Robotizarea operațiunilor navale, fie sub sau pe mări, este în curs în cadrul tuturor proiectelor avansate ale armatelor lumii. Inclusiv în Turcia, pe măsura ambițiilor și provocărilor liderului de la Ankara.
În ultimii ani, inițiativele în această direcție au fost multe, în special în Statele Unite, unde au fost lansate mai multe programe de nave autonome, precum Sea Hunter, destinat războiului submarin, LUSV (Large Unmanned Surface Vessels) sau chiar XLUUV (Extra Large Unmanned Undersea Vehicles) și LDUUV (Large Diameter Unmanned Underwater Vehicles).
La această listă se adaugă proiectul CUSV al Textron Systems (Common Unmanned Surface Vessel), o navă de patrulare fără echipaj.
De altfel, US Navy intenționează să parieze pe astfel de nave pentru a-și atinge obiectivul de a alinia mai mult de 500 de nave până în 2030.
Recent, Darpa, agenția de cercetare și dezvoltare a Pentagonul a dat startul proiectului NOMARS (No Manning Required Ship) prin atribuirea a șapte contracte mai multor companii inovatoare din domeniul naval.
Dar Marina SUA nu este singură. Royal Navy efectuează experimente în acest domeniu, prin inițiativa sa NavyX. În martie, în timpul manevrelor din Norvegia, a testat Maritime Autonomy Surface Testbed (MAST), o navă autonomă de 13 metri lungime proiectată de L3 Harris, Laboratorul de Știință și Tehnologie al Apărării din cadrul Ministerului Apărării din Marea Britanie, scrie Opex 360.
Și, în iunie, același lucru s-a făcut cu o navă Pacific 24 fără echipaj. În iunie, ministerul britanic al Apărării a lansat o cerere de oferte pentru un submarin autonom, capabil să navigheze timp de 3 luni și să ofere „o capacitate discretă, flexibilă, precisă și rapidă de colectare a informațiilor”.
În timp ce în Franța astfel de capabilități vor fi utilizate pentru războiul împotriva minelor, cu sistemul SMAF (Système de lutte anti-mines future), dezvoltat în colaborare cu britanicii, Ministerul Australian al Apărării australian a notificat recent compania Thales cu un contract pentru un „sistem naval autonom suveran”, dedicat războiului antisubmarin.
Turcia vine din urmă cu „Ulaq”
Turcia a prins trenul din urmă, dacă este să judecăm după nava „Ulaq”, care tocmai a fost dezvăluită de șantierul naval Ares și Meteksan Defense.
Potrivit Ares și Meteksan Defense, „Ulaq” este un vas de suprafață și fără echipaj, construit cu materiale compozite „avansate”, cu o autonomie de 400 km și capabil să navigheze la o viteză de 35 de noduri (65 km/h).
Capabil de a fi integrată într-o rețea criptată, nava va fi echipat cu două rachete ghidate cu laser L-UMTAS și patru rachete Cirit, furnizate de Roketsan.
Nava „Ulaq” va putea fi angajată în misiuni care variază de la informații la supraveghere, trecând prin protecția infrastructurilor strategice, a războiului asimetric și a războiului de suprafață.
Dar Ares și Meteksan au spus că ar putea fi folosită și pentru războiul antisubmarin și al minelor, precum și pentru operațiuni de căutare și salvare.
Cu toate acestea, cei doi parteneri nu au oferit mai multe detalii, cu excepția faptului că testele acestei nave fără pilot ar trebui să înceapă în decembrie anul viitor și o campanie de tragere cu armament este programată pentru prima jumătate a anului 2021.
După imaginile furnizate de șantierul naval Ares și Meteksan, Ulaq este comparabilă cu CUSV-ul companiei Textron, care a fost testat recent în rolul de securitate portuară din Norfolk, cu o mitralieră cu calibru 50 controlată de la distanță.
„Suntem incredibil de fericiți și mândri că anunțăm lansarea primului program turcesc de navă de suprafață armată fără pilot, după ani de muncă intensă de inginerie și investiții”, a comentat Utku Alancn, CEO al șantierului naval Ares.
O veste salutată și la Ankara. Președintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, își pune mari speranțe în modernizarea flotei militare, mai ales în contextul noilor descoperiri de rezerve uriașe de gaze în Marea Neagră, dar și al prospecțiunilor controversate pe care Turcia le face în zone disputate din Mediterana, urmând politica agresivă a lui Erdogan.
Foto: Navalnews