Aproape jumătate din populaţia muntenegreană este foarte critică odată cu intrarea în NATO din două motive precise: compromiterea relaţiilor diplomatice, economice şi culturale cu Rusia care a susţinut mereu independenţa de Serbia şi amintirea bombardamentelor NATO împotriva Jugoslaviei din 1999.

În fapt, în acei ani, Podgorica era parte a Federaţiei Jugoslave împreună cu Serbia lui Slobodan MIosevic şi deci a trebuit să plătească preţul militar şi uman ale operaţiunilor atlantice. Pe moment ţara apare împărţită între susţinătorii intrării în NATO aparţinători ai Partidului Democrat Socialist al premierului Dusko Markovic şi mai ales al multiplului fost premier Milo Djukanovic şi opozanţii Frontului Democratic conduşi de Andrija Mandic, cei care sunt gata să ceară un referendum asupra adeziunii.

Profund lovit de ceea ce consideră ca pe o trădare, potrivit La Stampa, Kremlinul a exercitat puternice forme de presiune asupra Podgoricei în tentativa să slăbească guvernul filo-atlantic al PSDM, începând cu o campanie mediatică puternică, denigratoare, până la suspendarea importului de vin, trecând printr-o drastică diminuare a investiţiilor imobiliare şi în sectorul turistic, mare parte gestionate de lumea interlopă. Printre altele, pe Moscova atârnă acuzaţiile de a fi urzit un plan complex pentru a-l asasina pe Djukanovic şi să provoace o profundă fază de instabilitate politică în gradul de a întrerupe sau a încetini integrarea în NATO.

Despre toate acestea, nu e exclus ca Rusia, în viitor, să susţină politicile anti-atlantice ale Frontului Democratic şi să continue să suprasatureze reţelele sociale şi canalele informative tematice cu ştiri false sau tendenţioase.