În copilărie, adulţii de astăzi nu aveau internet, jocuri video sau desene animate non-stop. Fetiţele nu ştiau ce înseamnă să fii manechin, iar banii nu contau atât de mult. Copiii de ieri, astăzi persoane publice, visau să fie mecanici de locomotivă, aviatori, medici, profesori, iar alţii se visau mari sportivi sau artişti.

Vremurile s-au schimbat, iar unele meserii au dispărut, la fel şi multe jocuri. „Piticot“ şi „ Nu te supăra, frate!“ au fost înlocuite de jocurile pe calculator „Warcraft“ sau „Heroes“ .

Totuşi, planurile celor mici rămân la fel de măreţe ca acelea ale părinţilor lor. Ce vor să devină copiii de astăzi? Unii vor să zboare, iar cei mai mulţi răspund scurt că vor să facă „o căruţă de bani“. Vor o meserie în care să fie adevăraţi eroi, precum actorii din filmele sau desenele animate pe care le urmăresc şi pe care îi aleg ca model. Jackie Chan este unul dintre ei. Puştii iau în considerare şi avantajele unei posibile ocupaţii: un conductor de tren se plimbă, un pilot zboară, un bancher are bani şi se îmbracă frumos, un actor apare la televizor, iar la „chestiile cu calculatoare“ faci bani.

ELENA UDREA

Copilăria Elenei Udrea a fost una cât se poate de fericită, „acasă, la Buzău“. Viitoarea blondă de la Cotroceni se dădea în vânt după şotron şi suspină şi acum când se gândeşte la jocurile improvizate cu cutii de chibrituri şi la bătăile cu zăpadă. Elena purta părul lung-lung şi asta o dădea uneori de gol la „pititiea, jocul care ne ţinea pe-afară până seara târziu“.

Până în clasa a IV-a, Elena Udrea voia să se facă „sanitar în cadrul armatei române“. În gimnaziu s-ar fi vrut profesoară, iar în liceu se decisese să dea la Drept. Ea crede că, pe vremea ei, fetiţele nu se visau, precum cele din zilele noastre, manechine sau cântăreţe: „Nici nu ştiam noi ce înseamnă asta...“.

PE SCENĂ

Adrian Năstase a dorit să dea la teatru În copilărie, fostul premier Adrian Năstase era pasionat de fotbal şi de şah, însă susţine că nu îşi dorea să devină fotbalist, ci mai degrabă depanator TV, pentru că avea acasă un televizor care se strica des. Mai târziu, a renunţat la această idee în favoarea criticii de teatru. „ În liceu îmi plăcea foarte mult teatrul“ , îşi aminteşte Năstase (foto mijloc). Întâmplarea a făcut însă ca în acel an să nu existe secţie de critică şi să dea la Drept: „ Nu mă gândeam că eu voi ajunge pe scenă şi nu să critic ce fac alţii“ . CĂPITAN DE CURSĂ LUNGĂ

Băsescu a vrut să fie la timonă Preşedintele Traian Băsescu (stânga), alături de mama sa, Elena, şi de fratele său, Mircea. Încă din copilărie, şeful statului şi-a dorit să devină un lup de mare (foto medalion) PASIUNE

Oana Sârbu, îndrăgostită de mică de Dan Spătaru

„ Dana“ din „ Liceenii“ şi-a păstrat aerul adolescentin, iar când vorbeşte despre copilărie, parcă e şi mai aproape de imaginea ochelaristei frumoase pe care au iubit-o, pe ascuns, mai toţi adolescenţii anilor ’80. Oana Sârbu mereu a vrut să fie cântăreaţă, iar când era micuţă încerca să cânte ca Marina Voica, Margareta Pâslaru, Dan Spătaru: „Au fost idolii mei!“ . Spune că a fost „ un copil foarte cuminte“ , care îşi asculta părinţii, în timp ce bunica îi cosea rochiţe. Preocuparea ei cea mai dragă era să se joace cu păpuşi, pe multe încă le păstrează. Ziua de 1 Iunie o fascinează: „Îmi aminteşte de doamna dirigintă Boboc, profesoara de istorie, care, de fiecare dată, ne aducea prăjituri făcute de ea acasă“ . TEHNIC

George Ivaşcu, mecanic de locomotivă Actorul George Ivaşcu spune că „ a trecut“ prin toate profesiile pe care şi le-a dorit un copil: „ Am vrut să fiu poliţist, iar când am primit cadou de la mama un trenuleţ cu şine am vrut să mă fac mecanic de locomotivă, lucru pe care mi-l doresc uneori şi acum“ . Când a mai crescut, Ivaşcu s-a hotărât să devină actor: „ Dumnezeu mi-a dat răspunsul: băiete, dacă vrei să fii mai mulţi într-o singură existenţă şi să continui să te joci toată viaţa ca un copil, fă-te actor!“ PLANURI

Vanghelie voia să zboare Marian Vanghelie, primarul sectorului 5, voia să se facă pilot. „ Pe la 5-7 ani vedeam în filme şi mi se părea că e aşa o chestie tare să fii pilot. Şi acuma mi se pare, nici nu se compară cu primăria...“ , zice edilul, care a rămas cu nostalgia că n-a ajuns ce visa la grădiniţă. În adolescenţă însă a vrut să fie fotbalist. „ Am jucat la Metalul vreo doi ani şi m-am dus şi la Steaua, dar nu m-au primit că n-aveam relaţii. Ne-am dus mai mulţi băieţi de pe stradă şi nu ne-au primit“ , îşi aminteşte cu amărăciune Marian, pe vremea aia mare fan al lui Marcel Răducan şi Iordănescu. Până la urmă, a ajuns ce n-a visat vreodată.   HANDBAL Romaniţa Iovan: „ Nu vedeam altceva decât sport“

Deşi în copilărie creatoarea de modă Romaniţa Iovan îi tăia mamei sale rochiile pentru a face haine la păpuşi, ea voia să fie handbalistă. Până în clasa a V-a a făcut atletism, 400 de metri garduri, apoi, până la finalul liceului, handbal de performanţă. „ Aş fi vrut să continui, pentru că nu vedeam altceva decât sport. La 18 ani, pentru că antrenamentele erau zilnice şi îmi ocupau 80% din timp, am renunţat din cauza şcolii“ , ne-a declarat Romaniţa Iovan. Tot în liceu, creatoarea de modă spune că a avut o perioadă în care voia să devină medic: „ Nu ştiu de ce. Nu aveam aptitudini şi mă sperii când văd sânge“ . Întâlnirea ei cu lumea modei a fost „ o întâmplare fericită, care mi-a marcat existenţa“ . „ Eram studentă la management în turism, la seral, şi aveam nevoie de un loc de muncă. Mama a citit un anunţ în «România liberă» că UCECOM caută modele. Aşa m-am angajat la 20 de ani“ , îşi aminteşte ea. ASPIRAŢIE   Arşinel voia să se facă preot Înainte să ajungă un celebru actor de comedie, Alexandru Arşinel a fost un copil zvăpăiat. „Eram la Rădăuţi, la unchiul meu, şi stăteam cu frate-miu în pat, frate-miu era mai mare. Şi eu am făcut pe mine, eram mic, da’ am mâncat tot! Asta mi-a prins bine mai târziu. Puteam să ajung politician... La noi în casă, după război, rămâneam des singur şi o singură carte găseam de citit: Biblia. Şi o citeam cu pasiune, intrasem în perioada gândirii, căutam răspunsuri. Voiam mult să mă fac preot. N-a fost să fie “ , încheie Arşinel.   ÎN NATURĂ

Cristian Boureanu se visa cioban În copilărie, politicianul Cristian Boureanu îşi dorea să devină cioban, pentru că i se părea „ interesant. Mă atrăgea natura - apa, munţii“ . Ulterior, s-a răzgândit şi aspira spre o carieră de inginer geolog, ca tatăl său. Motivul: tot dragostea de natură. Deşi mama sa a încercat să-l convingă să dea la Medicină, nu a reuşit. „Nu eram înnebunit“ , spune Boureanu. Apoi, tânărul politician spune că a avut o perioadă în care îşi dorea să conducă ţara mai bine decât Ceauşescu.