Neinvitată la Summitul pentru pace în Ucraina, care s-a desfășurat zilele trecute în Elveția, Moscova a încercat să perturbe buna desfășurare a reuniunii prin acțiuni de intimidare la adresa Statelor participante. Rezultatele au fost contraproductive, ceea ce determină Kremlinul să caute noi zone de confruntare, în Extremul Orient.

Declarația de la Key Largo

În fiecare an, la 12 iunie, Moscova aniversează declararea independenței sale față de Imperiul Moscovit, pe care în prezent se străduiește să-l refacă. Televiziunea rusă a consacrat un spațiu amplu manevrelor militare pe care Flota rusă le desfășoară în Marea Caraibilor, sub pretextul sărbătoririi Zilei Rusiei.

Fregata purtătoare de rachete Admiral Gorshkov și submarinul nuclear de atac Kazan au trecut prin Strâmtoarea Florida, urmând voit un curs provocator, la numai 26 de mile marine de Key Largo, de coastele Statelor Unite. Cele două nave de luptă ar avea la bord rachete hipersonice Zircon, gata de lansare, li se antrenează să transpună în fapt directiva pe care vicepreședintelui Consiliului de Securitate al Rusiei, domnul Medvedev, a trasat-o cu acest prilej: „Să-i lovim fără milă, distrugându-le literalmente energia, industria, transporturile, serviciile bancare și serviciile sociale... Să le transformăm viața într-un coșmar nebunesc!”

„Agresorul nu poate dicta condițiile încetării focului”

Convins că priveliștea fregatei ruse trecând pe lângă Florida le-a băgat frica-n oase la americani, președintele rus Vladimir Putin a lansat ”Declarația de la Key Largo”, care cere retragerea trupelor Kievului din cele patru provincii ucrainene revendicate de Rusia, drept condiție prealabilă pentru încetarea focului și negocieri. Mai întâi ucrainenii să iasă din tranșee și s-o ia peste câmp, sub tirul artileriei și rachetelor, iar apoi văd rușii dacă încetează focul.

Pe bună dreptate propunerea a fost calificată drept absurdă și ultimativă. Josep Borrell, Înalt reprezentant al UE pentru Afaceri Externe, a apreciat că „agresorul nu poate dicta condițiile încetării focului”, întrucât acestea sunt stipulate de Carta ONU și Rezoluția Adunării Generale ES‑11/6 „Privind o pace cuprinzătoare, justă și durabilă în Ucraina”, votată de 141 de State membre la 24 februarie 2023. Cancelarul german Olaf Scholz a reacționat și dânsul la: „Ceea ce propune el este, în fond, să legalizăm un raid imperialist prin tratate internaționale".

Principiul bumerangului

În fond, domnul Putin încearcă să aplice o strategie din Primul Război Mondial: împotmolit pe frontul ucrainean, creează probleme în zone laterale, pentru a forța ”Occidentul colectiv” să-și împrăștie forțele. Acum un secol, Antanta a atacat în Dardanele, a determinat România să intre în război. Acum, Rusia încearcă să destabilizeze Marea Caraibilor, Peninsula Coreeană...

Convins de validitatea acestei strategii, încredințat că defilarea rachetelor Zirkon a băgat groaza în Congresul Statelor Unite, domnul Medvedev, a declarat pe canalul său Telegram (1,3 milioane de urmăritori): „Statele Unite și aliații lor nemernici ne-au declarat război total! În fiecare zi trebuie să ne străduim să le provocăm cât mai mult rău!”

Dar reacția americanilor nu a fost cea scontată: în timp de fregata rusă era primită cu salve de tun la Havana, Camera Reprezentanților respingea cu 74 pentru, 343 contra un amendament izolaționist interzicând ca în Bugetul apărării pe 2025 să figureze fonduri pentru Ucraina. Cu rachetele Zircon la frontieră, Partidul Republican pare să se fi deșteptat: dintre cei 212 reprezentanți republicani, numai 74 au votat pentru Rusia.

Răspunsul SUA pentru Moscova

În contextul noului consens asupra relațiilor americano – ucrainene, la Washington s-a anunțat că președinții Biden și Zelenski vor semna joi un acord prin care SUA se angajează să contribuie la asigurarea securității Ucrainei pe termen lung, atât în timpul, cât și după război. Joi – adică exact când domnul Putin va semna acordul ruso- nord coreean...

Cu siguranță, domnul Putin și bufonul său, Medvedev, au fost dezamăgiți de reacția ”tip bumerang” a americanilor. Totuși această reacție era previzibilă: cele două nave de luptă rusești au la bord un total de 26 de celule de lansare verticală a rachetelor, dar sunt escortate de șase nave de luptă, dintre care un submarin nuclear de atac și trei distrugătoare americane din clasa Arleigh Burke, cu un total de 288 de celule de lansare verticală a antirachetelor SM-3, SM-6 și SM-2ER Block IV.

Un raport de forțe de 1 la 11, care face absolut inutilă orice încercare de atac „pentru a lovi economia, instituțiile și liderii” Statelor Unite. Se pare că acest aspect nu i-a fost raportat domnului Putin, ceea ce l-a determinat să destituie, luni, patru miniștri adjuncți din Ministerul Apărării.

”Barbarii de la frontiere”

În acest an, de Ziua sa, Rusia a primit un dar nedorit și neașteptat: la 12 iunie, Trezoreria Statelor Unite a inclus pe lista de sancțiuni Bursa din Moscova, Centrul Național de Compensare și Depozitarul Național al Decontărilor. Bursa a încetat tranzacționarea cu dolari și euro: noua monedă de referință e yuanul chinezesc.

Principalele bănci ruse, în frunte cu Rosbank și Gazprombank, și-au blocat siturile de internet, pentru a evita o ”panică bancară digitală”: puțini dintre clienții lor sunt dispuși să-și vadă depozitele exprimate în Euro sau USD transformate în yuani. Dis-de-dimineață au apărut cozi la casele de schimb, rușii încercând să cumpere ultimii dolari disponibili.

Mai mult: sistemul bancar din statele riverane Rusiei a început să reacționeze. Băncile din Kirgistan – Kyrgyz RSK Bank, Kyrgyzkommertsbank, Kompanion Bank, Kyrgyz Mbank și DemirBank - plăci turnante intens folosite de băncile rusești, au suspendat transferurile dinspre și spre Rusia ”datorită instabilității ratei de schimb și a problemelor de plată”. Într-adevăr, cota la Norvik Bank e de 200 ruble la dolar, deși acum câteva zile era 89.

Televiziunea de Stat rusă a reacționat imediat, prin glasul propagandistului Serghey Madan: „Rusia este un Imperiu, iar un Imperiu nu poate fi decât un Stat militarizat. Iar un Stat militarizat trebuie să se lupte: trebuie să-i determinăm pe barbarii de la frontierele noastre să se supună”. ”Barbarii” s-au supărat: declarația stârnește reacții deosebit de critice pe rețelele de socializare chineze.

Olimpiada terorismului

Iar când sărbătorirea Zilei Rusiei era în toi, liderii statelor din G7 au anunțat că au ajuns la un acord „asupra debursării a 50 de miliarde $” către Ucraina, înainte de sfârșitul anului 2024, prin „utilizarea activelor ruse înghețate”, care se ridică la 320 miliarde $.

Asta a provocat din nou reacția bufonului lui Putin, Medvedev: „Trebuie să le răspundem... Să le lovim economiile, instituțiile, liderii. Să lovim în bunăstarea cetățenilor lor, în încrederea lor în viitor... Trebuie să provocăm daune peste tot, să paralizăm activitatea companiilor lor și a organismelor guvernamentale. Să provocăm probleme în cele mai importante tehnologii ale lor și să le lovim fără milă, distrugându-le literalmente energia, industria, transporturile, serviciile bancare și sociale... Să le facem viața un coșmar nebun!”

Asta, în contextul în care în Germania are loc Campionatul European de Fotbal, iar Thomas Haldenwang, șeful serviciului german de informații BND, apreciază că „riscul unor acte de sabotaj ordonate de stat a crescut semnificativ: Rusia pare acum dispusă să desfășoare operațiuni cu un potențial ridicat de daune, pe teritoriul european”.

Moscova și atentatele teroriste din Europa

Într-adevăr, de trei luni încoace un val de atentate teroriste rusești s-a abătut asupra Europei. În februarie, agenții Rusiei au comis un atac asupra mașinii ministrului estonian de interne. În Suedia s-au înmulțit deraierile de trenuri: contraspionajul le consideră acte de sabotaj ale Rusiei. În aprilie, doi cetăţeni germano-ruși au fost arestați la Bayreuth, în Bavaria: plănuiau să atace obiective militare, la îndemnul Rusiei. Câteva zile mai târziu, doi bărbați au fost arestați în Marea Britanie: au provocat un incendiu la un depozit de ajutoare pentru Ucraina.

Procurorii englezi îi acuză că lucrează pentru guvernul rus. În luna mai, muncitorii de pe un șantier din Germania au descoperit o cantitate de explozibili plasată lângă o conductă strategică a NATO. Süddeutsche Zeitung arată că, în opinia BND, e opera spionajului rusesc. Ministrul ceh al transporturilor declara, luna trecută, că sabotori ruși încearcă să distrugă sistemele de semnalizare ale căilor ferate.

Declarația domnului Medvedev este recunoașterea explicită a implicării Rusiei în acte de sabotaj și terorism. Opt miniștri de externe ai Uniunii Europene au cerut responsabilului pentru politica externă europeană, Josep Borrell, să interzică diplomaților ruși să se deplaseze liber, înafara țărilor în care sunt acreditați: „propaganda sau chiar pregătirea actelor de sabotaj reprezintă principala sarcină de lucru pentru un număr mare de așa-ziși diplomați ruși acreditați în UE”. Acesta e contextul în care România a refuzat accesul ”diplomaților” trimiși de Rusia la București, sub pretextul Reuniunii OSCE.

Banalizarea amenințării

Războiul din Ucraina e un conflict hibrid: lupta se duce pe câmpul de bătălie, dar și în spațiul virtual. În primele etape ale invaziei, armata de troli a Rusiei avea drept sarcină prioritară să impună tezele schizoide ale Kremlinului: Ucraina nu există, dar este. Este ... nazistă! A urmat dezastrul din fața Kievului: pentru a masca retragerea armatei decimate, trolii au ”emanat” amenințări care mai de care: racheta Satan, torpila Poseidon...

Ezitările politicienilor occidentali i-au convins pe generalii armatelor de troli că au găsit punctul vulnerabil: electoratul european și nord-american, înspăimântat de valul de amenințări, va exercita presiuni, va bloca riposta internațională la agresiunea vădită. Calculul a fost corect: bântuiți de coșmarul cu distrugerea nucleară, izolaționiștii americani au blocat vreme de șapte luni orice ajutor, aducând Ucraina cu spatele la zid.

Dar între timp Occidentul s-a trezit din delirul indus de Moscova. Fiindcă spaima nu poate dura la nesfârșit. S-a ajuns la acel punct în care și clasa politică, și electoratul din Occident s-au imunizat față de pălăvrăgeala apocaliptică dinspre Răsărit. Deunăzi, la Televiziunea de Stat, expertul militar Igor Korotchenko a declarat că misiunea escadrei navale ruse în Caraibe este exersarea atacului cu arme nucleare asupra bazelor navale americane Key West, Guantanamo și a Canalului Panama.

Moscova a provocat un răspuns pe plan nuclear

Am urmărit reacțiile presei americane: enervare, dar nu panică, cum a fost în octombrie 1962, când cu prima criză a rachetelor din Cuba. Iar zilele trecute, secretarul general NATO, domnul Stoltenberg, a declarat într-un interviu pentru publicația The Telegraph că au loc consultări privind scoaterea armelor nucleare din depozite și punerea lor în poziție de așteptare: Alianța „trebuie să își arate arsenalul nuclear lumii, pentru a trimite un mesaj direct dușmanilor săi”.

Vestea dezbaterii asupra posturii nucleare a NATO a trecut neobservată. Publicul, obișnuit să fie amenințat zilnic, nu mai reacționează. Amenințarea s-a banalizat. Mai mult: pălăvrăgeala ieftină despre Poseidon, Kindjal, Zircon și Satana a dezlegat mâinile militarilor NATO. De-acum, publicul și politicienii din Apus s-au obișnuit cu ideea că orice e posibil. Ceea ce, fie spus între noi, justifică discuțiile despre schimbarea posturii nucleare a NATO.

Iar militarii ruși își dau seama de implicații. Informații recente arată că în Crimeea ocupată a început pregătirea retragerii: se evacuează piesele de patrimoniu din muzee, se fac liste cu monumentele istorice și se alcătuiesc planuri pentru demontarea și transportarea lor în Rusia. Exact ca în noiembrie 2022, înainte de retragerea din Herson, când trupele ruse au evacuat chiar și sicriul mareșalului Potemkin, luat din cripta Catedralei orașului.

Noua sfidare

În timp ce escadra navală rusă a pornit spre Venezuela, să exerseze atacarea cu arme nucleare a Canalului Panama, domnul Putin a luat avionul spre Irkutsk, prima escală a vizitei în Coreea de Nord. Spre surprinderea locuitorilor, avionul prezidențial a sosit însoțit de o aeronavă de luptă – ceea ce arată cât de tensionată este, de fapt, situația din Rusia.

În Coreea de Nord, după convorbirile în format extins, discuțiile confidențiale dintre cei doi lideri s-au concentrat pe trei teme. Confruntată cu costul prohibitiv al militarizării economiei sale, Rusia dorește ca regimul de la Pyongyang să devină principalul său furnizor de muniție și consumabile militare: oricum economia nord-coreeană e, de decenii, militarizată. La rândul lor, nord-coreenii doresc de mai mult timp accesul la două tehnologii-cheie: sateliții de spionaj și submarinul lansator de rachete strategice. Această afacere este însă de natură să stârnească nemulțumirea Chinei.

Beijingul, nemulțumit de Moscova

Iar China are dreptate să fie nemulțumită. Să privim din punctul de vedere al Beijingului: ai un vecin zurbagiu, care se amuză lansând petarde, chiar cu riscul de a da foc întregului sat. Încerci să ai relații bune cu el, dar evident că nu-i vinzi grenade, cu care te-ar putea amenința, șantaja... Dar iată că vine rusul pe ulița ta și-i vinde grenade zurbagiului.

Riscurile sunt mari: în condițiile în care ascensiunea izolaționismului american pune sub semnul întrebării strategia Satelor Unite nu numai în Atlantic, ci și în Pacific, atât Coreea de Sud cât și Japonia se vor vedea nevoite să gestioneze singure noua amenințare. Având în vedere nivelul tehnologic al celor două State, ne-am putea trezi, într-un an – doi, cu încă două puteri nucleare în regiune. Exact ceea ce nu-și dorește China...

Domnul Putin tocmai dă foc la miriște, pentru a determina SUA să-și ia ochii de la Ucraina. Dar procedând astfel, apare riscul ca focul să se întindă și la gospodăria bunului săi prieten, Xi. Care nu se știe cum va reacționa... Va fi o vară interesantă!