Christian Scholtes, fost director de HR la Ernst & Young, le recomandă tinerilor să lucreze, dar să nu renunţe la identitate.
Cei mai mulţi absolvenţi au un şoc atunci când încep să lucreze, pentru că înţeleg că teoria învăţată la facultate nu este suficientă pentru a se descurca la un loc de muncă unde contează mai mult să comunice, să lucreze în echipă şi să ştie să asculte. Fundaţia „Calea Victoriei“ din Bucureşti vine în sprijinul tinerilor care vor să fie pregătiţi complet pentru „viaţa reală“. Aici se organizează întâlniri, ateliere de lucru, unde oameni cu greutate într-un domeniu stau de vorbă cu absolvenţii, în încercarea de a le dezvolta calităţile de care au nevoie.
Christian Scholtes, fost director de HR la Ernst & Young România, e unul dintre cei care se implică activ în proiectele Fundaţiei. El îi îndeamnă pe tineri să muncească, dar să nu se izoleze. Este normal ca un tânăr absolvent să solicite, de la primul job, un salariu de 500 de euro? Depinde. Dacă definim normalitatea în termeni postmodernişti, putem spune că da, este normal pentru anumite domenii şi specializă ri. De exemplu, un tânăr care a avut o performanţă foarte bună la Facultatea de Finanţe-Bănci îşi poate permite foarte liniştit să ceară 500 de euro. Zvâc, minte şi atitudine Şi pot să justifice această sumă? Aceşti tineri, dacă au zvâcul necesar, dacă au atitudinea şi mintea necesară în timpul facultăţii să se implice în diverse proiecte, nu doar în cele universitare, da, pot să justifice foarte bine cererea de 500 de euro. Dar problema nu este cu asta, ci cu modelul actual, dereglat, de a face avere, acela de a face o grămadă de bani, cât mai repede. Pentru că aşa sunt astăzi modelele sociale. Unii au primele lefuri mai mari decât pensiile părinţilor. Consider că salarii mari se pot lua relativ uşor într-o economie ca a noastră. Nu e aşa o mare filosofie. Nu este un lucru neobişnuit ca tânărul absolvent, în prima zi sau în prima lună de job, să aibă un salariu mai mare sau unul similar cu al unui părinte cu 30 de ani de muncă. Însă pentru salariile astea, tinerii muncesc! Uneori până la epuizare... Dar pentru munca lor, pentru jobul lor, pentru salariul lor, tinerii nu trebuie să renunţe la nimic. Este obligatoriu să înţeleagă faptul că au nişte drepturi inalienabile, la care nu trebuie să renunţe. Au dreptul la identitate, la idealuri, la prieteni, la bucurie de viaţă. Ar fi bine să nu renunţe la ele! Ce pot să ofere tinerii în schimbul lefurilor mari pe care le cer? Entuziasm îmbinat cu anumite abilităţi generice, cum ar fi lucrul în echipă, responsabilităţi pentru rezultatele muncii tale, toate astea combinate cu o bază de cunoştinţe academice universitare suficient de consistente. Prioritizare De-a lungul pregătirii, pe ce trebuie să se pună accent? Pe teorie sau pe practică? În ziua de astăzi a început să se mai lucreze ceva mai mult pe proiecte, pe grupe de lucru. Direcţia este sănătoasă, însă în foarte mare măsură se învaţă extrem de multe despre logaritmi de exemplu. Tot respectul pentru domeniu, dacă doreşti să lucrezi într-o arie în care matematica de acest nivel contează. Dar cine le spune vreodată tinerilor cum să asculte, cum să se exprime asertiv, cum să-şi stabilească priorităţile, cum să-şi planifice activităţile? Şeful o să-i întrebe de algoritmi sau o să-i ceară sarcini care presupun munca în echipă, comunicare, prioritizare? Orice şef va cere să ştii să lucrezi cu colegii, să ştii să vorbeşti cu clienţii, să îţi predai proiectele la timp. Să faci lucruri, nu să citeşti despre ele Ce pot face tinerii care nu au parte de proiecte, de ateliere unde să li se dezvolte calităţile cerute de angajator? Eu am început să lucrez de la 18 ani. Nu din hărnicie şi conştiinţă, ci din cauze financiare. Dar mi-a fost de mare folos. Am învăţat să relaţionez cu oamenii, cu şefii, să lucrez în echipă, să-mi exprim opiniile. Toate aceste abilităţi se dezvoltă făcând lucruri. Trebuie să faci lucruri, nu doar să citeşti despre ele. Priveşte partea plină a paharului Există însă destul de mulţi tineri care susţin că nu pot să-şi găsească o slujbă. Dacă eşti convins că nu ai nicio şansă, vei face tot ce este posibil ca să-ţi dai dreptate. Dacă alegi să vezi că realitatea e plină de oportunităţ i, le vei vedea, iar dacă vei spune cu convingere că nu se merită, vei decupa din realitate doar acele elemente care spun că nu ai nicio şansă. CARTE DE VIZITĂ Christian Scholtes > Psihologul şi expertul în resurse umane Christian Scholtes a fost manager executiv la compania de resurse umane Lugera, senior consultant în cadrul firmei de training Time Management International (TMI), şi manager de resurse umane la compania Ernst & Young din România. > Se implică activ în activitatea Fundaţiei „Calea Victoriei“.
Recomandările noastre
