Aflată în război deschis cu președintele Trump, Angela Merkel se repede acum să muște mâna care apărat atâta amar de vreme Europa de poftele defunctei Uniuni Sovietice. Personal, nu cred că țarul de la Kremlin are intenția unei confruntări deschise în Europa, scopul său este, deocamdată, să apere granițele Rusiei și minoritățile rusofone din vechiul imperiu sovietic. Asta nu înseamnă că Putin nu s-ar bucura să se amestece puternic în politica și economia țărilor estice, dacă i-ar da mâna.

Din acest punct de vedere, veleitățile de independență pe care le arată de la o vreme Berlinul sunt extrem de periculoase. Și nu e vorba numai de faptul că vicepreședintele Bundestag-ului german, Wolfgang Kubicki, a cerut nici mai mult, nici mai puțin, decât expulzarea ambasadorului SUA din Germania, pe motiv că acesta și-a permis să critice planul de cheltuieli al Germaniei pentru NATO. Sfidarea le aparține chiar guvernanților germani care în ultimul proiect de buget au stabilit la 1,37 % din PIB cheltuielile de apărare și prognozează o scădere a acestora pe termen mediu. Asta după tot scandalul cu Trump, care a anunțat că Statele Unite nu pot să plătească singure pentru apărarea aliaților.

Și nu e singura ofensă adusă aliaților americani de Angela Merkel și establishmentul german. Berlinul a lansat licitația pentru construcția unei rețele mobile ultra-rapide 5G, în ciuda temerilor și amenințărilor americane. E drept, printre firmele care participă la
licitație, nu se află Huawei- compania bănuită de americani că lucrează pentru spionajul chinez. Din păcate, însă, companiile care participă la licitație (de exemplu Deutsche Telekom, Vodafone, Telefonica Germany și United Internet), își bazează ofertele pe echipamente hardware esențiale – cum ar fi antenele și routerele- de la Huawei. Deși americanii au avertizat că vor opri orice schimb de informații cu Berlinul, dacă nu oprește folosirea hardware-ului chinezesc, germanii le-au râs în nas. Jochen Homann, președintele Agenției Federale de Rețea din Germania (BNA), s-a mulțumit să declare: "Indiferent dacă un furnizor vine din Suedia sau China, companiile trebuie să îndeplinească cerințele de certificare și verificările de securitate".

Că Merkel și Macron par hotărâți să înlocuiască NATO cu o armată europeană, pare din ce în ce mai clar. Puterea de ripostă a acestei aventuri militare pare însă o glumă proastă. Ca să vă faceți o idee, cheltuielile militare pe an ale Statelor Unite se ridică la 600 de miliarde de dolari, China alocă 200 de miliarde, Rusia- 70, Franța și Marea Britanie, câte 50 de miliarde. Berlinul vrea însă să fie și cu slănina-n pod, și cu varza unsă. Și mai e o problemă: cu toate presiunile și șantajul, e greu de presupus că vreun politician întreg la minte din Polonia, Cehia, România, Ungaria sau țările baltice va da vreodată NATO pe visele de mărire ale lui Mutti Merkel.

Din păcate, rebeliunea germană sau franco-germană, cum vreți să-I spuneți, din NATO, nu este singura provocare la adresa Alianței Nord-Atlantice. Dictatorul turc Recep Erdogan testează și el răbdarea americanilor, făcând jocurile cu rușii. Pe 7 martie anul curent, sultanul a declarat din nou că Turcia nu va reveni niciodată asupra acordului cu privire la cumpărarea din Rusia a rachetele S-400. Mai mult, a adăugat că Ankara ar putea să achiziționeze ulterior sistemele S-500 mai avansate, aflate acum în construcție în Rusia. Dat fiind că americanii au amenințat că acest acord va bloca orice cumpărare de material militar american și va duce la o criză fără precedent în relația dintre SUA și Turcia, mesajul lui Erdogan e cât se poate de clar. Ankara le transmite pur și simplu aliaților săi occidentali că pe ei îi consideră drept o principala amenințare la adresa securității țării.

 

 

Te-ar putea interesa și: