Neamul lui Nevoie are un nume predestinat şi unsprezece burţi care ghiorăie de foame. Sunt cei mai săraci oameni din localitatea Vişina, judeţul Dâmboviţa.

De când se ştie, Marin Nevoie, din Vişina de Dâmboviţa, face foamea. Mai rău e că pe lângă el mai sunt unşpe guri care trebuie hrănite. Omul ştie şapte meserii şi munceşte cu ziua, pe unde apucă. Pe burta goală, bărbatul filozofează cătrănit: "Dacă io muncesc până la transpiraţie în curte la oameni, de ce decid trântorii în numele meu!?" Casa clanului Nevoie e în apropierea locului unde s-a născut Elena Ceauşescu. Satul are şanse să devină faimos prin originalitatea contradicţiilor. Doi procurori ai DNA, fii ai satului, au construit un parc de destindere lângă sediul Poliţiei şi tot aici sătenii taie noaptea din pădurea statului şi vânează iepuri cu ogari. Calea Hoţilor - drumul din Vişina, folosit de vânători şi de tăietorii de lemne - trece pe lângă căsuţa modestă a lui Marin Nevoie, cel mai sărac şi cel mai mare lider de familie din sat. Parc cu procurori DNA Fix în buza porţii liceului din Vişina, pe o peluză de iarbă pe care trec cătinel tinerii şi vacile satului, o balegă uriaşă încurcă traficul. Lumea o ocoleşte şi dă imediat de alt obstacol: un indicator ciupit de rugină pe care este inscripţionat cu litere mari "Nu avem dreptul să distrugem ceea ce nu noi am creat". Nu ştie nimeni ce anume vrea să zică mesajul ăsta. La Vişina nu prea e nimic de distrus: sunt vreo 200 de case, un drum cu asfaltul deja stricat, o primărie mică şi o biserică ale cărei clopote nu se aud niciodată. Clopotarul are o explicaţie. Cum că bronzul se poate sparge dacă "tragi prea tare" de el. Peste drum este depozitul de materiale de construcţii al fostului consilier local Tingirică şi un părculeţ cu lei din ipsos şi felinare pariziene, deschis cu banii unor procurori anticorupţie de la Bucureşti. "Sunt doi procurori care-s fii ai satului, tatăl lor a fost contabil-şef pe-aici şi s-au gândit ei să facă un parc în satul natal", ne explică Nina Vrabie, o bucureşteancă stabilită la Vişina, tocmai ieşită la plimbare cu căţeluşa Crăcănata. "Noaptea ăştia închide parcul că vin tinerii şi ţie mai mare ruşinea să-i vezi ce fac, cum sparg ei seminţe şi cum se gâdilcesc pe bănci", dă din casă Nina Vrabie înainte să se ridice şi să plece repede. Ea e cea care îngrijeşte Troiţa Bunului Iisus din răspântia principală a satului,aşa că are ocupate următoarele două ore. Apucăm să o întrebăm dacă a auzit de Marin Nevoie, de clanul lui Nevoie. "De Nevoie? Cine păcatului să nu audă de Nevoie?", zice ea. "Care trăieşte, creşte" Sunt trei case pe marginea dinspre Oborani a satului: a lui Creţu Marinică, zisă "Casa hoţilor", apoi a lui Vasile Neculai, zis "Tata Iepei" şi casa care adăposteşte clanul Nevoie Marin. Pe lângă ele trece un drum mocirlos care se pierde, printre porumbişti, spre pădure: ăsta-i Drumul Hoţilor, pe-aici vin şi pleacă hoţii de lemne sau vânătorii de iepuri şi mistreţi. "Să vă explic eu ce-i Drumul Hoţilor?", ne zice fostul comandant al Postului de poliţie Vişina, Florin Rizea. "Uite, mi-a zis unul din sat: bă, dau telefon la 112, te chem în mijlocul câmpului şi-ţi dau foc la maşină acolo. Înţelegeţi? Ăsta-i Drumul Hoţilor din Vişina, ăştia-s oamenii pe-aici, domnule! Ai lu' Creţu fură, ai lu' Vasile muncesc, ai lu' Nevoie îs cuminţi, asta e!", zugrăveşte poliţistul Rizea o imagine elocventă a locului. Un peisaj pitoresc, cu clanul Marin Nevoie la margine. "Care trăieşte, creşte", decretează nea Mărin. Da' dacă te uiţi în curtea lui, afli un revers al medaliei: gospodăria este un haos de trenţe, de unelte descompletate, scule, ligheane, cărămizi, fragmente de lemne şi sticlă, pisici şi copii. Clanul Nevoie are 11 membri. Toţi trebuie să mănânce. "Noaptea ăştia închide parcul că vin tinerii şi ţi-e mai mare ruşinea să-i vezi cum se gâdilcesc pe bănci." NINA VRABIE, localnică Trai. Mezinul familiei s-a obişnuit să plângă toată ziua de foame OBICEIURI Şi-a luat ginere din milă Programul lui Marin Nevoie (foto) din Vişina nu ar fi foarte diferit de, să zicem, programul unui fermier american falimentat de Guvern. La 8.00 îşi ia cafeluţa sau nechezolul, între 11.00 şi 12.00 se înjură cu vecinul şi de la amiază începe să trebăluiască pe vreo plantaţie din vecinătate pe care o ştie el mai prosperă. Seara se culcă flămând, gândindu-se că familia sa, clanul Nevoie, are 11 membri şi toţi trebuie hrăniţi. Marin Nevoie munceşte cu ziua în folosul şi în beneficiul clanului: este zidar, fierar-betonist, cosaş, vopsitor, ţăran, după nevoie. Necazurile, arşiţa gândurilor şi soarele de câmpie l-au uscat pe Marin Nevoie, i-au înnegrit pielea şi i-au ascuţit profilul. E vârstat de riduri şi cuta adâncă săpată în frunte îţi arată neîncrederea în oameni. Aproape în toţi de pe lumea asta. Nevoie are şi un ginere în putere, Ion, dar e ca şi când nu l-ar avea. "Moldovean rătăcit prin Bucureşti... L-am luat de milă la mine acasă, eu lucram pe un şantier de construcţii", îşi aminteşte liderul de familie. "În ziua aia ploua cu găleata, iar amărâtul avea pe el un pantalon scurt şi un tricou. L-am luat acasă, l-am pus la masă, i-am dat un loc să doarmă şi pe urmă s-a însoţit cu una din fetele mele". În Vişina se fură şi se braconează. Marin Nevoie însă nu vrea să strângă averi, ca alţii. E preocupat acum să-şi mărite fetele mari, pe care le peţesc infractorii satului În satul Vişina, pe graniţa dintre Oltenia şi Muntenia, "însoţirile" între băieţi şi fete încă se ţin după legea veche: băiatul vine în peţit chiar dacă nu cunoaşte fata. Povesteşte nea Marin Nevoie din Vişina: "Mă pomenesc într-o zi cu unul din Petreşti, un băiat de-al lu' Burgui, venise cu mă-sa. Nu că să-mi cunoască ei fata, c-au auzit ei că am fată mare, pe Georgiana, nemăritată şi că să se cunoască..., poate s-or place. Nu se cunoşteau copiii. Au stat puţin pe-un pat, băiatul lu' Burgui şi mumă-sa. El are 28 de ani, m-am uitat aşa la el, era slăbuţ, n-a scos niciun cuvânt, a vorbit mumă-sa. Băiatul gospodar: mi-au zis că are găini, nişte gâşte, porc, are servici- lucrează la Scamă, la ţesătoria deschisă de nişte afacerişti turci în Petreşti. Acu' aştept, i-am lăsat băiatului număru' de telefon... Mi se pare normal să nu-i las numărul fetei, dacă se trezeşte ăsta şi sună la două noaptea? Îmi sperie copilul". Banala viaţă vişineană Copiii mici ai lui Marin Nevoie au 5 ani - Ana-Maria, 11 ani - Florina şi 15 ani - Nicu. La polul celălalt, cei mari ai au 18 ani - Mihai, 20 de ani -Georgiana sau 23 - Mădălin. De-ar munci toţi lalolaltă şi tot nu şi-ar scoate un trai mai bun. Flori a lui nea Marin Nevoie e bănuită că s-a înhăitat cu ai lu' Creţu şi merge la furat prin vecini. Flori e blondă, delicată, timidă, dar cică se bagă să ridice din curtea vecinilor uşi metalice de 50 de chile şi ţevi de 25, să le ducă la fier vechi. Nimeni nu face nimic. VICIU. La 15 ani, Nicu Nevoie a prins gustul fumurilor De la Mihai Viteazu încoace, obştea vişineană a rămas încremenită în timp. Aici, ca în multe alte urbe din ţară, statul român pare că nu funcţionează. Bunăoară, în februarie, Creţu a luat o amendă uriaşă fiindcă încălecase o motoretă ca pe-o iapă. Fără cască, fără acte, fără semnalizare. Poliţiştii l-au ars cu o amendă de 20 de milioane lei vechi, dar Creţu a plecat mai departe fluierând. Amenzile le contabilizează Primăria, iar Primăria n-o să vină niciodată să îl execute pe Creţu pentru banii ăştia. Primăriile din ţară sunt obişnuite să ceară bani centralizat, de la Guvern şi se feresc să reţină banii, conform legii, de la cei care sfidează bunul-simţ şi comunitatea. Doar nu sunt nemţi. Sunt doar nişte bieţi edili mioritici care s-au trezit cetăţeni europeni în plin veac balcanic. Braconieri moderni, cu Jeep şi ogar Noaptea, clanul lui Nevoie doarme îngrămădit în umilul lor bordei. Aud cum trec pe Calea Hoţilor căruţele, tractoarele şi Jeep-urile braconierilor. Pădurile statului sunt la Câineanca şi Cerăt, iar cea privatizată se numeşte Satuvechi. Braconierii, însă, nu aleg. Fură şi de la stat şi de la privat. Cresc ogari şi fugăresc iepurii, faptă care în Occident este privită ca o cruzime fiindcă nu lasă urechiaţilor nicio şansă. "Dacă eu ştiu şapte meserii şi muncesc până la transpiraţie, de ce decid trântorii în numele meu?" MARIN NEVOIE, şeful clanului GÂNDURI ŞI SIMŢIRI Filozofie pe stomacul gol Într-o zi, Marin Nevoie va afla şi va povesti numeroasei sale familii de ce e viaţa grea în România - dincolo de ştirile de la televizor şi de discursurile parlamentarilor locali care mai vin câteodată prin Vişina. "Dacă eu ştiu şapte meserii şi muncesc şapte meserii, în curte la cine muncesc mereu şi curge transpiraţia pe mine, şi nu am ce mânca şi ştiu sigur că ar trebui să am ce mânca, odată ce muncesc, atunci e normal să zic ce zic eu acum: dacă eu ştiu şapte meserii şi muncesc până la transpiraţie şapte meserii în curte la oameni, de ce decid trântorii în numele meu?", are Nea Mărin un dicurs îmbârligat şi sincer. Desigur, nemărturisit, Marin Nevoie ştie că se referă la unii trântori din Primării, din Fiscuri, din Procuraturi, din Poliţii, din partide şi politici care, prin "omisiune", au adus foametea VICIU. La 15 ani, Nicu Nevoie a prins gustul fumurilor în curtea clanului Nevoie.