Ne pregătim să părăsim Pământul? Cum arată planeta ideală dezvoltării vieții

Cel puțin douăzeci de plante din afara sistemului Solar prezintă condiții prielnice dezvoltării vieții umane, susțin cercetătorii de la Universitatea din Washington.

Criteriile specialiștilor

Cercetătorii au conceput o listă de parametri pentru îndeplinirea acestor criterii. Conform acestora, o planetă „superlocuibilă” perfectă s-ar afla pe orbita unei stele pitice de tipul K, relativ mică şi puţin mai rece decât Soarele (care este considerat o pitică galbenă). Ar trebui să aibă vârsta între 5 şi 8 miliarde de ani, să fie cu aproximativ 10% mai mare decât Pământul şi, în medie, cu aproximativ 5 grade Celsius mai caldă.

De asemenea, ar trebui să fie prezenţi vapori de apă, în compoziţia atmosferei, în proporţie de 25% până la 30% oxigen, iar suprafaţa să fie împărţită între mări şi oceane şi mase continentale. Planeta perfectă ar trebui să dispună de plăci tectonice dinamice, pentru a recicla minerale şi nutrienţii din crustă şi să genereze habitate şi topografii diverse. Luna acestei planete perfecte ar trebui să aibă între 1% şi 10% din dimensiunea planetei şi să se afle pe orbită la o distanţă moderată.

24 de planete corespund

Sunt aproximativ 24 de astfel de planete, însă nu toate au fost confirmate. Unele dintre aceste 24 de obiecte ar putea fi rezultate fals pozitive şi s-ar putea dovedi că nu sunt planete. Dintre cele 24 de obiecte, 9 se află pe orbita unei stele de tipul celor care pot oferi condiţiile apariţiei şi evoluţiei vieţii, 16 se află în interval ideal de vârstă şi 5 au temperaturile medii potrivite la suprafaţă. Doar un singur candidat, obiectul KOI 5715.01, intră sub incidenţă acestor ultime trei criterii.

Lacul cu cea mai pură apă. Are puteri vindecătoare și poate curăța păcatele

Jurnalistul Dan Andronic, despre retragerea candidaturii lui Cătălin Cîrstoiu : „S-a ajuns în cea mai proastă situație”

Toate cele 24 de exoplanete potenţiale se află la peste 100 de ani lumină distanţă, iar unele dintre ele sunt pur şi simplu prea departe pentru a putea fi studiate în prezent, chiar şi cu cele mai puternice telescoape de care dispune omenirea. Kepler-69c, spre exemplu, se află la peste 2.000 de ani lumină, ceea ce înseamnă că astronomii nu au cum să o