"Dacă nici România nu are istorie aviatică, atunci...", spune cu pauze de oftat un pilot care a venit să viziteze Muzeul Aviaţiei din Bucureşti. Omul se plimbă alene printre avioane şi observă că o pagină cum sunt puţine altele în istoria acestui neam stă să se rupă. Sau să fie ruptă.

Pe Conrad Haas, Hermann Oberth, Henri Coandă, Traian Vuia, Aurel Vlaicu sau Radu Manicatide îi găseşti astăzi, laolată, la Muzeul Aviaţiei. Ajungi aici pe o stradă al cărei trotuar e ocupat de maşini. Doar suntem pe o bucată de teren de lângă metroul Pipera, zonă sugrumată de clădiri de birouri.

În ultimul timp, s-a vorbit că muzeul va fi desfiinţat, pentru a face loc unui cartier ANL. "Am venit să îl vedem, că am auzit că nu va mai fi", spune Maria Popescu, adusă de fiul Liviu să viziteze un muzeu drag lui. Băiatul este absolvent al Şcolii Superioare de Aviaţie Civilă (SSAvC). Liviu îi povesteşte mamei despre fiecare avion. În unele modele a şi urcat. Cu altele a zburat. "Uite, ăsta este un Sniper, MiG 29, de la ruşi. E cel mai "periculos" de aici", spune plin de entuziasm Liviu. Mama sa, venită de la Craiova pentru a vizita muzeul, spune că lumea nu cunoaşte mai nimic despre acest spaţiu. Dânsa crede că povestea aviaţiei româneşti ar avea nevoie de un suport mai demn. "Uite cum arată totul în jur, uită-te cum arată avioanele", spune Maria Popescu.

Ei sunt doi dintre puţinii vizitatori ai muzeului. Anual, Muzeul Aviaţiei are circa 5.000 de vizitatori, după cum se arată chiar pe pagina de internet a instituţiei. În fraza precentă, ar fi avut loc şi un "doar", deoarece alte muzee din România au peste 100.000 de vizitatori în fiecare an. "Vin puţini oameni, muzeul nu e cunoscut. Îl ştim mai mult noi, cei legaţi de aviaţie", spune Marius, un pilot pe avioane de agrement, care dă târcoale aparatelor din curtea muzeului.

"Păcat pentru România. Nu ştie să îşi expună valorile"

"Nici nu e aranjat cum trebuie. Eu am găsit ce mă interesa, despre Cantacuzino (n.r. Constantin ‘Bâzu’ Cantacuzino - pilot român în Al Doilea Război Mondial, cu un record de necrezut. El a doborât 60 de avioane inamice). Dar, pentru un turist obişnuit, informaţia e zero. Nu e suficient. Şi văd că se păstrează prezentarea asta comunistă a obiectelor. Păcat pentru România. Nu ştie să îşi expună valorile".

"Am auzit că va fi dărâmat, că vor fi construite nu ştiu ce locuinţe. Eu nu cred că vor fi locuinţe, va fi tot vreo clădire din astea", spune bărbatul, privind spre clădirile de birouri cu aspect de ulii hulpavi, ce înconjoară bucata de pământ a muzeului.

Muzeul ocupă un spaţiu întins, de circa 6 hectare, într-o zonă în care s-a construit întruna în ultimii ani. Înconjurat de garduri de beton, găurite de timp, locul dă puţine indicii că este un muzeu. "Eu lucrez aici şi, prima dată, când am văzut avioanele şi elicopterele din curte, m-am gândit că e unitate militară. Dar când am văzut că sunt multe şi cam amărâte, m-am gândit că o fi vreun muzeu. Şi m-am uitat pe net şi am văzut că aşa era", spune Nicu, angajat al unei companii care îşi are birourile în Pipera.

Puţini dintre elevii de la o şcoală de peste drum ştiu că aici este un muzeu. Mulţi au văzut avioanele în depăratere, dar, cum nicio plăcuţă nu anunţă că dincolo de gardul de beton e povestea aviaţiei româneşti, au stat afară.

Muzeul - Vlaicu, Coandă, Vuia şi poveşti din Al Doilea Război

Pe strada Fabrica de Glucoză, la numerele 2-4, un avion în culori de camuflaj anunţă că intrăm în Muzeul Aviaţiei. În depărtare, se vede o clădire vopsită în albatru, nuanţa cerului.

Înăuntru, deşi clădirea nu arată tocmai bine (specificul locului cere spaţiu, clădirea i-l dă, dar aspectul de hală de producţie răpeşte un pic din farmec), expoziţia este îngrijită. Sunt amenajate spaţii speciale pentru figurile de seamă ale aviaţiei şi aeronauticii. Găsim aparate de zbor, fotografii şi documente foarte rare. Printre ele, imagini şi replici ale aeroplanului Vlaicu II, cu inconfundabilul  aspect de peşte descărnat. Vezi mai multe imagini, în Galeria Foto.

De asemenea, găsim şi un spaţiu amenajat în 2006, în cinstea lui Traian Vuia, la 100 de ani de la primul zbor autopropulsat (fără catapulte sau alte mijloace exterioare) cu un aparat mai greu decât aerul. Figuri mai vechi, ca Conrad Haas, sau contemporane cu Vuia, ca Hermann Oberth sau Henri Coandă, îşi găsesc şi ele locul cuvenit într-un muzeu al aeronauticii româneşti.

Tot aici găsim povestea IAR-urilor şi a unora dintre creatorii lor, cum este inginerul Radu Manicatide, unul dintre cei mai apreciaţi specialişti constructori de aeronave ai anilor '30, '40 şi '50. Ai parte de numeroase poveşti din Al Doilea Război Mondial, ca aceea a lui "Bâzu" Cantacuzino sau a femeii-aviator Nadia Russo, figură emblematică pentru "Escadrila Albă".

Pe o alee care reproduce o stradă a Bucureştiului interbelic, ajungi la aparate şi obiecte folosite în aeronautică după război. Afli istoria radarului şi cunoşti etapele dezvoltării ecranului optic circular, precum şi întreaga aparatură pe care o implică aviaţia militară. La etaj, te aşteaptă o expoziţie de fotografie din avion şi galeria comandanţilor aviaţiei române. Printre figuri, se poate vedea şi cea a regelui Carol al II-lea.

"Un sacrilegiu", în anul centenarelor Vlaicu şi Coandă

"Aici sunt doar 10-15% din obiectele pe care le avem", ne spune Adrian Ilie, directorul muzeului. Printre cele neexpuse se află şi o piesă extrem de rară. Lavochkin La-9 se află acum într-un hangar şi aşteaptă recondiţionarea. În lume, mai sunt două astfel de aparate, spune Dan Antoniu, cercetător istoric în domeniul aeronautic. Noi avem unul, celălalt este în Noua Zeelandă.

Tot dânsul spune că, atunci când muzeul s-a mutat de la Otopeni în actualul sediu, un aparat preţios, bimotorul Il-28, a fost abandonat. Altul, un Il-10, a fost serios deteriorat în urma transportului. "Preluarea acestor clădiri şi a terenului înseamnă desfiinţarea muzeului. Se vorbeşte de un alt sediu. Să fim serioşi: ei nu pot să repare clădirile existente, dar să construiască altele noi. Este un sacrilegiu care vine într-un an deosebit pentru istoria aeronauticii româneşti: comemorarea, la 17 iunie 2010, a 100 de ani de la zborului lui Aurel Vlaicu pe câmpul Cotrocenilor".

Tot în 2010, se împlinesc 100 de ani de când Henri Coandă prezenta, la Paris, avionul său cu propulsie reactivă. Vezi şi: Muzeul Aviaţiei, transformat în cartier de locuinţe pentru militari şi poliţişti Istoricul muzeului