ATUURILE ÎNVINGĂTORULUI. Preşedintele ales al SUA i-a cucerit pe alegători cu farmecul său personal şi cu demersul pentru atenuarea diviziunilor din societatea americană.

Barack Obama, care a ajuns preşedinte la 47 de ani, se vrea încarnarea visului creionat de Martin Luther King şi este adesea comparat cu John Kennedy pentru charisma sa şi pentru speranţa de schimbare pe care o evocă. „Nu voi fi un preşedinte perfect, dar vă pot promite aceasta: voi fi întotdeauna sincer şi vă voi spune ceea ce cred şi unde mă situez“, declara Obama săptămâna trecută, la încheierea megaclipului său publicitar de jumătate de oră, difuzat de toate marile posturi naţionale de televiziune din SUA.

Într-o ţară în care negrii nu se bucură cu adevărat de drepturile lor civice decât de mai puţin de jumătate de secol, candidatul democrat a parcurs deja o cale foarte lungă, comentează AFP. Chiar în ziua naşterii sale, 4 august 1961, dintr-un tată negru, din Kenya, şi o mamă albă, din Kansas, căsătoriile interrasiale erau interzise în multe state sudice ale Americii, fiind legalizate abia în 1967.

„Cine ar fi crezut că un negru de 40 de ani, numit Barack Obama, va deveni într-o zi candidatul Partidului Democrat?“, a întrebat retoric senatorul de Illinois după victoria în alegerile primare, în faţa rivalei sale Hillary Clinton. Al doilea prenume al lui Obama, Hussein, a fost menţionat fără încetare de reprezentanţii dreptei republicane. Crainici TV cu simpatii conservatoare i-au spus uneori „Osama“, ca liderului reţelei teroriste al-Qaida.

Ascensiunea unui lider

Obama a ieşit din anonimat într-o seară de iulie 2004, când a luat cuvântul la tribuna Convenţiei Naţionale Democrate. Milioane de americani s-au regăsit în cuvintele rostite cu convingere de acest bărbat zvelt, care pleda pentru candidatul de atunci în alegerile prezidenţ iale, John Kerry. Dar, înaintea lui Kerry, Obama a pus tema reconcilierii naţionale privind diferenţ ele de rasă, vârstă sau sex. Obama a continuat să afirme cu fiecare prilej că doreşte să fie preşedintele acestei reconcilieri şi al „visului american“. El revendică în principal moştenirea a doi eroi - King şi Kennedy - ca întrupare a calităţilor acestora, dar nu puţini analişti îl compară pe Obama cu Abraham Lincoln - în viziunea multora cel mai mare preşedinte american din istorie.

Asemănările nu sunt puţine. Ca şi Lincoln, Obama s-a ridicat din statul Illinois. Ca şi Lincoln, Obama este avocat. Amândoi urmă resc ştergerea unor diviziuni profunde, având ca ţel principal unitatea şi armonia. Amândoi au ajuns la Casa Albă fără să aibă mare experienţă în arta guvernării. Adversarii republicani i-au contestat ambiţiile. Rivalul John McCain i-a pus la îndoială capacitatea de a fi comandant suprem şi lider al unei ţări în stare de război pe mai multe fronturi. I-a denunţat „lipsa de judecată“ şi l-a descris drept „elitist“. L-a acuzat că nu este patriot şi a râs de presupusa lui „naivitate“. Mai presus de toate un intelectual, Obama a demontat cu simplitate şi eficienţă toate argumentele construite de adversari, reuşind să se impună cu doar două cuvintecheie, pe care şi-a construit întreaga campanie: „speranţă“ şi „schimbare“.

O VIAŢĂ AGITATĂ Barack şi-a văzut o singură dată tatăl

Născut în capitala hawaiană Honolulu, pe 4 august 1961, Barack Hussein Obama junior este fiul unui tată kenyan şi al unei mame americance, care s-au despărţit când el avea numai 2 ani. Obama şi-a mai văzut tatăl o singură dată înainte de moartea acestuia, în 1982. Crescut mai mult de bunicii din partea mamei, Obama a trăit o perioadă şi în Indonezia, având o tinereţe agitată. În cărţile sale autobiografice, actualul preşedinte recunoaşte că în liceu a consumat marijuana, cocaină şi alcool. În 1989 o cunoaşte pe Michelle Robinson, cu care se căsătoreşte în 1992, pe 3 octombrie. Cei doi au două fetiţe, Malia Ann (10 ani) şi Natasha (Sasha, 7 ani). Din partea mamei are o soră vitregă, Maya Soetoro-Ng, iar din partea tatălui are şase fraţi (Malik, Abo, Bernard, Mark, David şi George) şi două surori vitrege (Auma şi Ruth). Este creştin, fiind botezat în 1988 la Biserica lui Hristos Unită Trinitatea.

EMANCIPAREA NEGRILOR

De la sclavie la preşedinţie

Începutul modern al mişcării de emancipare a populaţiei afroamericane este considerat a fi un incident aparent banal din 1955, când Rosa Parks a fost arestată pentru că a refuzat să cedeze unui alb locul pe care-l ocupa în autobuz. Dar prima acţiune istorică îi aparţine preşedintelui republican (şi aboliţionist) Abraham Lincoln, care în 1862, la doi ani după ce a câştigat alegerile, îi emancipează pe negrii din statele confederate din Sud. În 1865, sclavia este abolită oficial prin adoptarea Amendamentului 13 la Constituţia americană. Opt din primii 12 preşedinţi americani au fost stăpâni de sclavi. Trei ani mai târziu, este adoptat Amendamentul 14, potrivit căruia oricare persoană născută în Statele Unite are cetăţenie americană şi beneficiază de aceleaşi drepturi în faţa legii. Dar în 1896, Curtea Supremă legalizează segregarea rasială, cu principiul „separaţi, dar egali“, legitimând legile discriminatorii din statele sudiste. Negrii devin victimele unor numeroase acte de violenţă.

În 1949, prin decret prezidenţial, forţele armate sunt desegregate. În 1954, Curtea Supremă interzice segregarea în şcoli. O primă lege asupra drepturilor civice, din 1957, protejează dreptul la vot al negrilor, fiind revizuită în beneficiul acestora în 1960. Mişcările antirasiste se înmulţesc în Sud, unde sunt organizate, din 1961, o serie de „Marşuri ale Libertăţii“. Martin Luther King rosteşte în 1963 celebrul său discurs „Am un vis“, în faţa unei mulţimi de 200.000 de oameni, în Washington, evocând o Americă eliberată de rasism. (Constantin Vlad)

SPECULAŢII Noua echipă de la Casa Albă

Printre principalii membri ai viitoarei administraţii Obama s-ar putea număra atât consilieri de campanie ai candidatului democrat, cât şi foşti secretari din cabinetul fostului preşedinte Bill Clinton, apreciază AFP. Numele aşteptat cu cea mai mare nerăbdare este cel al secretarului Trezoreriei, unde analiştii îi evocă pe Robert Rubin şi Lawrence Summers, foşti titulari ai acestei funcţii sub Clinton. Alte nume ar fi Tim Geither (preşedintele Rezervei Federale din New York) şi Paul Volker (fost şef al Rezervei Federale).

La Apărare, Obama l-ar putea numi pe republicanul Colin Powell sau ar putea opta pentru rămânerea în funcţie a actualului secretar, Robert Gates, de asemenea republican. În plus, trei senatori din ambele tabere ar putea ocupa acelaşi post - republicanii Chuck Hagel şi Richard Lugar şi democratul Jack Reed. La conducerea Departamentului de Stat ar putea fi numiţi John Kerry, candidatul democrat în prezidenţialele din 2004, Richard Holbrooke (fost ambasador la ONU) sau Bill Richardson (guvernatorul statului New Mexico).

La justiţie sunt avansate numele lui Eric Holder (secretar adjunct sub Bill Clinton), Tim Kaine (guvernatorul statului Virginia), Deval Patrick (guvernatorul statului Massachusetts), sau Janet Napoletano, (guvernatoarea Arizonei). Pentru securitatea naţională, Obama ar putea s-o păstreze pe actuala sa consilieră, Susan Rice, care a făcut parte din administraţia Clinton şi nu are nicio legătură cu Condoleezza Rice, alta decât numele de familie şi culoarea pielii.

AMBIŢIOS

Ce-şi propune Obama

Preşedintele Barack Obama intenţionează să se concentreze în primul rând pe rezolvarea problemelor economice ale ţării, încercând în paralel să-şi respecte promisiunea din campania electorală de a ajuta clasa mijlocie. Concret, el a evocat în campanie „crearea a cinci milioane de noi locuri de muncă“, prin investiţii masive în energii alternative, plus alte „două milioane de slujbe“ în lucrări de refacere a infrastructurii naţionale.

Un plan de relansare cifrat la aproximativ 60 de miliarde de dolari va fi rapid adoptat în Congresul dominat de democraţi, estimează AFP. Acest plan urmă- reşte printre altele şi sprijinirea milioanelor de americani incapabili să-şi plătească împrumuturile imobiliare. Firma Moody’s estimează că 4,3 milioane de oameni riscă să-şi piardă casele în lipsa unor măsuri ale guvernului.

Obama urmăreşte, de asemenea, creşterea taxelor pentru bogaţi şi introducerea de facilităţi fiscale pentru oamenii cu venituri modeste, precum şi pentru întreprinderile mici şi mijlocii. Pentru a evita o criză prelungită, noul preşedinte trebuie să stimuleze şi consumul, ceea ce va face atât prin reducerile de taxe, cât şi prin introducerea unui „credit fiscal“ de 3.000 de dolari per loc de muncă nou-creat, favorabil micilor întreprinzători.

Preşedintele Obama intenţionează să crească substanţial numă rul americanilor asiguraţi medical, în condiţiile în care 46 de milioane de oameni nu au, în prezent, asigurare de sănătate. Creşterea va fi obţinută prin obligarea angajatorilor fie la asigurarea salariaţilor, fie la vărsarea unei sume într-un fond public special.

Afganistanul, prioritate

În ce priveşte relaţiile externe, Obama a promis că va reda Americii prestigiul puternic şifonat sub administraţia Bush, prin refacerea prieteniilor pierdute şi prin încheierea de noi alianţe, unde este cazul. Barack Obama a promis că va pune capăt „în manieră responsabilă“ războiului din Irak, în 16 luni, şi se opune permanentiză rii prezenţei armatei SUA în această ţară. Noua administraţie americană doreşte însă perpetuarea pe termen nedefinit a alianţelor încheiate cu monarhiile din zona Golfului Persic, menţinând astfel influenţa SUA în regiune.

Afganistanul va sta în centrul politicii externe a lui Obama, a estimat ambasadorul SUA în această ţară, William Wood. Diplomatul american a adăugat că, în acelaşi timp, se aşteaptă şi la noi iniţiative „pentru continuarea ameliorării în curs a relaţiilor dintre Afganistan şi Pakistan“.

CITIŢI ŞI: Rocada de la Casa Albă nu ne schimbă relaţia cu SUA

Obama, sărbătorit pe toate continentele

Felicitări condiţionate de la lideri din toată lumea

Chicago a ieşit în stradă

Obama, visul american

EDITORIALUL EVZ: Obama în România