosebi la literatura. E altceva sa citesti seara o carte, sa-ti imaginezi cum o fi aratand doamna Bovary decat sa asculti vocea unui strain, care iti intra pe-o ureche si-ti iese pe alta. Eu accept sa mi se spuna ca-i mai bine decat nimic, dar prefer sa fiu citit decat ascultat.

Atunci, de ce o istorie a romanilor povestita pe CD-uri? Drept sa spun, nu a fost initiativa mea. Prin 91 sau 92, Irina Nicolau mi-a spus ca in manualele de istorie s-a suprimat partea cu Ceausescu, dar fara sa se schimbe de fapt nimic: aceleasi idei preconcepute, aceeasi limba de lemn.

„Nu vreti sa inregistram o istorie a romanilor?”, mi-a spus. „Aoleu, dar cum, asa, din burta?!”. In cele din urma, a venit cu un manual care sa-mi ordoneze evenimentele si am inregistrat 12 casete. Se pare ca au avut destul de mult succes.

Tot ele s-au transformat ulterior intr-o „Scurta istorie a romanilor”? Intai, pe baza casetelor au iesit 12 episoade TV, iar Gabriel Liiceanu, cand le-a vazut, mi-a spus: „Domnule Djuvara, dar facem o carte!”. Iar in cartea asta am slefuit de fapt casetele.

Apoi, Humanitas a avut ideea cu audiobookurile. Inregistrarea asta mi-a adus mai multi bani decat sase ani de vanzare de carte, pentru ca am fost platit ca actor. 

Istoria se muta si ea pe alte suporturi, iar internetul e cea mai populara sursa de informatie acum. Il folositi? Eu sunt un dusman al tuturor mecanicilor! Am o mana nefericita! Nu indraznesc sa umblu prea mult cu aparaturile. Folosesc computerul, dar mai mult pentru e-mailuri.

Am insa o colaboratoare care scrie pe computer dupa dictarea mea, iar internetul il las tot pe seama ei. O prietena s-a oferit sa-mi faca si un site, pentru ca nu am decat o bibliografie pe humanitas.ro.

Pregatiti o autobiografie pentru neagudjuvara.ro?Am raspuns la cateva intrebari, care au fost trecute pe site, alaturi de fotografii. Cat priveste biografia mea, exista un alt plan la Humanitas, ca pagini din „Amintiri din pribegie” sa fie de asemenea citite.

M-ar fi interesat mai mult decat lucruri abstracte cum sunt istoria, pentru ca aceea e viata mea. Chiar la anumite momente mi-e teama ca ma podidesc lacrimile si o sa intrerup inregistrarea.

Ati intrat in plin conflict cu istoricii, dupa ultima carte, „Thocomerius-Negru Voda...”. De ce e atat de greu de acceptat faptul ca statul a fost intemeiat de conducatori de origine cumana? E o idee pe care o am in cap de zeci de ani! Ma framanta intrebarea de ce s-au nascut Principatele cu atata intarziere fata de vecini? Mai exact, cu 600 de ani dupa bulgari, cu 500 dupa moravi, cu 400 dupa rusi, nu mai vorbesc de unguri.

Si atunci am gasit o explicatie care i-a facut pe unii sa sara in tavan: nu ne-am nascut mai devreme fiindca ne-a lipsit „barbarul cel bun”. De fiecare data cand, dupa prabusirea unui imperiu, se naste o noua civilizatie - asta pretind ca este o lege universala - niciodata nu este fapta bastinasilor.

In Franta, statul l-au intemeiat tribul francilor, nu galii, in Marea Britanie cel al anglilor, in Spania cel al vizigotilor si vandalilor, in Italia longobarzii. De ce la noi trebuia sa fie micul razes? Nu facea un stat nici intr-o mie de ani.

Nici amestecul slavo-roman nu era suficient, pentru ca slavii au patruns pasnic, ca tarani care cauta pamant. Iar barbarii care ar fi putut s-o faca sunt pecenegii sau cumanii. Pecenegii nu erau destul de stabili, pradau si se razboiau continuu, asa ca cei care s-au integrat si au intemeiat prima formatiune statala sunt cumanii.

De unde acest blocaj intelectual? Ni se trage din comunism?Nu, e mai veche de atat problema. De exemplu, Nicolae Iorga descopera prin anii '20 lucruri absolut noi despre cumani in cercetarea unui britanic.

Afla ca aveau personaje pe care le chema Basaraba, Tancava si face o comunicare la Academie, numita „Imperiul cumanilor si domnia lui Basaraba”. Si acolo are o fraza despre numele lui Basarab: „Numele lui e cuman. Dar numai numele?”. Deci Iorga, in inteligenta lui uriasa, a intuit. Cand a scris istoria lui cativa ani mai tarziu, n-a mai pomenit de asta.

Aveti vreo explicatie? Probabil fiindca am intrat in istorie atat de tarziu, in veacul al XIX-lea, am fost atat de complexati fata de unguri, rusi sau mai stiu eu cine, incat sunt anumite lucruri pe care nu vrem sa le spunem, considerand ca nu sunt favorabile imaginii Romaniei. Stai putin, dar de ce?

Daca toate statele au fost formate de un barbar, de o minoritate, de ce am fi altfel? Pana si un intelectual ca Iorga s-a blocat pe tema asta.

DISPUTA

„Continuitatea noastra in spatiul dacic e incontestabila”

Recent s-a descoperit un cimitir crestin din secolul al VIII-lea in Transilvania, care a aprins din nou vechea disputa a romanilor cu ungurii. Mai e nevoie de dovezi ca am ocupat acel teritoriu? E una dintre rarele dovezi care sa arate ca, intr-adevar, n-am plecat cu totii la sud de Dunare in veacul al III-lea. E drept ca ramasite din astea sunt destul de putine.

Se pare ca atunci au plecat capeteniile si bogatii, iar pe loc a ramas taranimea, care s-a adapostit cu timpul in codri, de frica barbarilor. Continuitatea noastra in spatiul dacic e incontestabila, insa, ce-i drept, nu am fost foarte numerosi. Ungurii pretind in general ca 90a din teritoriu era acoperit de padure. Bineinteles! Acolo erau si oamenii!

BIOGRAFIE FASCINANTA

23 de ani in Africa Neagu Djuvara s-a nascut la trei zile dupa intrarea Romaniei in Primul Razboi Mondial, pe 18 august 1916, intr-o familie de boieri aromani.

Tatal sau, capitan in armata romana, moare in 1918. In plin razboi, mama sa o ia spre Belgia, unde bunicul Trandafir Djuvara era ministru plenipotentiar. E luata drept spion german si arestata, fiind eliberata mai tarziu.

Tanarul Djuvara ramane la Paris, unde isi ia licenta in Litere si Istorie la Sorbona, in 1937, iar trei ani mai tarziu in Drept. Se intoarce in tara in 1940 si se implica in campania din Basarabia ca elev-ofiter de rezerva.

Este ranit usor la Odessa. Un moment-cheie in istorie il gaseste la Stockholm, pe 23 august 1944, cand e trimis de Ion Antonescu sa reia negocierile de pace cu URSS. Venirea la putere a comunistilor il determina sa aleaga exilul.

In 1961, se muta in Niger, unde ocupa timp de 23 de ani postul de consilier al Ministerului Afacerilor Externe. In paralel, isi scrie lucrarea de doctorat de stat (docenta), „Filosofia istoriei”, pe care il obtine in 1972, sub indrumarea lui Raymond Aron.

Dupa Revolutie, revine in Romania, unde preda la Universitatea din Bucuresti pana in 1998. A publicat peste zece volume, printre care „O scurta istorie a romanilor”, „Exista istorie adevarata?” sau „Amintiri din pribegie”.