Invitatii EVZ
NATO, „un rău” extrem de necesar pentru România! Schimbarea stăpânilor (Germania în locul SUA) e numai „bucuria nebunilor”
Observ, cu stupoare, că mulți dintre români trăiesc în continuare într-un soi de bulă (sau „turn de ivoriu”) în care intoxicația cu propaganda progresistă anulează puterea de a percepe realitatea și întunecă, deopotrivă, orice urmă de rațiune critică. Argumentele așa-zis principiale pentru care o “armată europeană“ condusă de Germania și Franța ar fi mai potrivită pentru România decât NATO sunt complet false din nenumărate motive. În priimul rând, toată lumea se ghidează, în lumea asta în care trăim după interese, nicidecum după cine știe ce principii.
Cei care se încăpățânează să facă o comparație între promisiunile propagandei și realitatea faptelor, vor fi foarte dezamăgiți de fiecare dată. Da, e foarte adevărat că SUA și NATO au călcat de multe ori în picioare dreptul internațional și au acționat fără mandatul ONU, intoxicând opinia publică internațională cu informații false (ca ]n cazul războiului din Irak). O spune cât se poate de deschis istoricul elvețian Daniele Ganser, autorul unei cărți extrem de interesante numite „Războaiele ilegale ale NATO”. “În general, toate războaiele sunt ilegale. Carta ONU, semnată în 1945, enunță explicit că statele trebuie să-și rezolve divergențele fără să recurgă la violență sau la arme. Războiul este, în mod clar, ilegal. Există două excepții de la această regulă: în primul rând, autoapărarea (dacă o țară este atacată, ea are dreptul să se apere cu mijloace militare). În al doilea rând, un război este legal dacă Consiliul de Securitate al ONU acordă un mandat explicit în acest sens”.
Cum a aplicat aceste aceste reguli de drept internațional Pactul militar Nord Atlantic? Evident, le-a încălcat flagrant! Iată ce spune Gasner: „Din 1945, Statele Unite (de multe ori sub numele NATO) a bombardat mai multe țări decât oricine altceva din lume. Această listă include țări precum Afgaistan, Libia, Siria, Irak, Sudan, Serbia, Coreea, Vietnam, Laos, Cambodgia, Nicaragua, Pakistan, Somalia, Yemen, Cuba... și nu e o listă exhaustivă. Pentru aceste motive, dar și pentru multe altele, Statele Unite sunt în mod clar un imperiu, nu e niciun dubiu asupra acestui subiect”. Cu totul de acord cu teoria lui Gasner, dar oare Uniunea Sovietică n-a încălcat dreptul internațional prin invaziile în Ungaria (în 1956) și Cehoslovacia (1968)? Franța nu a bombardat Libia, Germania nu a fost printre principalii susținători ai acțiunilor NATO împotriva Yugoslaviei? În lumea reală în care trăim, toți își urmăreșc interesul. Asigurarea unei legalități din punct de vedere al dreptului internațional ține mai curând de un echilibru geopolitic decât de cine știe ce principii. Și ar mai fi ceva, oare Donald Trump, primul președinte american dispus, de la al doilea război mondial încoace, să abandoneze rolul Statelor Unite de „jandarm mondial”, poartă responsabilitatea pentru acțiunile discutabile ale NATO? Nu cumva elitele globaliste, cărora le fac și acum jocul Macron și Merkel, sunt cumva mai vinovate?
Are România, aflată în coasta Rusiei, vreo garanție mai mare de securitate decât armata americană în care se investesc an de an aproximativ 600 de miliarde de dolari (mai mult decât toate cheltuielile militare ale celorlalte puteri luate laolaltă)? Să nu vă imaginați vreodată că România va plăti mai puțin pentru echipamentele militare pe care va trebui să le cumpere pentru a fi compatibilă cu noua armată europeană decât plătește acum pentru tehnologia americană. Probabil, în primă fază, vor fi mai puțini soldați morți în războaie străine. Pentru că înteresele „europene” în Orientul Mijlociu sunt ceva mai mici. Dar, nu uitați, Franța are baze militare în 11 țări (printre care Mali, Niger, Ciad, Djibouti) și mari interese economice în fostele colonii. Nu degeaba și Macron, șiTimmermans, candidatul socialiștilor la funcția de președinte al Comisiei Europene, vorbesc despre destinul comun cu Africa al Europei. Redusă deja la statutul de piață de desfacere, mai curând din cauza concurenței marilor corporații europene decât a intervenționismului american, România nu va avea nimic de câștigat din „schimbarea stăpânilor”. Ba, dimpotrivă, un nou pact Ribbentrop-Molotov n-ar fi exclus, dată fiind convergența intereselor din ultima vreme între Berlin și Moscova.
Recomandările noastre
