Cu majoritatea pe care o are, îşi permite s-o ia razna autoritar, aşa cum face cu controlul aproape absolut a media sau limitarea puterii judecătorilor, în stil pur antidemocratic. Se pune întrebarea ce caută el în Uniunea Europeană, poate doar să ia bani din Fodurile structurale. Partidul său, FIDESZ, pătează cu doctrina sa şovinistă, grupul PPE, acela al lui Adenauer şi De Gasperi.

Dar cu recenta lege asupra orelor suplimentare, supranumită şi ''legea sclaviei'' de către opoziţie, Orban şi-a dat jos masca: este vorba de o lege care corespunde perfect ultra-liberalismului cosmopolit şi globalizant, atât de criticat de premierul maghiar.

Practic, muncitorii nu mai au drepturi, ei pot fi obligaţi să muncească peste 40 de ore săptămânal, să facă 400 de ore în plus pe an fără să fie plătiţi imediat de către companii (care au timp trei ani să dea banii datoraţi muncitorilor). Orban face din Ungaria o ţară fără reguli, ca şi cum am fi în Asia de sud-est, unde munca este sub-plătită, iar la comandă se află multinaţionalele.

Deci, muncitorii maghiari sunt storşi ca o lămâie latino-americană, sau ca strugurii în teasc. Super-naţionalismul se predă şi devine prizonierul logicii pieţei extreme. Toate discursurile sale sforăitoare despre Ungaria, spuse ungurilor (sau mai ales lor), se dizolvă ca prin farmec în faţa forţei dominante a bussinesului.

Şi, uşor-uşor, Orban deschide uşile şi muncitorilor ucraineeni şi slovaci, dar asta nu se ştie în Ungaria fiindcă televiziunea şi majoritatea media nu zic nimic. Se evaporă astfel penibil naţionalismele sau suveranismele zilnice: sclavi ai marelui capital care n-are faţă, naţionalitate sau identitate, a scris Mario Giro-politician şi eseist pentru Huffingtonpost.

 

Te-ar putea interesa și: