Mușcă și ține! Suntem la 18 luni de la începutul războiului din Ucraina. Istoria ne aduce aminte că la 18 luni de la începerea Primul Război Mondial, aliații pierduseră campania pentru peninsula de est a Turciei, iar Bătălia de la Verdun era în plină desfășurare.

Mușcă și ține! Și după primele 18 luni ale celui de-al Doilea Război Mondial, cea mai mare parte a Europei a fost ocupată de naziști, Singapore căzuse în mâinile Japoniei, iar Statele Unite se luptau în Peninsula Bataan din Filipine. Războiul din Ucraina tocmai a depășit pragul celor 18 luni.

Kievul a luptat și câștigat trei campanii ofensive majore în 2022, folosesc acum o combinație de echipament sovietic vechi și de echipament nou occidental pentru a lupta o campanie în sud-est. Ucraina luptă în continuare pentru eliberarea unor mari suprafețe de pământ care conțin bogății agricole și minerale care ar putea oferi venituri semnificative guvernului ucrainean.

Orașul Kupiansk a fost bombardat regulat de artilerie rusă de luni de zile, iar Rusia speră că Ucraina va îndepărta soldații din contraofensivă pentru a veni în apărarea orașului.

La începutul acestei luni, Ucraina a ordonat o evacuare obligatorie pentru 11.000 de persoane rămase în apropierea primei linii, dar mulți rezidenți par s-o fi sfidat-o.

Strategia „Mușcă și ține”

Comandanții ucraineni, la rândul lor, urmăresc să-i forțeze pe ruși să lupte împotriva contraofensivei prin redistribuirea trupelor din Kupiansk. O operațiune ucraineană vizează orașul Melitopol și alta orașul Berdiansk, ambele din regiunea Zaporoje, dar fiecare a avansat doar câțiva kilometri în fața apărării elaborate a rușilor.

Analizând mai pe larg situația rușii sunt în defensivă în direcțiile Zaporojie și Herson. Deși unii analiști, mai subtili bine-înțeles, mai pe limba politrucilor, încercă să ne spună că războiul merge în favoarea rușilor, că rușii au forțe neintroduse în luptă, că rușii renunță la exercițiile Zapad și câte și mai câte.

Noi, profanii, trebuie să luăm în considerare situația de pe teren, să analiză relația SUA-Ucraina-UE și nu să ne imaginăm ce s-ar întâmpla dacă....

Nimeni nu deține un bol de cristal care să-i spună cine va învinge, ce va obține și cum se va sfârși acest război. Văd tot felul de ”specialiști”  la TV care ne spun uneori lucruri trăsnite sau comentează jocuri video, adună 2 plus 3 (care urmează să vină) egal cinci tancuri. Îmi cer iertare dacă am fost malițios cu unii dintre ei poate că nu meritau sau poate... Cine mai știe?

Cum merge, de fapt, contraofensiva

Unii pe vremuri cărau mapa pe la Ministerul Apărării și acum sunt mari specialiști militari chiar generali ....NATO (e bine de știut că NATO nu face generali). Dar să trecem la ale noastre.

Președintele Comitetului Întrunit al Șefilor de State Majore, Mark Milley, a  declarat pentru televiziunea iordaniană Al-Mamlaka, într-un interviu difuzat în weekendul trecut că trupele ucrainene au „atacat prima centură defensivă organizată de ruși în sudul Ucrainei” după care generalul a continuat: ”aceasta este o apărare în profunzime pe care rușii au pregătit-o în multe luni de activitate; are câmpuri de mine, are dinți de dragon, are șanțuri antitanc, este un set foarte, foarte complex de pregătiri defensive printre care se luptă ucrainenii”.

În ceea ce privește contraofensiva Ucrainei: „Cred că este sincer prea devreme pentru a spune dacă a reușit sau a eșuat”, a spus Milley. Dar: „În mod clar, a avut un succes parțial”, a spus el.

„Viteza cu care este întreprinsă ofensiva este mai lentă decât credeau planificatorii. Dar asta nu este neapărat neobișnuit în desfășurarea războiului. Este diferența dintre războiul pe hârtie și războiul real. Și când mor oameni adevărați și tancuri și vehiculele de luptă ale infanteriei sunt aruncate în aer, iar tu te lovești de dinți de dragon adevărați și de mine adevărate, lucrurile tind să încetinească... Dar încă nu s-a terminat.”

O „afacere lentă”

Ofensiva a fost, așa cum a descris-o președintele ucrainean Volodimir Zelenski, o ”afacere lentă”. Ritmul lent nu ar trebui să surprindă pe militari sau pe cei care au studiat conflictele militare și provocările operațiunilor ofensive. Dar pentru mulți observatori civili, obișnuiți cu victorii imediate (sau care doresc o soluție majoră înainte de alegerile din SUA din 2024), ritmul deliberat și constant al ucrainenilor poate fi greu de apreciat.

Unii oficiali de securitate și factori de decizie din SUA au sugerat chiar că lipsa unui progres rapid înseamnă că contraofensiva nu va reuși, ceea ce este imposibil de anticipat acum și datorită inventivității (mă refer la noile arme aduse în conflict de industria de apărare ucraineană) în operațiunile militare ale ucrainenilor dar și datorită sprijinului informațional al Pentagonului și nu numai.

Statele Unite și NATO trebuie să clarifice că scopul lor explicit este ca Ucraina să învingă forțele Rusiei pe teren și să reducă la tăcere narațiunea globală a Rusiei. Apoi, trebuie să ofere Ucrainei echipamente standardizate și pregătire individuală și colectivă îmbunătățită. Trebuie să ofere Kievului mai mult echipament de deminare și să o ajute să dezvolte noi tactici pentru a trece prin apărarea rusă.

Procedând astfel, este cel mai bun mod de a vă asigura că lupta Ucrainei pentru libertate se încheie cu o victorie fără ambiguitate. Trupele germane, olandeze și daneze s-au confruntat cu câteva scăderi de viteză în timp ce antrenau recruți militari ucraineni, a raportat luni Financial Times de la Klietz, la vest de Berlin.

Provocările antrenamentelor

„Interpreții sunt provocarea numărul unu”, a spus un general olandez. Dar vârstele și capacitățile variază considerabil, de asemenea, au spus antrenorii (grupul ucrainian a inclus și un voluntar care are peste 70 de ani).

Faptul că doctrina și antrenamentul pentru eliminarea obstacolelor cu arme combinate și a câmpurilor minate sunt vechi de zeci de ani, iar Occidentul a avut timp limitat pentru a pregăti echipele de arme combinate la nivel de formație ucraineană - în special în brigăzile nou formate sunt elemente care au influența ofensiva Kievului din est.

Militari își aduc aminte de răspunsul militar din Golf din 1991, în care o coaliție condusă de SUA a împins rapid armata irakiană afară din Kuweit. Toate acelea pur și simplu nu sunt posibile într-un mediu în care controlul aerian prietenos este absent și câmpul de luptă este acoperit de o plasă densă de senzori spațiali sau de senzori de război electronic care permit rușilor să detecteze rapid și apoi să lovească ținte ucrainene. Ucrainenii în ciuda acestor provocări s-au adaptat.

„Mușcă și ține”, strategia adoptată de Kiev

„Mușcă și ține” este strategia adoptată de Kiev în operațiunea ofensiva din sud-est strategie care a redus la minim propriile victime și a pus presiune pe apărarea rusă.

În același timp, înaltul comandament ucrainean gestionează mai multe direcții ofensive deși Pentagonul le-a sugerat să se concentreze pe o singură direcție principală. Acum ucraineni au spart prima line de apărare a rușilor cu militari din Brigada 82.

Documentele scurse la începutul acestui an arată că Brigada 82 de Asalt Aerian este o unitate formidabilă, cu aproximativ 150 de transportoare blindate de infanterie furnizate de NATO.

Arsenalul său impresionant include 90 de vehicule americane Stryker, 40 de Marder produse în Germania, 24 de transportoare de infanterie M113 fabricate în SUA și 14 tancuri britanice Challenger, potrivit Politico.

Episod eroic

Ministrul de Externe al Ucrainei, Dmitro Kuleba, aflat într-o vizită în Franța, a povestit derularea contraofensivei de succes a apărătorilor ucraineni în satul Robotîne din regiunea Zaporoje, relatează Ukrainska Pravda. Succesul acestei operațiuni se datorează unui grup format din 31 de luptători încrezători în șansa lor dar și efortului considerabil depus de aceștia.

„Au făcut munca unui batalion format din 400 de oameni”, a subliniat Kuleba. El a spus că a fost creată o unitate mică formată din 31 de militari cu experiență anterioară de luptă, unitate care și-a stabilit legăturile de comunicare pe orizontală cu unitățile din zonă.

„Timp de 18 ore, s-au târât literalmente pe burtă, kilometri întregi, prin câmpuri minate, unde rușii amplasaseră și câte șase mine pe metru pătrat”, a spus ministrul ucrainean de externe.

În cele din urmă, unitatea a ajuns la o fâșie de arbuști care delimitează câmpurile fermierilor.

„Ai noștri i-au alungat pe ruși de acolo și au menținut poziția timp de două zile, până la sosirea întăririlor”.

Ulterior, grupul a parcurs încă 10 kilometri, cărând rucsacuri grele de 35-40 de kilograme prin câmpuri pline de mine. Au avut timp doar să-și tragă sufletul și au luat imediat cu asalt pozițiile fortificate rusești, au alungat inamicul și au rezistat până la sosirea forțelor de sprijin, a spus ministrul.

Micile victorii. „Mușcă și ține”

Aceste, aparent, mici victorii ucrainene aduc forțele Kievului cu câțiva kilometri mai aproape de cele două obiective principale ale lor din sudul țării. Ucrainenii urmăresc să elibereze orașele Melitopol și Mariupol de ocupanții lor ruși, în timp ce aceștia din urmă au nevoie să controleze orașele pentru a-și proteja rutele de aprovizionare pe uscat către Crimeea ocupată.

Concluzia pe scurt este că, dacă ucrainenii își pot menține ritmul în sud, i-ar putea obliga pe ruși să facă o alegere grea privind flancul pe care decid să mențină o apărare puternică, sud sau est, pentru că pare tot mai dificil să le susțină pe amândouă.

Cert este că ucrainenii nu se mai luptă cu trupele Wagner, așa cum s-au luptat în vară. Trupele ruse din jurul lui Bakhmut sunt forțe regulate iar uzura lor va degrada viitoarele opțiuni ofensive ale Rusiei.

Lecțiile Primului Război Mondial

Ucrainieni învață lecții noi de război adoptând tactici neutilizate în folosirea echipamentele occidentale. Și acum ne uităm la lecțiile Primului Război Mondial când în cadrul armatei britanice, între 1914 și 1918, Regatul Unit a putut să-și îmbunătățească treptat performanța datorită unei combinații dintre etosul războiului și fluiditatea care a crescut în timp de război și care a creat o flexibilitate organizațională și culturală, promovând învățarea informală și încurajând indivizii să inoveze.

Ucraina are nevoie de arme dar are nevoie de standardizarea acestora. Este greu să furnizezi instruire și logistică pentru 3-4 tipuri de tancuri. Englezii au reintrodus în producție modelul vechi de Starstreak. Acest sistem este în fapt o rachetă sol-aer britanică cu rază scurtă de acțiune care poate fi folosită ca sistem de apărare aeriană portabil pentru militari (MANPADS) sau utilizat în sisteme mobile.

Este fabricat de Thales Air Defense (fost Shorts Missile Systems) din Belfast, Irlanda de Nord. Este cunoscut și sub numele de Starstreak HVM (Rachetă de mare viteză).

Cum funcționează Starstreak

După lansare, racheta accelerează la mai mult de Mach 4, ceea ce o face cea mai rapidă rachetă sol-aer cu rază scurtă de acțiune existentă. Apoi lansează trei submuniții cu raze laser, crescând probabilitatea unei lovituri de succes asupra țintei.

Starstreak este în serviciu în armata britanică din 1997. În 2012, Thales a relansat sistemul ca ForceSHIELD. Ca o concluzie ce merită spusă este faptul că viteza cu care Occidentul a luat deciziile cu privire la tancuri, sistemele de apărare aeriană și avioanele de luptă a durat multe luni. A fost una lentă.

Însă atunci când au fost primite, aceste noi sisteme au fost rapid absorbite de organizațiile ucrainene și utilizate într-un mod inovator. O strategie occidentală cu privire la războiul din Ucraina trebuie să accepte faptul că Kievul este capabil să absoarbă rapid sistemele de arme avansate și, într-adevăr, Occidentul are multe de învățat despre noul mod de utilizarea al acestora.

Cât timp va putea Occidentul să ajute Ucraina?

Administrația Biden și aliații săi europeni fac planuri pentru asistența militară acordată Kievului pe termen lung. Occidentul vrea să se  asigure că Rusia nu va putea câștiga pe câmpul de luptă iar ajutorul militar va fi pe termen lung.

Efortul, bazat pe angajamentele asumate la o reuniune a liderilor Grupului celor Șapte în marja summitului Organizației Tratatului Atlanticului de Nord din iulie la Vilnius, Lituania, implică până acum negocieri bilaterale între SUA și Ucraina și Regatul Unit și Ucraina.

Aproximativ 18 țări non-G-7 au aderat la angajamentul grupului de a oferi asistență pe termen lung Kievului, inclusiv Țările de Jos, Suedia dar și alte țări europene.

Oficialii occidentali caută modalități de a consolida angajamentele de sprijin și de a limita abilitățile viitoarelor guverne de a da înapoi, pe fondul temerilor din capitalele europene că Donald Trump, dacă va recuceri Casa Albă, ar căuta să reducă ajutorul.

Trump are un avans mare în sondajele anticipate în competiția primarelor prezidențiale republicane, dar a pierdut definitiv alegerile din 2020 în fața președintelui Biden și a fost inculpat în patru dosare penale în instanțe de stat și federale. El este la egalitate cu Biden în competiția pentru Casa Albă.

Limitele administrației Biden

Problema principală este că administrația Biden este limitată în capacitatea sa de a lega viitoarele administrații americane la acorduri internaționale – iar Trump s-a dovedit deja dispus să inverseze acordurile predecesorilor săi cu capitale străine. În plus, statelor europene le lipsește capacitatea financiară și militară de a-și ridica slăbiciunea în cazul în care un viitor președinte reduce/încetează ajutorul acordat de SUA Kievului.

Oficiali europeni sunt îngrijorați de faptul că președintele rus Vladimir Putin va continua să lupte în Ucraina până după alegerile prezidențiale din SUA din 2024, în speranța că o victorie republicană va duce la încetarea sprijinului militar american.

Până acum, SUA au trimis Ucrainei arme și echipamente în valoare de peste 40 de miliarde de dolari. Candidații republicani de frunte la președinție au semnalat, la prima dezbatere pentru nominalizarea viitorului candidat la președinția SUA, că sprijinul american ar trebui să înceteze deși unii dintre ei au acordat sprijinul lor inițial pentru ajutorul militar acordat Ucrainei.

Aranjamente de securitate pe termen lung pentru Ucraina

La summitul din iulie de la Vilnius, Grupul celor Șapte democrații dezvoltate s-au angajat să aranjamente de securitate pe termen lung pentru Ucraina. Oficiali francezi au subliniat necesitatea unui angajament pe o perioadă de patru ani. Oficialii europeni au avertizat că va dura multe luni pentru a pregăti planurile iar unele dintre aranjamentele bilaterale fiind așteptate să se concretizeze abia anul viitor.

Bruxellesul are nevoie de o listă cu necesarul detaliat de echipamente militare al armatei ucrainene și va trebui să coordoneze negocierile bilaterale dintre capitalele occidentale și să se asigure că industriile aliate de apărare pot produce asistența militară promisă Ucrainei fără a submina nevoia armatelor occidentale de a-și reaproviziona și de a-și extinde propriile capacități.

Complicat să-i aduci pe toți europeni la un numitor comun. America vrea un acord pe termen lung cu Ucraina, dar cum? Pe 3 august, Departamentul de Stat a declarat că a condus prima întâlnire din SUA privind forma potențială a unui acord pe termen lung cu SUA. Oficialii ucraineni, împreună cu reprezentanți ai Pentagonului și ai Casei Albe au făcut parte din discuții, se arată în comunicat.

Puternic sprijin bipartizan pentru Kiev, în SUA

Consilierul pe probleme de securitate al Casei Albe, Jake Sullivan, a spus că, în ciuda opoziției unor republicani din Camera Reprezentanților, a rămas un puternic sprijin bipartizan pentru Kiev și că a comunicat acest lucru Ucrainei și partenerilor europeni.

Aici rolul Congresului este esențial în a pune presiune pe o nouă administrație refractară la acord. Să nu uităm ceea ce a făcut administrația Trump: în timpul primului său mandat, Trump a retras SUA din tratatul climatic de la Paris și din acordul nuclear iranian. Niciun președinte american nu a făcut o astfel de rupere a angajamentelor luate de predecesori.

Să fie clar pentru toată lumea dacă Washingtonul reduce în mod semnificativ sprijinul pentru Ucraina, este puțin probabil ca Europa să fie capabilă financiar sau militar să intervină pentru a reduce decalajul.

În timp ce majoritatea guvernelor europene rămân angajate să sprijine Ucraina, continentul se confruntă cu presiuni fiscale strânse și puține țări au industrii de apărare capabile să egaleze puterea de foc a SUA.

Ce face UE

Principalii contributori europeni de arme, Regatul Unit și Germania, au alocat aproximativ 7 miliarde dolari, respectiv 8 miliarde dolari pentru sprijinul militar pentru Ucraina, potrivit Institutului Kiel pentru Economia Mondială, mai puțin de o cincime din sprijinul SUA. În toată acestă reconfigurare a ajutorului pentru Ucraina, Marea Britanie a făcut al doilea pas.

Regatul Unit, la mijlocul lunii august, a devenit a doua țară care a început negocierile cu Ucraina privind angajamentele de securitate. În alte părți ale Europei, negocierile nu au început încă, dar oficialii din Franța și Germania schițează tipul de sprijin pe care l-ar putea oferi Ucrainei.

Comisia de buget din Germania a aprobat o finanțare suplimentară pentru apărare pentru Ucraina de 3,2 miliarde de euro (aproximativ 3,5 miliarde de dolari) în acest an și linii de credit pentru perioada 2024-2032 în valoare de aproximativ 8,8 miliarde de euro.

În Franța, în iulie, Parlamentul a aprobat cea mai mare creștere a cheltuielilor militare dintr-o jumătate de secol pentru perioada 2024-2030, determinată parțial de capacitățile industriei militare și de apărare de a ajuta Ucraina.

Cu toate acestea nu avem o foaie de parcurs pentru ajutorul pe termen lung avem numai inițiative bilaterale sau parlamentare. Reunirea tuturor acestor lucruri într-un pachet occidental credibil va fi o sarcină descurajantă!

Post Scriptum:

Am câteva întrebări: în afară de  aceste ”black swan” (evenimente imprevizibile), uneori mai mult gri (pentru că puteau fi estimate- evenimente precum Crevedia), avem ceva de spus cu privire la ajutorul militar pentru Ucraina sau rămânem pe un nivel ”low profile” pentru că România nu figurează pe lista țărilor cărora Ucraina „le-a mulțumit” pentru ajutorul oferit în războiul cu Rusia, în cadrul unei campanii inițiate pe contul de Twitter al ministerului ucrainean al Apărării, cu prilejul zilei naționale a Ucrainei (care a fost pe 24 august), totul în afară de ajutorul privind transportul grânelor evaluat de premierul Ciolacu?

Altfel Ucraina a mulțumit, cu această ocazie, următoarelor state NATO pentru ajutorul militar și umanitar oferit în războiul cu Rusia: Marea Britanie, SUA, Canada, Estonia, Spania, Franța, Olanda, Luxemburg, Italia, Danemarca, Norvegia, Germania, Cehia, Slovacia, Polonia, Lituania, Letonia, Finlanda. De asemenea, au fost aduse mulțumiri și unor state care nu sunt membre ale Alianței, precum Australia, Japonia și Suedia.

Se poate să nu fi citit eu bine? Se poate! Chiar dacă Bulgaria nu era pe lista ministrului apărării ucrainian acesta a mulțumit într-o postare separată. Și totuși, poate s-a considerat că înainte de Ziua Ucrainei, pe 18 august, premierul Denîs Şmîhal, în vizită la București, a mulțumit României pentru ajutorul acordat Ucrainei.

Secretomania României

Este secretomania, o strategie bună adoptată de România? Poate, pentru că în afacerile externe există numeroase strategii posibile. Totul este o alegere pe care diplomații trebui să o evalueze corect. Noi rămânem conservatori și prudenți! De ce? Pentru ca să așteptăm să publice alții ce facem noi cu sprijinul ”multisectorial și multifațetat” pe care-l acordăm.

Pentagon Leaks arată de fapt situația reală. Acum că oricum ”se știe”, mai are rost să ținem totul secret cel puțin pentru ceea ce am făcut? Da! Când ai ”cozi de topor” care raportează zilnic mișcările din România de cine te ascunzi? Rușii de la FSB, SVR sau GRU au un plan pentru fiecare țară din fostul Tratat de la Varșovia pe care-l accesează permanent.

Îmi cer iertare dar cunoștințele mele în afacerile serviciilor sunt modeste iar părerea mea contează mai puțin în ecuația securității noastre. Am citit o știre pe site-ul Fanatik, aparținând jurnalistului Adrian Ilie: „România este aproape complet absentă din rândul donatorilor pentru Ucraina, cheltuielile făcute oficial de autoritățile de la București vizând doar acordarea de asistență pentru refugiații ucraineni din țara noastră (n.A.G. așa rezultă din strategia noastră!).

Cât a ajutat Bucureștiu Kievul

Dacă se ia și această componentă în calcul, pe lângă ajutorul direct acordat Kievului (N. A.G. pe care nu-l știm!), România ar ocupa locul 10 într-un clasament al donatorilor, din perspectiva ponderii din PIB cheltuite.

Pe primul loc este Polonia cu 2,8% din PIB (0,6% ajutor bilateral și 2,2% cheltuieli cu refugiații), urmată de Letonia – 2,1% din PIB, Estonia – 2,1% din PIB, Bulgaria – 1,8% din PIB, Cehia – 1,7% din PIB, Lituania – 1,5% din PIB, Slovacia – 1,1% din PIB, Norvegia – 0,8% din PIB, Olanda – 0,6% din PIB și România – 0,5% PIB ( n A.G. țineți cont că PIB-ul este diferit și mult mai mare decât al României)”.

Și totuși mai facem câte ceva: Ministerul Apărării Naționale al României, Ministerul Apărării al Țărilor de Jos și Lockheed Martin au semnat la Toledo/Spania o scrisoare de intenție prin care se înființează un Centru de pregătire a piloților F-16 în România la Baza Aeriană 86-Locotenent-aviator Gheorghe Mociorniță - la Borcea/ județul Călărași.

„Ocean's 11”

De asemenea, România face parte din coaliția internațională de 11 state pentru a ajuta Ucraina să-și procure avioane de luptă F-16,  coaliție numită de ministrul Apărării ucrainean Oleksii Reznikov - „Ocean's 11” - cu referire la celebra producție hollywoodiană.

Pe 20 august 2023, Danemarca și Țările de Jos s-au angajat să livreze flota respectivă de avioane de luptă, urmate de Norvegia patru zile mai târziu. Statele Unite vor ajuta, de asemenea (74 bucăți), prin instruirea piloților ucraineni pentru a pilota F-16 din septembrie 2023.

Ministrul bulgar al apărării, Todor Tagarev, a indicat că, pe fondul evenimentelor din regiunea Mării Negre, că este important să se acorde ajutor militar și instruire forțelor armate ucrainene "atât timp cât este necesar", notează Rador.

Ministrul apărării a declarat că Bulgaria intenționează extinderea contribuției sale la misiunea europeană, prin pregătirea cadrelor medicale militare, precum și instruirea personalului de la sol în utilizarea aeronavelor F-16. Deocamdată 73 de piloți ucraineni au ajuns în Danemarca, a anunțat televiziunea publică daneză (DR), pentru a începe instruirea pe avioanele de luptă de producție americană.

În rest -„No comment!”