În ofensiva de la Mosul împotriva ISIS, localitățile curățate de jihadiști încearcă să se întoarcă la viața normală. Inclusiv cele creștine.

Un reportaj realizat de ziariștii Le Point în orașul creștin Bartella din Irak:

Pământul Kurdistanului e negru. Țăranii din regiune au dat foc cu speranța că astfel vor fertiliza solul. Dar nu au mai avut timp să se bucure de recoltă.

Acum doi ani, locuitorii din Bartella și-au părăsit orașul cu miile, în grabă, pentru a fugi din fața valului ISIS care invada Irak, deoarece erau creștini (asirieni).

Când au ocupat orașul, în iunie 2014, jihadiștii le-au luat casele și au scris pe fațadele lor cuvântul noun, care înseamnă „nazarinean”. Creștinii care nu fugiseră au fost obligați să plătească o taxă specială, să se convertească la islam, să părăsească orașul sau să moară.

Astăzi, după ce a fost eliberat de în cadrul ofensivei asupra Mosul. Bartella nu mai este decât un oraș fantomă, unde nu mai cresc decât buruieni. Artera sa principală încă fumegă, este presărată cu pietre, cioburi și bucăți de tablă îndoite, semnele unor lupte recente crâncene.

Cu o săptămână în urmă, orașul creștin a fost eliberat din mâinile ISIS de către forțele anti-teroriste.

„Fug prin tuneluri ca șobolanii”

Părăsindu-și impozantul Humvee blindat, locotenentul Faisal, membru al „Diviziei de Aur”, unitatea de elită a forțelor irakiene, vrea să pară liniștitor. „Orașul este acum securizat. Am curățat totul, casă cu casă”, explică tânărul de 24 de ani.

El vorbește despre numeroasele mine pe care jihadiștii le-au lăsat în urma lor. În fața lui, sergentul major Majid, înarmat cu o pușcă americană de asalt M4, inspectează cu ochii-n patru fiecare casă.

La un moment dat, zice cu năduf:

„Refuză lupta directă. Imediat ce înaintăm, fug prin tuneluri, ca șobolanii.”

La Bartella, steagul negru al califatului a dispărut în sfârșit. Sprijinit în mitraliera amplasată pe acoperișul mașinii sale blindate, locotenentul Ghassem arată cu mândrie spre drapelul irakian care flutură în vârful bisericii, legat de o cruce improvizată de lemn.

Chiar dacă jihadiștii nu au distrus-o, au avut grijă să o incendieze înainte de a fugi, din fața forțelor care încearcă să elibereze Mosul. Flăcările au ajuns până la scările de la intrare. Pe trepte mai zac încă recipiente cu explozibil C4 și cabluri detonatoare. Pe jumătate distrusă, poarta din lemn a bisericii dezvăluie o imagine terifiantă.

Crucea arsă de la pământ

Un strat gros de funingine neagră a acoperit tavanul lăcașului de cult. Pe podea, este plin de cenușă și cioburi care trosnesc sub tălpi. Doar băncile de rugăciune par să fi supraviețuit ISIS.

„Au ars tot, chiar și sfânta Evanghelie”, spune mâhnit sergentul major Majid, în timp ce inspectăm biserica. „Au spart statuile Fecioarei Maria, au aruncat pe jos rozariile și chiar crucifixurile.”

Pentru a reda cât de cât imaginea de loc sfânt, militarii din trupele de elită au adunat tot ce s-a păstrat cât de cât întreg din dezastru. O cruce mare din metal a fost reinstalată pe altar.

„Crucea asta calcinată am găsit-o pe jos”, spune sergentul major. Așezate pe niște postamente, două imagini ale lui Hristos și Fecioarei Maria colorează scena.

După doi ani de exil forțat, unii locuitori au revenit în ultimele zile la Bartella, pentru a-și regăsi locuința și biserica.

„Lacrimi fierbinți le brăzdau obrajii”, își amintește militarul, vădit impresionat.

„Oamenii ăștia fac mult rău Islamului”

În grădina învecinată se înalță mai mulți tei, plini de praf, dar care au scăpat de incendiu. În fundul curții bătute de un soare torid, biblioteca bisericii a fost răvășită. Cutia de danii a fost golită.

„Oamenii ăștia fac mult rău Islamului”, se enervează sergentul major Majid, suflând praful de pe o Biblie. Cu ocazia unei ceremonii comune, organizate în biserica eliberată, soldații musulmani s-au rugat împreună cu creștinii din Bartella.

Pentru a le mulțumi, preotul le-a propus militarilor irakieni să ia cu ei tot ce vor din biserică. „Nu am venit pentru asta”, i-a răspuns sergentul major Majid.

Totuși, o cruce mică atârnă în parbrizul Humvee-ului irakian al trupelor anti-teroriste. O amuletă?

„Nici vorbă, răspunde șoferul. Am pus-o din respect pentru oamenii care au trăit dintotdeauna în regiunea asta și a arăta că nu există nici o diferență între un musulman șiit și un creștin. Până la urmă, toți suntem irakieni.”