Multă vreme n-a mai pomenit nimeni nimic despre modificarea tratatelor. Se presupune în general că modificarea tratatelor UE - după dureroasa ratificare a Tratatului de la Lisabona, care s-a prelungit mai mult de doi ani - e o „misiune imposibilă”.

Mai întâi a fost șefa Comisiei, Ursula von der Leyen, care a inclus tema în discursul despre starea uniunii din 13 septembrie. Pentru a reforma UE și a o face mai bună, afirma ea, e necesar să se realizeze o Convenție Europeană și să se modifice tratatele, dacă și unde e nevoie.

Modificarea tratatelor, „misiune imposibilă”?

Câteva zile mai târziu a fost publicat un raport comun comandat de guvernele francez și german, despre cum ar putea fi UE reformată cel mai bine și pregătită pentru extindere. Reforma propusă de el necesită neîndoielnic modificarea tratatelor.

Se presupune în general că modificarea tratatelor UE - după dureroasa ratificare a Tratatului de la Lisabona, care s-a prelungit mai mult de doi ani - e o „misiune imposibilă”.

Chiar dacă liderii UE s-ar putea pune de acord asupra unui set de modificări, acesta ar trebui să treacă și de ratificarea parlamentelor naționale și, în unele cazuri, de testul extrem de dificil al referendumului.

Modificarea tratatelor. Franța și Germania vor să devină vătafii UE

Raportul franco-german propune în esență ca statele membre să cadă de acord că unele dintre ele vor fi desemnate oficial drept membri de clasa a doua.

Propune ca UE să avanseze în patru cercuri: 1. Cercul interior; 2. UE în sine; 3. Membri asociați; 4. Comunitatea Politică Europeană.

„Cercul interior” e compus din membrii zonei euro și ai spațiului Schengen. Astăzi unii membri Schengen, mai exact Olanda și Austria, țin la distanță România și Bulgaria, împiedicându-le efectiv să intre în acest „cerc interior” al clubului.

Situație ce ar putea deveni permanentă.

Comisari de rangul întâi și comisari insignifianți

Raportul mai propune fie reducerea numărului de comisari, astfel încât nu toate statele membre vor mai fi reprezentate în Colegiu, fie introducerea unei diferențieri între „Comisari principali” și „Comisari”, urmând ca numai cei principali să aibă drept de vot în Colegiu.

Propunerile prevăd ca statele să accepte să-și reducă numărul europarlamentarilor pentru a le face loc și noilor membri UE și să consimtă la modificarea actualului drept de veto astfel încât să poată fi exercitat numai concomitent cu cel puțin încă un stat.

Propunerea franco-germană mai invocă și posibilitatea unui buget UE „potrivit pentru a opera cu grupuri mai mici de state membre în funcție de domeniile decizionale”.

Dacă ar fi să ghicim, am spune că nici unul dintre cei 13 membri care au aderat la UE secolul acesta - și care suspectează deja că sunt membri de clasa a doua, chiar dacă nu oficial - nu ar accepta formalizarea acestei diferențieri.

Propunere demnă de „Ferma animalelor”

Dacă UE ar fi un club de domni care se adună pentru a degusta băuturi rare și țigări de foi scumpe, schimbarea propusă ar echivala cu a li se spune membrilor obișnuiți că noua politică a clubului interzice alcoolul și tutunul, cu excepția unei camere mici în care pot sta numai Franța și Germania (dar mai pot invita încă o țară sau două, dacă vor ele).

Faimoasa expresie „toate animalele sunt egale, dar unele sunt mai egale decât altele”, din „Ferma animalelor” de George Orwell, primește astfel o nouă viață. Autorul acestui articol a auzit respectiva frază menționată de interlocutori ori de câte ori a venit vorba de raportul franco-german.

Raportul tatonează modalități de adoptare a reformelor fără a se recurge la modificarea tratatelor, introducând conceptul de „tratat sau tratate suplimentare” între „state membre dispuse”.

Raportul franco-german, de natură să crească euroscepticismul

Recunoaște totuși și că o astfel de cale presupune și ea provocări și riscuri juridice. Un alt truc explicat de document ar fi legarea reformei de tratate de accedere reformulate, care ar modifica și tratatele fondatoare.

Eu nu cred că Franța și Germania pledează pentru modificarea tratatelor cu scopul de a face posibilă extinderea UE. Mai degrabă raportul folosește extinderea drept pretext pentru a încerca marea cu degetul în privința unor reforme dezirabile la Paris și Berlin.

Nu știm dacă acesta e obiectivul raportului, însă reformele enumerate îi descurajează până și pe cei mai mari partizani ai extinderii UE de la a mai pleda pentru continuarea extinderii - dat fiind că sacrificiile presupuse sunt atât de mari.

Poate de aceea a afirmat Von der Leyen în discursul ei că extinderea nu ar trebui să aștepte după modificarea tratatelor: era nevoie să-i liniștească pe candidați.

Însă și ei ar trebui să fie conștienți că deciziile reale vin de la Paris și Berlin.

(Articol de Georgi Gotev în Euractiv, Traducere: Andrei Suba, RADOR RADIO ROMÂNIA)