Muzeul Holocaustului contestă moneda BNR cu chipul patriarhului Cristea

Radu Ioanid a declarat pentru Associated Press că este "şocat" de decizia Băncii Centrale de la Bucureşti de a bate o monedă care îl prezintă pe patriarhul Miron Cristea, cel care a condus Biserica Ortodoxă Română între 1925 şi 1939.

Ioanid spune că patriarhul, care a fost şi premier între 1938 şi 1939, este responsabil pentru revizuirea legii cetăţeniei. În urma acestei decizii, 225.000 de evrei (37% dintre evreii din România acelor vremuri) au rămas fără cetăţenia română.
Colecţia celor cinci patriarhi

Într-o scrisoare trimisă guvernatorului Băncii Naţionale, Mugur Isărescu, directorul de la Muzeul Holocaustului solicită retragerea monedei. Un purtător de cuvânt al BNR spune că moneda face parte dintr-o colecţie de cinci, care prezintă cei cinci patriarhi români care au condus Biserica din 1925 până în 2007. Aceştia sunt Miron Cristea, Nicodim Munteanu, Iustinian Marina, Iustin Moisescu şi Teoctist.

El a adăugat că nu este vorba de o monedă dedicată lui Miron Cristea. Cele cinci monede sunt din argint.

SURSA FOTO: romaniancoins.org
Considera că evreii sunt un pericol pentru România

Miron Cristea este cunoscut pentru atitudinea sa antievreiască. Într-un articol al vremii, semnat de Miron Cristea, oficialul religios scrie că "a nu reacţiona împotriva evreilor înseamnă a ne duce de vii la pieire". Totuşi, Miron Cristea a reuşit să pună capăt violenţelor antievreieşti din mandatul de 44 de zile al lui Octavian Goga (premier între decembrie 1937 şi februarie 1938).
Miron Cristea (numele său laic era Elie Cristea), primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, a murit la 6 martie 1939, la vârsta de 70 de ani. A fost succedat în funcţia de premier de Armand Călinescu şi în cea de patriarh de Nicodim Munteanu.

În luna iulie 2010, Banca Centrală a anunţat punerea în circulaţie a 5.000 de monede de argint, cu valoarea nominală de 10 lei. Preţul de vânzare este de 950 de lei (fără TVA) pentru setul de cinci monede.

Cum arată rădăcina ortodoxă a ecuaţiei antisemite

În octombrie 2009, prezent la inaugurarea Memorialului Holocaustului ridicat în parcul Brezoianu din București, Radu Ioanid a acordat un interviu amplu pentru EVZ în care a vorbit fără menajamente despre destinul interbelic al comunităţii evreieşti din România, dar şi despre fețele antisemitismului contemporan.

"În urmă cu trei ani, cam 30% dintre români spuneau că evreii îşi merită soarta pentru că l-au răstignit pe Iisus Hristos. Există un antisemitism de tip tradiţional, bazat pe nişte clişee care provin din zone mai puţin educate şi poate chiar din zona unor preoţi ortodocşi", susținea Radu Ioanid.

Radu Ioanid, director al Diviziei de Programe Arhivistice Internaționale de la Muzeul Memorial al Holocaustului din Washington. FOTO: Vlad Stănescu

“N-am nicio îndoială, Antonescu a fost un criminal de război. Aici este fundamentală diferenţă între el şi Mannerheim (n.r. mareşal finlandez, aliat al Germaniei naziste). Problema cu Antonescu nu este că a eliberat Basarabia şi Bucovina, problema cu el este că a trecut Nistrul, că a aruncat în afara legii evreii din România, că a omorât zeci de mii de evrei în teritoriile eliberate şi a deportat cel puţin 154.000 în Transnistria, unde au murit încă alte zeci de mii”, completa Ioanid o poziție care avea să-i aducă sute de comentarii negative pe forumul EVZ.

Şi încheia: “Holocaustul nu înseamnă doar exterminarea fizică. Holocaustul înseamnă o serie de măsuri juridice care vizează izolarea, pauperizarea, iar totul poate să culmineze sau nu cu exterminarea”.

Puteţi citi interviul integral aici.

Ce spune Raportul Final al Comisiei Internaţionale pentru Studierea Holocaustului în România despre patriarhul Miron Cristea

Patriarhul Miron Cristea nu a luat niciodată atitudine împotriva antisemitismului. Dimpotrivă, el i-a demonizat pe evrei şi s-a pronunţat pentru îndepărtarea lor din România: “Îţi vine să plângi de milă bietului popor român, căruia evreul îi stoarce şi măduva din oase. A nu reacţiona împotriva evreilor, înseamnă a ne duce de vii la pieire. A ne apăra este o datorie naţională şi patriotică, iar nu “anti-Semitism”. Aveţi destule calităţi şi posibilităţi, ca să vă căutaţi şi găsiţi şi câştigaţi undeva un loc, un pământ, o ţară, o patrie încă nelocuită de alţii. Trăiţi, ajutaţi-vă, apăraţi-vă, şi exploataţi-vă unii pe alţii; dar nu pe noi şi pe alte popoare, cărora cu rafinaţiile etnice şi talmudice le duceţi şi acaparaţi tot belşugul”.
Ca actor politic loial regelui Carol, patriarhul a încercat să limiteze influenţa Gărzii de Fier asupra clerului de rând. Astfel, în martie 1937, la cererea guvernului Tătărescu, patriarhul a convocat Sfântul Sinod al Bisericii şi a dat o decizie care interzicea clerului local să se alăture “cuiburilor” Gărzii de Fier, demonstraţiile politice sau expunerea simbolurilor legionare, precum şi introducerea subiectelor politice în predici. Când Cristea a devenit primul ministru al dictaturii regale din 1938, guvernul său a încercat să atenueze violenţa antisemită dezlănţuită sub Goga şi Cuza, dar nu a modificat legislaţia antisemită pe care aceştia o introduseseră.
Biserica Ortodoxă Română, sub patronajul patriarhului Miron Cristea nu a contrazis niciodată poziţiile susţinute de Nichifor Crainic, un teoretician al religiei cu influenţă foarte mare în epocă, profesor la Facultatea de Teologie a Universităţii din Bucureşti. Crainic şi-a folosit întreaga exegeză teologică pentru a argumenta că Vechiul Testament nu este evreiesc, că Iisus nu a fost evreu şi că Talmudul a fost creat ca o armă de combatere şi distrugere a creştinilor.
La 13 februarie 1938, patriarhul Miron Cristea, prim-ministru al dictaturii regale, stabilea următoarele scopuri: „Repararea nedreptăţilor istorice pe toate tărâmurile faţă de elementul românesc dominant, fără acte de nedreptate faţă de vechile minorităţi conlocuitoare răsfirate de veacuri în graniţele României de astăzi, printre românii de baştină. Reexaminarea încetăţenirilor de după război şi anularea tuturor celor făcute în mod fraudulos şi în paguba intereselor vitale ale românilor. Această reexaminare va îngădui o viaţă economică mai largă a elementului românesc. Organizarea plecării din ţară a elementelor străine care – de curând aşezate în ţară – vatămă şi slăbesc caracterul nostru etnic românesc. România va coopera cu alte state care au prisos de populaţie evreiască, ajutând-o să-şi găsească patria”