Pe 18 iulie 1976, la Montreal, tabela de marcaj arăta nota 1.00, deoarece nu era programată pentru a indica nota maximă. Acest lucru a fost posibil după ce Nadia a executat ca la carte exercițiul la paralele. Astfel, miuța gimnastă de atunci devenea regina absolută a aceste discipline, iar de la întrecerea din Canada pleca cu cinci medalii (trei de aur, la individual compus, bârnă şi paralele, una de argint, cu echipa României, şi una de bronz, la sol).

„De fiecare dată când există un zero la cifra aniversării, este important. A fost 10, apoi 20, iar acum 40… Ca şi cum jumătate din viaţă s-a dus. Pentru că este al 40-lea an, simt că am sărbătorit tot anul. Toţi cei cu care mă întâlnesc în acest an vor să vorbim despre asta. Îmi amintesc când am început exerciţiul, mă gândeam că am făcut un exerciţiu destul de bun, dar nu că este exerciţiul meu perfect. Ştiu că nu m-am uitat la tabelă, pentru că mă gândeam deja la bârnă. Apoi am auzit gălăgie în arenă, m-am uitat în jur, am întors capul şi am văzut tabela.

Mai întâi am văzut numărul 073, numărul meu de concurs, iar apoi, dedesubt, 1.00. M-am uitat la una dintre colegele mele şi a strâns din umeri, crezând că este ceva în reregulă cu tabela. S-a întâmplat atât de repede… Faptul că tabela nu putea arăta 10-le a făcut ca totul să fie şi mai dramatic. În acele momente nu am înţeles impactul pe care l-a avut performanţa mea, pentru că nu concuram pentru a face istorie, concuram pentru a câştiga medalii”, a decalarat Nadia Comăneci,  la 40 de ani de când a obţinut primul 10 din istoria gimnasticii.