Editura Evenimentul si Capital

Moscopole, o Atlantida pentru aromânii rătăciţi prin Balcani

3291824d12ea13e403735a34ba57a50c
Autor: | | 59 Comentarii | 0 Vizualizari

ÎNAPOI ACASĂ. Alungaţi din metropola pe care au construit-o, aromânii din Albania încearcă să recupereze ce se mai poate şi să se ferească de un cumplit blestem.

În aromână, la „a vorbi” se zice „a zbura”. Poate pentru că vlahii împrăştiaţi prin Balcani au căpătat o abilitate ne omenească după toate prigonirile îndurate, iar limba le-a făcut zborul mai uşor. Moscopole - o adevărată metropolă ridicată de negustorimea aromână în estul Albaniei de azi - e doar un exemplu al acestei vocaţii tragice. După ce oraşul înfloritor, aflat pe traseul comercial ce lega Constantinopole de Viena, a fost distrus de musulmani, aromânii s-au împrăştiat prin Balcani sau prin Occident, şi-au pus durerea în cântece, au mers la biserică şi s-au rugat pentru morţi. Cei puţini rămaşi pe loc şi-au văzut de oierit sau de negustorie, au făcut alte averi şi-au continuat să vorbească limba veche. După ce i-au descoperit vlahii de la nord de Dunăre, prin părţile locuite de aro mâni se înfiinţează şcoli în limba română. Pentru mulţi, e încă un motiv să „zboare” pe o limbă nouă, către locuri mai bogate. Românii le spuneau că spre „ţara-mamă”. Greul avea să vină însă odată cu instaurarea regimului comunist în Albania, poate cel mai dur din Europa. Atunci au fost dărâmate mai toate bisericile, iar botezurile sau cununiile au fost interzise cu totul. Pentru aromâni, popor cre dincios prin excelenţă, o ase menea măsură a semănat bine cu un genocid. Şi-au vorbit limba în şoaptă, au făcut ouă roşii de Paşte, şi-au făcut cruce cu limba în cerul gurii şi au supravieţuit. Nici în 1990 nu şi-au căpătat toate drepturile. Au putut însă, cel puţin, să meargă la biserică, fie şi la o slujbă ţinută în albaneză, să se boteze şi să se cunune, să meargă din când în când pe la neamuri, să le zică fără frică „Zâua bunî!”. Lupta cu blestemul EVZ vă propune o incursiune în Moscopole, fostul centru al unei civilizaţii. O „Atlantidă” a aromânilor, nu scufundată, ci uitată multă vreme pe munte. Am stat de vorbă acolo şi-n localităţile din jur cu oameni care încearcă să-şi recupereze cultura. Dumitrache Veriga, fost sculptor, a decis să devină preot imediat ce a avut voie. Vorbeşte şi româna „clasică”, pentru că a fost câţiva ani în ţară, apoi s-a întors în oraşul natal, Corcea, să-şi ajute comunitatea. Face tot ce poate ca blestemul ţesut de înaintaşii săi, adresat celor care-şi uită limba, să nu se împlinească. Au de înfruntat mai nou, tendinţele de grecizare a zonei. „Noi zburăm ghini”, spune părintele şi zâmbeşte. ÎNVIEREA Oraşul începe să renască tot cu aromâni, din piatra vechilor case Cine-a şters feţele sfinţilor, a făcut-o cu o ură greu de înţeles. Nu s-a dus doar stratul pictat, ci bucăţi groase de perete, au rămas în urmă găuri albicioase. Scrie „Jeras - 28 II 1969”, scrie „Zaimi”, scrie „Diana”, scrie „Frebar”. O sete de om primitiv a fixat cuvintele astea în piatră. La orele dimineţii, soarele şi frunzişul copacilor acoperă cu umbre zidurile bisericii din Moscopole, „Sfântul Nicolae”, ori le îneacă în alb. În lumina asta nu e decât imaginea unei epoci aşezate peste alta. Pe aici treceau drumurile comerciale spre Viena Sfinţii au fost pictaţi pe la 1720. La vremea aceea, Moscopole avea o tipografie unică în Balcani, şcoli, bănci, chiar şi o Academie. Într-o gravură, reprodusă în marmură pe poarta bisericii, e înfăţişată o adunătură mare de case şi lăcaşuri. Între ele se taie trei drumuri mari. Sunt cifre care spun că oraşul ar fi avut atunci 60.000 de locuitori. Istoricul Neagu Djuvara susţine însă că cifra reală ar fi undeva în jurul a 20.000 de oameni. În orice caz, enorm pentru acea vreme, în condiţiile în care Viena imperială, de exemplu, era cam de două ori mai mică. Neagu Djuvara - la rândul său descendent al unei vechi familii de „aromâni” - explică fantastica înflorire a oraşului: „Aromânii, în contrast cu populaţiile albaneze sau slave, erau excelenţi negustori. La sfârşitul veacului al XVIII-lea, tot comerţul între Constantinopole şi Viena este făcut de aromâni”. Negustorii veneţieni ajunseseră să-i invidieze pe aromâni, iar grecii pretindeau că Moscopole era colonie de-a lor, doar pentru că actele comerciale se încheiau în greceşte prin partea locului. Alungaţi de musulmani Pentru musulmanii albanezi, aromânii deveniseră periculos de bogaţi şi de influenţi, mai erau şi creştini pe deasupra. Aşa că s-au apucat să distrugă ce trebuia distrus. Seria de atacuri asupra oraşului Moscopole a început în 1769 şi a ţinut vreo 20 de ani. „Turcii consideră că aceşti creştini de la Moscopole sunt nişte aliaţi potenţiali ai rusului sau ai veneţianului, aşa că-i atacă în mod sălbatic. Se pare că tatăl lui Ali Paşa, din Ianina, este acel sălbatic care a devastat în aşa hal oraşul încât familiile care-au scăpat au plecat”, povesteşte Djuvara. Valeriu Papahagi arată, într-o carte publicată în 1935, cum funcţiona mecanismul distrugerii: „Hoardele mahomedane de Daglii şi Coloniaţi au dat cele dintâi sem na lul nenorocirilor, începând să jefuiască caravanele care frecventau târgul din Voscopole. La rândul lor, beii din Muzachia, sub pretext de a ajuta pe supuşii necăjiţi ai Marelui Senior, puseră garnizoană în oraş şi, după zece ani de devastări, jafuri şi războaie, Voscopolea dispăru de pe suprafaţa Albaniei”. S-a păstrat de atunci şi o baladă ce le dă fiori reci aromânilor de azi: „Plângute tri Voshopole”. Mulţi aromâni s-au stabilit la Viena, la Veneţia, mai puţini în Transilvania sau Muntenia. Fiecare după neamuri ori după cunoştinţele făcute prin târguieli. În urma lor, fostul mare oraş, de câteva zeci de mii de locuitori, a ajuns repede o ruină. Ce a rămas în picioare după jafurile musulmanilor a fost dărâmat în timpul celor două războaie mondiale, comunismul şi-a mâzgălit numele peste sfinţii rămaşi, apoi a ridicat în centru o coloană de ciment, cu stea pe ea. Prima biserică, reconstruită Moscopole cel de azi e un sat cu circa 1.000 de locuitori. Oricum, populaţia e mult mai mare faţă de acum câţiva ani. Cei care se stabilesc în ultima vreme aici sunt, în mare parte, tot aromâni. Nouveniţii îşi fac case din grămezile de piatră rămasă pe câmpuri de la cele vechi. Un om cu stare a reconstruit chiar din temelii prima biserică a oraşului, „Sfânta Vineri”. Privită de sus, noua localitate are o înfăţişare bizară: printre locurile unde au răsărit casele înalte, cu acoperişuri de ţiglă roşie, se află încă împrejmuiri din piatră veche şi drumuri cu urme de pavaj. La Biserica „Sfântul Nicolae” slujeşte - în albaneză, ce-i drept -, un preot aromân, iar la Mănăstirea „Sfântul Ioan Botezătorul”, de mai sus, se adună, cu o zi înainte de hram, credincioşi din toată Albania, cu pomelnice lungi. STATUT DISPUTAT În România, nu au dreptul la învăţământ în „limba” maternă Statutul neclar în care autorităţile române îi menţin pe aromânii stabiliţi aici nu-i ajută să-şi păstreze identitatea, avertizează Comunitatea Aromânilor din România. Potrivit unui document adresat, în 2005, de această organizaţie Consiliului Europei se menţionează că în România se află, potrivit ultimului recensământ, 27.000 de aromâni. Aceştia cer dreptul la învăţământ ori la servicii religioase în aromână, precum şi „acces la editarea de cărţi şi tipărirea de ziare în limba aromână”. Autorităţile române se află întro postură delicată în această privinţă: consideră aromâna dialect, nu limbă, iar aromânii nu sunt recunoscuţi ca minoritate „legală”. Neagu Djuvara le dă dreptate doar pe jumătate aromânilor în cauză: „Românul crede că limbă egal naţiune. Nicăieri nu e aşa. Aici au ei dreptate. Nu le mai dau însă dreptate într-o altă privinţă: aromâna este unul dintre dialectele limbii române”. Soluţia de compromis ar fi, în opinia istoricului, înfiinţarea de şcoli cu predare în aromână, prin acordarea unui statut special. DECLARAŢII „Turcii consideră că aceşti creştini de la Moscopole sunt aliaţi potenţiali ai rusului sau ai veneţianului, aşa că-i atacă sălbatic.” Neagu Djuvara, istoric „«Blestem mare s-aibă-n casă/Cari di limba lui s-alasă.» Oamenii şi-au lăsat limba şi au luat blestemul.” preot Dumitrache Veriga, Biserica „Schimbarea la Faţă” din Corcea (Albania) „Erau trei biserici aici, înainte de război. Locuia toată familia într-un loc. Era bogăţie atunci.” Glichini Cecani, aromâncă din Corcea (Albania) SUB DICTATURĂ Nu mai îndrăzneau să vorbească în aromână Prin contribuţia familiilor din Moscopole mutate în Ţările Române, neamurile lor de la nord de Dunăre au început să descopere, practic, existenţa unei rostiri înrudi te. Încă din vremea lui Alexandru Ioan Cuza, pe teritoriul Albaniei au apărut şcoli cu predare în limba română, menite să contribuie la strângerea relaţiilor cu aromânii de acolo. Dacă atunci nu putea fi decât un lucru de lăudat, istoricii vorbesc azi şi despre efectele nefaste ale acestui demers. „Vasile Barba a venit cu o teorie, cum că românii ar fi greşit când au făcut şcoli în limba norddunăreană acolo. Aromânilor de acolo nu le-a folosit, practic, la nimic. De exemplu, când se duceau să facă serviciul militar acolo, erau consideraţi analfabeţi. Carevasăzică, li se interzicea orice carieră în ţara în care trebuiau să trăiască. Ar fi trebuit şcoli în dialectul lor. Cred că politicienii români se gândeau, de fapt, să-i aducă în ţară prin această mişcare”, arată Neagu Djuvara. Şcoala românească din Corcea a fost înfiinţată în 1905 şi a funcţionat până după terminarea celui de-al doilea Război Mondial, în 1946. Banii şi dascălii veneau din România. Au fost generaţii întregi de aromâni care au făcut câte patru clase aici. După aceea, o luau care încotro: mulţi se duceau în România, o altă parte în Grecia. O parte dintre aromânii veniţi în ţară au ajuns să facă parte din mişcarea legionară. Vis de dictator: statul ateu Când au venit comuniştii, relaţia dintre România şi aromânii rămaşi în Albania a fost întreruptă brusc, iar şcolile româneşti au trecut la predare în albaneză. În deceniile următoare, teroarea instaurată de Enver Hodja nu i-a ocolit pe aromâni. În 1967, liderul comunist al Albaniei proclama primul stat complet ateu. Toate lăcaşurile de cult, fie că erau moschei, biserici ortodoxe aromâneşti ori albaneze, au fost puse la pământ. Implicit, au fost interzise complet cununiile şi botezurile. Hăituirea aromânilor a fost amplificată de un fapt istoric mai puţin cunoscut, după cum arată Neagu Djuvara: „Imediat după război, a existat o minoritate, atât în Grecia, cât şi în Albania, care s-a raliat italienilor. Şi au stricat astfel întregii comunităţi, asta o putem spune: pentru un grup de valahi care s-au repezit să spună «noi suntem fraţi ai italienilor» şi i-au ajutat, au fost consideraţi pe urmă de greci şi de albanezi nişte trădători. Pe urmă, ceilalţi nu mai îndrăzneau să mai vorbească dialectul în public, de teamă”. După trecerea la democraţie, aromânii au început să recupereze o parte din drepturi. Şi-au ridicat biserici ortodoxe, iar preoţii aromâni au trecut la botezarea şi cununarea celor care n-au apucat să facă asta în vremea dinainte. Aromânii sunt recunoscuţi azi doar ca minoritate lingvistică, nu şi ca minoritate etnică în Albania. DEDICAT. Dumitrache Veriga este singurul preot aromân din Albania care ţine slujbele în limba maternă DATORIE „Am zis: dacă nu vrea nimeni, atunci o să fiu eu preot” Cum aţi ajuns preot după ’90? Eraţi sculptor în timpul comunismului. Din patriotism. Noi avem şi asociaţia aici la Corcea. Trebuia să ne păstrăm limba, tre buia să construim bi serici. Am zis că dacă nu vrea nimeni să se facă preot, atunci o să fiu eu! În 1992, eram cu un spectacol în Ro mânia, invitat de Prea sfinţitul Calinic de la Curtea de Argeş. Şi eu am rămas acolo. Am fost la Curtea de Argeş, la mănăstirea de acolo. Şi am devenit preot, apoi m-am întors. Şi România cum vi s-a părut? Era cum vă închipuiaţi? Era vremea sloganului „Nu minţiţi poporul cu televizorul!”. Toată lumea voia schimbări. Fac com paraţie cu noi: eram foarte săraci. Acolo am văzut bo găţie mai mare. Când ie şeam la piaţă, se vedea. Aici se lua poate un kilogram de carne pe lună pentru o fa milie. Văd acum că Ro - mânia a înflorit foarte mult, e o ţară europeană. Voi poate nu vă daţi seama, dar de aici se vede. Şi pentru Albania cum a fost perioada asta? Ei, acum mergem şi noi înainte. Sunt şi alegeri acum… (alegerile parlamentare s-au des făşurat pe 28 iunie şi s-au încheiat cu victoria fragilă a Partidului Democrat, condus de premierul Sali Berisha - n.r.). Mai departe nu ştim ce-o să fie. MINUNEA DIN MINĂ „Pietrele cădeau doar după ce plecam noi” Naun Veriga nu ştie nici acum, după 35 de ani, care este adevăratul motiv pentru care a făcut puşcărie. Atunci i-au zis că pentru spionaj în favoarea Greciei, dar asta era o acuzaţie cam lipsită de ima ginaţie: aşa le spuneau tuturor. Bătrâneţea îi dă voie acum lui Naun Veriga să zică fără patimă: „Aşa erau vremurile”. Regimul comunist din Albania se pregătea să atingă culmea paranoiei, aşa că arestările se făceau pe bandă rulantă. Pe unii îi săltau pentru mici observaţii, de genul „nu e carne în cutare magazin”. Pentru comunişti, nouă luni de anchetă presărată cu torturi şi 16 ani de muncă silnică pentru croitorul aromân Naun Veriga era nimica toată. A fost dus, împreună cu alţi deţinuţi politici, la o mină de cupru din nordul Albaniei. A pus mâna pe târnăcop, a lovit cu el în piatră şi-a supravieţuit. Nu l-a uitat Dumnezeu acolo, nici pe el, nici pe ceilalţi deţinuţi: „Ne puneau să săpăm la baza muntelui, să ne strivească pietrele. Dar nimeni nu a păţit nimic. Pietrele cădeau doar după ce plecam noi!”. 24 de ani de muncă la câmp „Numai eu ştiu cât am suferit”, repetă des nevasta sa, Severica. În 1964, avea bărbat în puşcărie, un copil de 3 ani de crescut şi două alternative: să divorţeze şi să capete ceva bun de lucru ori să rămână măritată cu Naun şi să meargă la sapă. Dacă ar fi ştiut cât de cât ce înseamnă familia pentru aromâni, comuniştii nu s-ar mai fi obosit să-i propună asta. „Un Dumnezeu şi-un cer vedeam deasupra mea, pe câmp. Şi dacă voiam să mă duc la el să-l văd, nu ne lua nimeni cu maşina, pentru că ştiau unde merg. Luam copilul pe ploaie şi ziceam: «Are Dumnezeu grijă şi de mine!». Şi mă rugam de şoferi: «Luaţi-mi copilul singur!». Numai eu ştiu cât am suferit! Am suferit atât de mult, nu e foaie şi carte să se scrie boala noastră”. Doamna Severica a muncit, cu totul, 24 de ani la câmp. „Cum se zice la «câmp» în româneşte?” „Îi spuneam că o să ne aducă bani şi haine” Băiatul lor, Romeo, întreba din când în când de taică-său. „Îi ziceam că lucrează. Când a crescut, mă întreba iar: «unde este tatăl nostru?». Şi-i spuneam că o să ne aducă bani, că o să ne aducă haine. Copiii cu părinţi comunişti îi ziceau: «Ai tată în închisoare!». Şi el răspundea: «Nu, tatăl meu lucrează »”, povesteşte bătrâna. Băiatul n-avea deci cum să înţeleagă de ce nu primeşte bursă la şcoală, chiar dacă învăţa foarte bine. A rămas doar cu gimnaziul. Ar vrea să-şi vadă neamurile din România Imediat ce-a căzut comunismul, Romeo a plecat prin Grecia şi Italia. Se descurca, fiindcă era băiat deştept şi prindea repede toate limbile care-i trebuiau. Între timp, taică-său şi-a deschis o prăvălie unde vindea cârnaţi şi bere, a început să prindă cheag de avere. Acum 13 ani, au cumpărat casa asta frumoasă din centrul oraşului Corcea, a fost tot a unui aromân. Romeo s-a însurat cu o albaneză, dar în casa cea nouă se vorbeşte mai mult în aromână. Bătrânii cunosc însă bine şi româna, au învăţat-o la şcoala românească din Corcea. Ar vrea să meargă odată în România, la verişorii şi nepoţii de prin Constanţa, Ovidiu, Pipera sau Bucureşti. Pentru ei, România a ajuns să semene cu un sat îndepărtat, înţesat de neamuri. Doamna Severica întreabă aşa, într-o doară: „Aţi auzit de Costică Cleja?”. E un verişor din ţară care-a fost odată aici, la ei. TRADUCERE Cuvinte desenate cu degetele Când nu găseşte vreun cuvânt, Romeo Veriga îşi duce mâna la inimă. Trage apoi aer în piept şi se apucă apoi să deseneze cuvântul prin aer. E şi ăsta un fel de-a „zbura”. Un cerc larg şi-o mulţime de puncte presărate înăuntru cu degetele înseamnă „mandră”, adică ţarc pentru oi. Arată cu mâna afară. Dincolo de geamul restaurantului său, peste sărăcia oraşului, sunt munţii. „Noi am fost păstori. Mergeam cu oile pe munte, şi de asta limba s-a stricat. Dar suntem de-un mamă şi de-un tată”, explică Romeo. Duce iar mâna la inimă şi zâmbeşte. PESTE ANI. Glichini Cecani n-a uitat româna nici după opt decenii

ULTIMA ORA! Iubita lui Liviu Dragnea, spitalizata! In ce stare se afla Irina si cati bani cheltuie seful PSD

Pagina 1 din 2
Tag-uri:



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Social

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

Tema zilei
18:03 Un politician important detonează BOMBA în STATUL PARALEL: „Coldea planifica și dădea comanda, iar Kovesi executa.” 23:12 Ce spune Poliția Română despre dosarul anti-Kovesi 22:31 Scrisoarea de RECOMANDARE a Laurei Codruţa Kovesi trimisă Parlamentului European 18:27 Stare de ALERTĂ în Rusia. O clădire a Universității Sankt Petersburg s-a PRĂBUȘIT și mai multe persoane sunt PRINSE sub dărâmături. Breaking News 16:22 Turcescu: „Kovesi ar putea candida la prezidențiale" 11:20 BREAKING NEWS. TOADER, lovitură DECISIVĂ pentru KOVESI. Fosta șefă a DNA nu se aștepta la AȘA CEVA! 23:33 Lazăr RĂSPUNDE acuzațiilor. INTERVENȚIE de ULTIMA ORĂ a procurorului general. ACUZAȚIILE „sunt neavenite și urmăresc destabilizarea Ministerului” 23:30 BREAKING NEWS! SEBASTIAN GHIȚĂ: ESTE INIMAGINABIL ce lucru o FACE SĂ MINTĂ 23:25 Kovesi ÎL TRAGE ÎN GROAPĂ pe Augustin Lazăr. Există un mic detaliu care îl poate distruge pe Procurorul General. News alert în Justiţie 23:20 UPDATE. AMENINŢARE CU BOMBĂ la România TV! Geniştii în alertă! Ion Cristoiu se află în clădirea televiziunii. Breaking news în media 23:11 DEZASTRU pentru Kovesi. ACUZAȚIILE oficiale ale SIIJ. Fosta șefă a DNA ar fi luat sute de mii de lei 22:43 Un MARTOR-CHEIE a făcut DECLARAȚII explozive. Noi informații despre Kovesi și ZBORUL în Jakarta 20:50 UPDATE. A fost RESPINSĂ CEREREA LAUREI KOVESI! ADINA FLOREA, în continuare procurorul de caz 17:30 OPERAŢIUNEA STRICT SECRET, Kovesi şi dosarul în care e suspectă. Fostul şef al Poliţiei Române lansează MAREA BOMBĂ: „Totul s-a organizat la nivel de minister” Breaking news 13:43 Avocatul Piperea, despre CITAREA Kovesi: „E un concurs de infracțiuni care ar putea determina o pedeapsă chiar de 10 ani. Este un cumul de acuzații grave." 12:27 News ALERT! PONTA, la ieșirea din sediul PARCHETULUI GENERAL. PROCURORII nu i-au ARĂTAT ce CONȚINE DOSARUL 22:57 BĂTĂLIA TITANILOR: Kovesi și Ponta FAȚĂ ÎN FAȚĂ! Via lui Ghiță o va TORPILA pe Kovesi 21:17 Ghiță și MOMENTUL ADEVĂRULUI despre Kovesi: „Ea a încercat să îmi închidă gura pentru că știam ce a făcut în tinerețe” 20:35 Ponta aruncă bomba: TRECUTUL Laurei Kovesi ESTE ALTUL DECÂT CEL ŞTIUT. Ce s-a întâmplat, de fapt, la vizita din vie? Breaking news 18:21 Ion Cristoiu devoalează anomalia din comportamentul Laurei Codruţa Kovesi: „Pentru prima dată, ea pune mâna pe telefon”