Fuga de sărăcie este principalul factor care a determinat în ultimii ani valurile de migraţie în rândul românilor. În lipsa banilor, românii aleg calea străinătăţii fără ezitări prea mari, mai ales atunci când au deja prieteni sau rude care le pot uşura găsirea unui loc de muncă şi le pot oferi un adăpost sigur în primele zile.

În acest moment se estimează că aproximativ trei milioane de români trăiesc în afara graniţelor ţării, emigraţi definitiv sau temporar.

Înainte de 1989 numărul românilor care au ales să plece în străinătate a fost foarte mic, iar motivul principal a fost fuga de sistemul politic. Apoi, în perioada 1990-1992 a avut loc primul val de migraţie şi a aparţinut cetăţenilor români de origine maghiară şi germană, care au ales să plece la familiile stabilite deja în aceste ţări. Din 1992, pe fondul contextului economic a început miraţia românilor interesaţi de un venit financiar mai mare.

Principalele efecte ale acestui fenomen al migraţiei s-au observat în economie şi în societate.

Sunt multe aspecte pozitive legate de emigrarea românilor: bani trimişi familiilor din ţară şi efectele care derivă (trai mai bun, maşină, casă etc), mentalitatea occidentală, noi competenţe civice şi lingvistice, gândire liberă, dezvoltarea spiritului de afaceri, încredere în forţele proprii, o viziune schimbată asupra vieţii.

În acelaşi timp sunt şi efecte negative: dorul de casă care duce la deprimare, lipsa familiei şi a celor apropiaţi, excluziunea socială, lipsa de socializare, materialism, individualism, răceală faţă de familie, aroganţă.

Miliarde de euro de la românii emigraţi

Din punct de vedere al sumelor de bani trimise de emigranţi la familiile din România, Eurostat estima pentru anul 2008 un total de 5,156 de miliarde de euro. Pentru anul 2009, pe fondul crizei economice suma a scăzut considerabil, la puţin peste 3 miliarde de euro. La nivelul Uniunii Europene, ţara din care s-au trimis cele mai mari sume de bani, 4,820 miliarde de euro, a fost Spania, unde, de altfel, trăiesc peste un milion de români, fiind cea mai mare comunitate din UE, alături de cea din Italia.

Preţul plătit de românii care au ales să plece la muncă în străinătate nu este asumat doar de aceştia. Impactul se resimte la nivelul întregii familii, soţul rămas în ţară şi copiii fiind la rândul lor afectaţi de ruptura familiei. Indiferent dacă este vorba despre soţie, cu şanse mari la un loc de muncă în menaj sau îngrijirea persoanelor, sau despre soţ, cu şanse mari în domeniul construcţiilor, despărţirea afectează familia în aceeaşi măsură.

Banii nu aduc fericirea, dar o întreţin?

Una dintre caracteristicile migraţiei româneşti este legată de faptul că se plănuieşe de către familie să fie una temporară, de 2 până la 5 ani, timp în care soţul, sau ambii soţi plecaţi, să strângă o sumă de bani prin care să îşi susţină familia rămasă în ţară. Emigrarea definitivă nu este un element dominant pentru români şi numai aproximativ 10.000 de români decid să facă acest pas. Majoritatea vede plecarea în străinătate doar ca pe o etapă temporară.

Impactul despărţirii şi a greutăţilor întâmpinate pentru cei care aleg calea străinătăţii se reflectă în primul rând în relaţia cu soţul. Numărul cazurilor de divorţ la nivel naţional este în scădere, bilanţul pe 2009 (32.341 divorţuri) fiind apropiat de cel din 2006 (32.672). Iar pentru luna iunie a acestui an numărul divorţurilor pronunţate este cu 87 mai mic decât pentru luna iunie a anului trecut.

Cel mai mare val al divorţurilor a coincis cu anul 2007, când Uniunea Europeană şi-a deschis graniţele pentru România şi Bulgaria. Fără a avea aceleaşi restricţii ca în trecut şi beneficiind de câteva avantaje suplimentare, românii s-au înghesuit la graniţa de vest a ţării pentru a-şi încerca norocul în străinătate.

Tot în anul 2007, numărul cazurilor de divorţ a ajuns la 36.308, dintre care 25.553 în mediul urban şi numai 7.413 în mediul rural, conform Institutului Naţional de Statistică. Pentru anul 2008 s-a simţit o uşoară scădere a divorţurilor, bilanţul INS indicând 35.685 de cazuri. De această dată însă, a avut loc o creştere semnificativă pentru mediul rural (10.879 de cazuri), în timp ce pentru mediul urban s-au înregistrat 24.806 cazuri.

Populaţia din mediul rural, cu un venit mult mai mic decât în mediul urban, a ales să plece în străinătate pentru a aduce familiei un sprijin suplimentar. Iar efectele economice în interiorul acestor comunităţi s-a văzut în câteva luni: maşini străine şi case reamenajate sau construite de la zero. În schimb, efectul advers a fost cel al creşterii  numărului de divorţuri.

Pentru anul 2009 s-a menţinut o valoare apropiată a divorţurilor în mediul rural (10.033 de decizii), în schimb a scăzut valoarea în mediul urban (22.308 cazuri). Astfel, totalul pe anul trecut este de 32.341 de cupluri care au divorţat.

Elementele care au condus la această situaţie se regăsesc, în primul rând, în lipsa comunicării instalată între cei doi soţi şi a distanţei. Greutăţile continuă pentru cei care rămân în ţară şi se accentuează pentru cei plecaţi, ceea ce induce la distanţare şi izolare. Perioadele scurte de timp în care familia se reîntregeşte, vara sau de sărbători, este insuficientă pentru a menţine o relaţie normală de familie. Astfel, se produce înstrăinarea, sentimentele se răcesc, iar alternativa cea mai uşoară este cea a divorţului. Rămâne doar ca bunurile dobândite cu anii în care unul dintre soţi a lucrat în străinătate să fie împărţite echitabil, la divorţ.

Consideraţi că munca în străinătate face românii mai înstăriţi sau mai nefericiţi?