Pe vremea când concura a inspirat zeci de fetițe care își doreau să ajungă la competiții internaționale, să obțină medalii și, mai ales, simpatia milioanelor de fani din întreaga lume,

Multe fetițe o invidiau și își doreau să fie în locul ei. Să concureze în competiții internaționale, să obțină medalii și, mai ales, să se bucure de dragostea și aprecierea milioanelor de fani. Este vorba de marea campioană a gimnasticii românești, Nadia Comăneci. Prea puțini erau cei care cunoșteau cât de grea era viața Nadiei, cu ce suferințe era obținută fiecare medalie.

O parte dintre aceste lucruri ajung acum la lumină datorită cărții „Nadia și Securitatea”, publicată de istoricul Stejărel Olaru. Din arhivele poliției politice ale lui Ceaușescu aflăm acum, după zeci de ani, că marea noastră campioană era bătută, înfometată și torturată, chiar. Totul pentru a face performanță.

În cele ce urmează prezentăm câteva fragmente din lucrarea de dezvăluiri a istoricului Stejărel Olaru la editura Epic Fiction&History.

Extrase din notele informative

„Faţă de gimnaste a manifestat o atitudine de teroare şi brutalitate care contravin(e) total cu principiile pedagogice, pentru care a avut o serie de reclamaţii din partea părinţilor, atât la şcoală, cât şi la Ministerul Învătământului. Fetele au fost bătute uneori până la hemoragii nazale sau pedepsite prin exerciţii fizice până la epuizare” a relatat informatoarea „Gheorghe Daniela” într-un raport înaintat la Securitate în 1974.

„Prin luna mai a.c. Bela Karolyi a dat dispoziţie categorică la gimnaste că dacă au nevoie de asistenţă medicală mai întâi să fie anunţat el şi cu acceptul lui să meargă la medic. Din constatările personale, Karolyi Bela se adresa în permanenţă la gimnaste cu epitete jignitoare: «vaci, tâmpite, proaste, găini, vădane, grase, dobitoace…»“, se arată într-o altă informare semnată „Ionescu”, în septembrie 1976. Este vorba despre medicul Teofil Dragomir.

„Bela Karolyi are precocupări evidente de a o discredita pe Nadia Comăneci şi a o determina să se retragă din activitatea de performanţă. Astfel, deţinem date din care rezultă că o jigneşte în mod vulgar, permanent, afirmând că pentru el capitolul Comăneci s-a terminat” – ACNSAS, fond Documentar, dosar 13346, vol. 26, f. 303

„A avut (n.r. Bela Karolyi) o comportare necorespunzătoare faţă de Nadia Comăneci şi Teodora Ungureanu constând în injurii, cuvinte jignitoare, fiind chiar bătute, deoarece ar avea o greutate necorespunzătoare pentru concurs”, a relatat ofiţerul de Securitate Ioan Popescu, însoţitor al delegaţiei României la un turneu de pregătire în Spania în 1977.

Dezvăluiri despre bătăile și torturile la care era supusă Nadia

Dintr-o interceptare a Securității, datată din 3 decembrie 1977, aflăm că Nadia Comăneci a fost bătută de antrenorul Bela Karoly. Interceptarea apare într-un raport al Securității Municipiului Gheorghe Gheorghiu Dej (Oneşti). Nadia Comăneci şi colega sa Teodora Ungureanu au dezvăluit aceste informații unor jurnaliști de la Bucureşti.

„T. (Teodora Ungureanu): Da, şi aia în Spania, când ţi-a dat o palmă de era să dai cu capul de cântar?

(unul dintre jurnalişti): Ţi-a dat tare?

Ob. (Nadia Comăneci / numele ei era înlocuit în multe rapoarte sau interceptări cu «obiectiva»): Mi-a dat”.

Tentativa de sinucidere din 1978

Un alt episod urât s-a petrecut în august 1978. La vremea respectivă se zvonea că sportiva ar fi încercat să se sinucidă. Mulți ani mai târziu, Nadia a susţinut că tentativa a existat. Însă, a precizat ea, a făcut-o ca să atragă atenția celor din jur.

„Când m-am mutat şi mi-au schimbat antrenorii, nu mi-a plăcut la Bucureşti. Nu aveam pe nimeni cu cine să vorbesc şi am vrut să atrag atenţia oamenilor, să ştie că ceva nu este în regulă, că ceea ce se întâmplă nu este bine pentru mine. Am luat un pic de şampon, nu pentru a mă sinucide, ci pentru a atrage atenţia”, spunea Nadia Comăneci în timpul interviului.

„Pe 9 august s-a mai petrecut un incident, ultimul din acest episod al răzvrătirii. Spre seară, antrenorul Condovici s-a deplasat la locuinţa Mariei Simionescu pentru a solicita explicaţii privind plecarea gimnastei din hotelul centrului sportiv şi, în timpul discuţiilor aprinse, Nadia a fost lovită de antrenor“, se arată în cartea lui Stejărel Olaru.

Ceaușescu voia o carte poștală „frumoasă” cu campioana

Pe 18 iulie 1976 Nadia Comăneci a primit prima notă de 10 la Jocurile Olimpice de la Montreal. În cadrul ședinței Comitetului Politic Executiv al PCR din 18 august 1976, Gheorghe Rădulescu, vicepreședinte al Consiliului de Stat, propunea emiterea unei cărţi poştale cu imaginea Nadiei Comăneci. Aceasta urma să fie scoasă la vânzare în străinătate.

„Tov. Gheorghe Rădulescu: Dacă sunteţi de acord, eu propun să se scoată o carte poştală ilustrată cu Nadia Comăneci care se poate vinde în străinătate în câteva milioane de exemplare. În acest sens să dăm sarcină întreprinderii de comerţ exterior de profil şi în felul acesta vom putea câştiga o sumă foarte bună.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Noi am propus să scoatem un timbru poştal.

Tov. Ilie Verdeţ: A fost o carte poştală ilustrată cu Nadia, dar nu a fost reuşită şi s-a retras.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Atunci să vedem, să o facem frumoasă şi să-mi prezentaţi”, se arată în stenograma ședinței.

Cum a fost dejucată o tentativă de răpire a Nadiei Comăneci

Pe lângă faptul că o urmăreau peste tot, securiștii trebuiau să o protejeze pe sportive, să nu i se întâmple ceva. Mai multe rapoarte și interceptări arată că Securitatea era preocupată de siguranța acesteia. Conform rapoartelor Securităţii, în toamna lui 1977, doi tineri au pus la cale răpirea Nadiei Comăneci.

„În septembrie 1977, Simion Doană şi Nicolae Nica, doi tineri care se aflau deja în arestul Miliţiei din Constanţa pentru alte fapte săvârşite, au plănuit ca după eliberare să o răpească pe Nadia. În timpul anchetei care a urmat, Doană a mărturisit că Nicolae Nica «trebuia să o aştepte în faţa şcolii sau sălii de gimnastică cu un mare buchet de flori ţinându-l în mâna stângă în faţa capului, iar în cealaltă mână arma de foc sau un cuţit cu buton».

A mai declarat că «la somarea acestuia să cedeze voinţei lui de a urca într-o autofurgonetă (dubă) unde eu îl aşteptam la volanul maşinii. După aceasta ne reîntorceam la Constanţa, pe malul mării, unde se află nişte cazemate din timpul războiului, după care cerem răscumpărarea ei în valută și asigurarea unei posibilităţi de a trece frontier»”, se arată în volumul „Nadia şi Securitatea”.

Securitatea urmărea viaţa amoroasă a campioanei

Securitatea monitoriza cu mare atenţie şi viaţa sentimentală a Nadiei Comăneci. Astfel, poliţia politică a sporit supravegherea după ce sportive s-a apropiat de Kurt Szilier, gimnast la Dinamo. Securitatea considera, în februarie 1978, că este o „legătură apropiată sportivei” și a luat măsuri suplimentare.

La scurt timp Kurt Szilier şi Aurelian Georgescu, gimnaştii care se întâlneau cu Nadia Comăneci şi Teodora Ungureanu, au fost mutaţi în hotelul clubului Dinamo.

„Pe Şpiţi (n.r. Kurt Szilier) şi pe Relu i-au mutat din hotelul «23 August», unde stăm noi, pentru că cei de la federaţie au decis să întrerupem legăturile de prietenie care au existat între noi. Aşa că tot mai bine este la Oneşti”, îi spunea Nadia Comăneci unei prietene, într-o discuţie interceptată de Securitate.

Securitatea pe urmele lui Kurt Thomas

Un alt exemplu datează din 1981, când gimnasta a fost invitată în SUA la un turneu demonstrativ. Cu această ocazie, sportiva l-a întâlnit pe Kurt Thomas, despre care Securitate a susţinut că a încercat s-o convingă să rămână în America.

„În dimineaţa zilei de 9 martie 1981 delegaţia a plecat la Hartford cu autocarul, unde în aceeaşi seară a avut loc o nouă demonstraţie, Pe parcursul deplasării, între Nadia Comăneci şi gimnastul american Kurt Thomas s-au creat relaţii mai apropiate de prietenie, marea majoritate a timpului fiind în prezenţa acestuia. (…)

În dimineaţa zilei de 13 martie 1981 ne-am deplasat cu avionul la Detroit, fiind cazaţi la hotelul Plaza. (…) Deoarece Nadia Comăneci a fost invitată în seara respectivă la discoteca hotelului de către Kurt Thomas, am însoţit-o împreună cu Vieru Nicolae. Cu această ocazie Kurt Thomas i-a făcut cadou un lănţişor de aur.

(n.r. informare despre ziua de 28 martie 1981) După sosirea la hotel, coregraful Pozsar Geza a afirmat faţă de mine şi Nicolae Vieru că este necesar să avem în acea noapte o grijă mai mare faţă de Nadia Comăneci, deoarece este posibil să plece cu gimnastul american. (…) I-am comunicat lui Kurt Thomas că Nadia Comăneci nu poate merge singură cu ei noaptea şi că este bine să fie însoţită. (…)” se arată într-un  Raport al Direcţiei I, din aprilie 1981, realizat după ce Bela Karolyi, Marta Karolyi şi Geza Pozsar au fugit în SUA.

Multe alte episoade, din viața Nadiei Comăneci sunt prezentate în cartea istoricului Stejărel Olaru. Nadia a fost urmărită constant până în ziua în care a reușit să fugă din România, pe 27 noiembrie 1989, cu o lună înainte de căderea comunismului.