Doi artişti ai tinerei generaţii au făcut furori pe reţele sociale zilele acestea.

 Tudor Chirilă şi Mihai Sturzu au produs fiecare cate un eveniment devenit viral. Au generat mii de comentarii care expun o stare de lehamite incredibilă faţă de politică şi politicieni.

În timp ce Sturzu a făcut deja carieră politică, intrat în Parlament pe valul USL și rodat în poziția de lider al TSD, pe Tudor Chirilă pare că  cineva vrea să-l împingă de la spate pe scena politică. Unul e criticat vehement pentru alegerea făcută în 2012, când a intrat în PSD, al doilea e lăudat pentru veritabilul manifest împotriva corupției din politică, dar criticat pentru că refuză să se implice și preferă să rămână un rebel fără o cauză clară.

Când a fost invitat la consultările de operetă de la Cotroceni, între Klaus Iohannis și ”societatea civilă”, Tudor Chirilă nu s-a simțit deloc măgulit și a făcut cea mai clară radiografie a situației în care se află șeful statului: ”Oamenii din stradă v-au votat președinte și ei nu simt că de când ați fost investit le-ați reprezentat interesele.  Aveți obligația să vă justificați prin acțiuni mandatul pe care vi l-au dat românii. Dacă doreați o consultare reală cu strada, ar fi trebuit să începeți prin a da un semnal că sunteți la curent cu revendicările ei, nu să programați de pe azi pe maine o așa zisă consultare cu societatea civilă. Cred ca societatea civila sau strada nu trebuie sa participe la gesturile de imagine ale presedintelui. E mult prea grav momentul in care ne aflam.”. Un discurs senzațional de om politic. 

 

Mihai Sturzu a făcut și el un gest la fel de spectaculos în fața mogulului PSD, Liviu Dragnea. ”Domnule Dragnea, m-au sunat colegi din ţară şi mi-au scris oameni pe Facebook. Nici nu ştiu cum să vă întreb pentru că mi-e ruşine, dar pe site-ul ICCJ scrie aşa: infracţiuni de corupţie, părţile din dosar, primul sunteţi dvs. Mă intreabă mama ce face Dragnea. Ce facem acolo? Nu ştiu ce să raspund. Eu nu pot să spun că în Romania ,unde eu susţin statul de drept , site-ul ICCJ minte, eu nu cred că minte”, i-a aruncat Sturzu adevărul în față lui Dragnea.  

Suntem în fața a doi tineri, realizați în meseriile lor și care nu sunt dependenți de politicieni în nicun fel, care exprimă o revoltă justificată în fața incompetenței și corupției de pe scena politică. Unul a încercat să facă politică și a intrat în conflict iremediabil cu vechea gardă. Altul a refuzat până acum să urce pe scena politică, dar are profilul unui lider de succes.

Amândoi au în comun cu milioane de români un dezgust fără margini față de ceea ce reprezintă politica și partidele în momentul de față. O silă infinită provocată de 26 de ani în care partidele au fost doar vehicule pentru șmecherii care ținteau să acumuleze cât mai repede averi cât mai mari înhățând cât mai mult din resursele statului. Desigur, nu toți au fost așa. Cei care s-au mai gândit și la binele public au sfârșit sufocați de șmecheri sau au eșuat lamentabil declarându-se învinși de sistem.

Am remarcat un numitor comun la sutele de mesaje pe care le-am citit zilele acestea în rețele sociale despre Tudor Chirilă și Mihai Sturzu. Primul era considerat ”prea cinstit și corect” pentru politică. Al doilea era criticat pentru că ”nu și-a văzut de treaba lui și s-a băgat în mocirlă”.

Problema noastră este că democrația funcționează numai prin partide și alegeri. O schimbare normală în democrație începe din interiorul partidelor sau prin partide noi cu oameni, mai buni.

Neimplicarea directă a celor competenți și onești care ar putea să facă politică sau renunțarea la implicare indirectă, este cazul celor care refuză să mai voteze scârbiți de ce au văzut până acum, nu fac decât să întărească pozițiile șmecherilor din partide, care au provocat de la bun început această lehamite.

Fiecare vot neacordat înseamnă, de fapt, un vot pentru partidul capabil să manevreze cel mai mult electorat captiv către urne. Astfel, cei care cred că fac vreo revoluție a absenteismului ajută, de fapt, la perpetuarea celor mai corupte partide la putere.

Adevărata revoluție va începe atunci când publicul se va trezi din lehamite și somnolență și va da de pământ, la vot, cu actorii care se cred stăpâni pe rolurile pricipale. Pentru asta însă e nevoie să se implice în politică și partide oameni competenți și onești, capabili să provoace o astfel de mișcare.