Festivalul de pe malul mării a avut parte de femei frumoase, balade la chitară şi show-uri guturale şi de hip-hop nipone.

Ieri s-au încheiat, la Neptun, lucrările Festivalului "Zile şi Nopţi de Literatură", organizat între 7 şi 11 iunie, de Uniunea Scriitorilor din România. Dacă, în prima seară de lectură de poezie, ceilalţi poeţi importanţi care au citit - Mircea Cărtărescu, Andrei Codrescu, Mircea Dinescu, Carmen Firan, Grete Tartler - au fost "eclipsaţi" de prezenţa destul de necovingătoare a ministrului Culturii şi Cultelor, Adrian Iorgulescu, care şi-a luat partea leului susţinând un recital substanţial, lucrurile s-au schimnbat la lecturile de luni şi marţi.

Sirena blondă din Estonia

În toate cele trei seri nu am avut parte doar de lecturi de texte poetice, fie ele şi remarcabile, ci şi de momente spectaculoase de captare a atenţiei, susţinute de către cei care citeau. Mulţi dintre invitaţi s-au produs într-un veritabil performance, fâcând showuri de diverse feluri, conştienţi că atenţia ascultătorului, din ce în ce mai slabă, poate şi trebuie să fie atrasă şi prin alte feluri.

Tonul a fost dat, chiar în prima seară a Festivalului, de tânăra şi frumoasa poetă estonă Kristiina Ehin. Aceasta şi-a prezentat poemele, proaspete şi intimiste, ca fiind inspirate din cântece populare estoniene şi nu s-a sfiit să interpreteze unul dintrte acestea, secondată de prietenul ei.

“Cântece mârlăneşti”

Lectura de poezie de luni a strălucit însă prin momente de acest fel, unele dintre ele foarte intense. Invitatul japonez, Yasuhiro Yutsomoto, şi-a citit poemele, foarte bune de altfel, în limba maternă, interpretându-le însă pe fiecare în altă manieră: cea a unei conversaţii între doi soţi, a unui cântec folcloric sau chiar a unui fel de hip-hop nipon, în funcţie de tonul textului.

Nici scriitorii români nu s-au lăsat mai prejos: poetul Florin Bican şi-a citit cu mult umor "Balada Arabelei" din volumul său "Cântece mârlăneşti", spre deliciul mai ales al românilor din sală, iar Augustin Frăţilă şi-a cântat, bineînţeles, unul din poeme, acompaniindu-se la chitară.

Poetul cu cei mai buni plămâni

Punctul maxim al acestui gen de performance-uri a fost atins însă marţi, o dată cu lectura uluitoare chiar a ultimului invitat aflat pe listă: britanicul Peter Waugh. Mai întâi, acesta a reuşit perfomanţa, pentru prim oară - cel puţin la Neptun - de a spune o poezie nonverbală, într-un limbaj nearticulat - sunete guturale şi înspăimântătoare - dar destul de expresiv. Apoi şi-a interpretat cele patru poeme folosind modulaţii incredibile ale vocii şi acompaniindu-se de diverse instrumente ciudate, ţinute între buze sau lovite între ele. Peter Waugh s-a dovedit astfel nu numai un poet bun, ci şi un bun performer, rivalizând cu un actor profesionist, în orice caz posesor al unei forţe fizice şi rezistenţe de invidiat.

” În memoria lui Alois Alzheimer”

Cu o seară înainte, aplaudat la scenă deschisă de auditoriu a fost şi irlandezul Dennis O' Driscoll, autor al câtorva poeme excelente, interpretate cu un patos şi o energie formidabile, dar şi cu mult umor şi poante intercalate. Au făcut furori mai ales poemele "Nu, mulţumesc" (despre refuzul politicos şi amuzant al tuturor persoanelor şi lucruirlor care ne invadează) şi cel "În memoria lui Alois Alzheimer (1864-1915)", cel "pe care-l amintim de câte ori cineva începe să uite".

“Între pesimişti şi optimişti”

Dedicate ca de obicei crizei literaturii, lucrările colocviului au exprimat multe puncte de vedere, în general redundante, de multe ori discordante, aşa cum stă bine unei manifestări de acest fel. După cum spunea poeta Ioana Ieronim, "cei care vorbim aici, ne împărţim în două grupuri, mai rămâne să ne încăierăm pe plajă". Era vorba, simplificând, despre "pesimişti" şi "optimişti", cele două feluri de "imbecili" despre care vorbise Mircea Iorgulescu în prima intervenţie, citându-l pe George Bernanos.

Fiindcă câteodată seria de lamento-uri o lua pe panta "nostalgiei" după perioada comunistă, când scriitorul avea un statut special iar numărul de cititori era mult mai mare decât acum, tendinţa a fost sesizată chiar de unul dintre cei care oarecum o lansase - preşedintele Uniunii, Nicolae Manolescu. Acesta s-a grăbit, în ultima zi a lucrărilor, să o corecteze şi să încheie cu un discurs foarte critic la adresa atât a ex-comunismului din Est cât şi a gândirii comuniste din Vest.

Esterhazy: “Am făcut mai mult amor, în timpul comunismului”

Cel mai bine lucrurile fuseseră puse la punct însă de cunosctul scriitor maghiar Peter Esterhazy: "În timpul comunismului, am citit mult mai mult şi am făcut mult mai mult amor, dar asta nu înseamnă că trebuie să ne întoarcem acolo. În perioada comunistă, cititorul citea din alte motive decât astăzi". Esterhazy a mai spus: "Din cei 4 copii ai mei, 2,3% sunt cititori". Un punct de vedere bun şi echilibrat, pe această temă, a avut şi Steinar Lone, traducătorul în norvegiană al lui Mircea Cărtărescu, care a spus: "Comunitatea de cititori din comunism nu era Castalia, era RPC (Republica Populară Castaliană), şi nu trebuie regretată" (referire la romanul lui Hermann Hesse, "Jocul cu mărgele de sticlă").

Indiferent de cât se va schimba lumea, felurile de a iubi şi felurile de a ucide nu se vor schimba, deci scriitorii vor avea tot timpul despre ce să scrie, cum spunea Ermis Lafazanovski, din Macedonia, ar putea fi una din concluziile colocviului.

Timp pentru lamentare

Încheierea lucrărilor a fost dată de scriitorul Mihai Zamfir, moderatorul ultimei sesiuni de comunicări, cu cuvintele: "Indiferent ce s-ar spune, niciodată accesul la cultură nu a fost atât de uşor şi niciodată nu s-a trăit atât de bine. Gânditi-vă numai cât de bogată este societatea, dacă-şi permite să întreţină 120 de oameni, timp de patru zile, pentru a se putea lamenta în voie!".