Mobilizare: a fi sau a nu fi? S-a împlinit un an de când președintele Putin a ordonat așa-zisa mobilizare ”parțială”.

În ședința de bilanț, președintele i-a dat ministrului Apărării, Șoigu, termen de o lună „pentru a opri contraofensivele ucrainene și a prelua din nou inițiativa”. Ce va urma?

Un preț exorbitant.

Reacția furioasăoasă a președintelui rus este de înțeles: după ce a aruncat sute de mii de soldați pe front, Armata rusă a pierdut 54% din teritoriile pe care le stăpânea vara trecută. Asta, apropo de ”câștiguri”. Dar ce știm despre costurile acestei aventuri militare?

Conform datelor oficiale recent publicate de prestigioasa revistă Forbes, Rusia a cheltuit până acum, cu războiul de agresiune din Ucraina, suma de 167 de miliarde de dolari – adică aproape 8% din întregul PIB al țării pe anul 2022.

Coroborând aceleași date oficiale, Reuters concluzionează: numai în primele opt luni ale anului 2023, cheltuielile directe cu Armata au ajuns la 100 de miliarde de dolari, adică 33% din Bugetul de Stat, iar nu 17,1% cât se planificase.

Armata rusă a înregistrat 372.093 decedați!

Dacă privim atent datele, observăm că o mare parte a cheltuielilor se referă la pierderile umane înregistrate: Federația Rusă a plătit, până acum, 25,6 miliarde $ compensații pentru familiile celor uciși și încă 21 miliarde $ compensații pentru cei răniți.

Conform decretului emis chiar de domnul Putin, pentru fiecare militar rus ucis în Ucraina, statul plătește familiei 68.800 $: rezultă că Armata rusă a înregistrat 372.093 decedați!

Iar conform aceluiași decret, fiecare militar rănit primește 41.300 $. Rezultă 508.474 spitalizări, nu răniți – fiindcă rănile mai puțin grave nu sunt luate în considerare pentru compensare, iar aceeași persoană poate fi rănită și spitalizată de mai multe ori.

Trebuie să mărturisesc: cifra m-a înspăimântat, e greu de crezut. Uniunea Sovietică, în 11 ani de intervenție în Afganistan, a înregistrat pierderi de 10 ori mai mici, și tot s-a prăbușit.

Verificarea.

Între timp, au devenit disponibile și date oficiale.  Conform ministerului Muncii și al Dezvoltării sociale (MMDS) din Rusia, până la 1 septembrie s-au emis 259.493 de certificate de deces pentru cei ”căzuți în luptă”.

Dar, până în luna iunie a.c., nu s-au emis astfel de certificate pentru mercenarii Wagner (circa 20.000 de decedați). Rezultă 260.000 de morți ”certificați”, plus 20.000 ”necertificați”.

Comparând cu datele privind plata compensațiilor de deces, rezultă că alte 90.000 de decese sunt ”în curs de certificare”.

Cifra e plauzibilă: termenul emiterii de certificate e de câteva luni, fiindcă un militar dispărut nu e neapărat decedat, poate fi prizonier. Până sosesc prin Crucea Roșie listele cu prizonierii și cu decedații recuperați de inamic, nu se emite certificat de deces.

Astfel se explică de ce numărul compensațiilor de deces achitate (372.093) este mai mare decât cifra pierderilor ruse, publicată de ministerul ucrainean al Apărării (273.460).

Armata rusă a înregistrat 2,4 răniți la fiecare decedat

Ucrainenii țin cont numai de numărul de cadavre găsite pe câmpul de luptă – dar o bună parte dintre militarii ruși decedează în liniile proprii sau la spital, în spatele frontului.

Mai e un aspect. Din datele oficiale parțiale, rezultă că în acest război Armata rusă a înregistrat 2,4 răniți la fiecare decedat. Deci în această perioadă 670.000 de militari ruși au fost răniți mai mult sau mai puțin grav.

Și această cifră se verifică: familiile celor morți precum și răniții (recuperabili și irecuperabili) primesc ”certificate de veteran”, pentru a putea solicita pensii de urmaș, respectiv pensii de invaliditate de diferite grade.

Morții și răniții, conform calculelor noastre, ar fi 950 mii și, într-adevăr, de la începutul războiului MMDS a emis 936.000 certificate de veteran. Iarăși, cifrele coincid.

Folosind două moduri de calcul diferite, ajungem la același nivel catastrofal al pierderilor umane. De fapt, când e vorba de sute de mii de decedați și invalizi, cifrele încep să-și piardă semnificația: chiar dacă ar fi numai jumătate din cât reiese din calcule și tot e catastrofal.

Implicațiile.

La 15 septembrie, președintele Comitetului de Apărare al Dumei, domnul Andrei Kartapolov, declara că pe fondul lipsei de efective, militarii mobilizați sunt obligați să servească pe toată durata „operațiunii militare speciale”.

Adică, de pe front nu se pleacă decât în sicriu, în cârje sau în lagărul de prizonieri! Altă cale nu e. Asta ne permite să calculăm resursa umană a Armatei ruse.

În februarie 2022, Rusia a pornit aventura militară din Ucraina cu 200.000 de militari. Dacă însumăm valurile succesive de ”mobilizare parțială”, în 18 luni au fost trimiși în Ucraina circa 1.1 milioane de militari ruși.

Iar azi situația lor este următoarea: 260.000 morți, posibil 90.000 de prizonieri, 220.000 schilozi, circa 450.000 rămași pe front, restul (50.000) prin spitale, la recuperare. Cifra coincide cu declarația spionajului militar ucrainean: pe front au mai rămas 420.000 militari ruși.

Rusia nu a reacționat nici când azerii i-au bombardat cazărmile

După pierderi atât de catastrofale, nu e de mirare că la 16 septembrie, ministrul norvegian al Apărării declara că efectivele rusești staționate în Arctica sunt "la 20% sau chiar mai puțin" față de februarie 2022.

Iar atunci când a reizbucnit conflictul înghețat din Nagorno-Karabah, Armenia a cerut intervenția forțelor rusești de menținere a păcii: 2.000 de militari ruși, care ar trebui să fie la fața locului.

Rusia a răspuns lansând ... îndemnuri. Rusia nu a reacționat nici când azerii i-au bombardat cazărmile. Fiindcă, de fapt, cea mai mare parte dintre militarii ruși fusese demult retrasă și trimisă în Ucraina.

Domnul Putin degeaba-i dă ultimatum ministrului Apărării: un efectiv de 450 mii abia e suficient pentru a apăra cei 1.300 km. de front, nici vorbă de redobândirea inițiativei!

Un nou val.

Insistența cu care domnul Putin vorbește de ”reluarea inițiativei” se datorează faptului că dânsul crede că în octombrie se vor deschide trei ferestre de oportunitate pentru Rusia.

Astfel, mai deunăzi, purtătorul său de cuvânt declara: „Între Kiev și alte capitale europene, tensiunile vor crește în timp. Este inevitabil”.

În plus, în viziunea Kremlinului, Occidentul se pregătește nu numai să abandoneze Ucraina, ci și să se retragă din Europa de Est și Centrală: acesta ar fi sensul planului franco-german de reorganizare a U.E. în ”cercuri concentrice”. În sfârșit, există speranța nominalizării fostului președinte Trump.

Pentru a fructifica aceste ipotetice oportunități, pentru a redobândi inițiativa, domnul Putin are nevoie de un nou val de mobilizare, de 700.000 – 800.000. Dânsul nici nu-și ascunde intențiile.

La Arsenalul Ijevsk, dânsul preciza: „Nevoia de arme, de echipamente militare și speciale crește în mod semnificativ. Acest lucru se datorează constituirii Districtului Militar de Nord, presiunii fără precedent a sancțiunilor asupra Rusiei și creșterii dimensiunii forțelor noastre armate, apariției de noi unități și mari unități”.

Prima care se acordă voluntarilor a fost dublată

Imediat, prima care se acordă voluntarilor a fost dublată, iar marile orașe rusești s-au umplut de anunțuri de recrutare: în zonele aglomerate ale Moscovei, se distribuie și pliante trecătorilor. Tema campaniei: se sugerează rușilor să fie „bărbați adevărați” și să semneze contracte cu ministerul rus al ”Apărării”, pentru a pleca la război.

Toate acestea nu au făcut decât să intensifice zvonurile că la 1 octombrie urmează alt val de mobilizare. Cei vizați știu deja, din povestirile invalizilor demobilizați: ai o șansă din 2 ca să revii, cândva, relativ întreg acasă.

Pentru a mai liniști populația, președintele Comitetului pentru Apărare al Dumei de Stat, Andrei Kartapolov, declara la 9 septembrie că „în momentul de față, Rusia nu are nevoie de o nouă mobilizare parțială”.

Săculețul cu fasole.

Observatorii atenți ai evoluțiilor din Rusia au fost mirați: până acum, regimul a evitat recrutările masive în marile orașe. Iar în prezent campania publicitară se concentrează asupra Moscovei și câtorva mari orașe, care par a fi ținta noului val de mobilizare!

O recentă analiză a ministerului Apărării Regatului Unit arată că „Practica continuă a Kremlinului de a conduce campania de mobilizare pe linii etnice seamănă și mai mult diviziunea socială și tulburările.”

Se înmulțesc cazurile în care veteranii ruși, întorși acasă invalizi, sunt atacați de membri ai etniilor minoritare: în august, doi veterani au fost agresați la Tuapse; la Celiabinsk, un veteran a fost ucis de un tadjic; la 3 septembrie, indivizi ”de naționalitate caucaziană” au atacat un veteran la Rostov. De unde atâta ură?

Precum am văzut, compensațiile pentru deces sau rănire sunt generoase. Dar adesea, banii sunt dilapidați înainte să ajungă la familiile decedaților sau răniților, mai ales dacă aceștia sunt ”de naționalitate caucaziană”.

Banii au fost însușiți de comandanți

Cazul clasic: trupele kadîrovite. Deși formal gardiștii lui Kadîrov fac parte din Armata rusă, în caz de deces familiile nu primesc cei 68.800$, conform decretului, ci un săculeț de fasole boabe, o pungă de zahăr, un săculeț de orez, un bidon de ulei de gătit – așa cum atestă filmările oficiale amplu difuzate pe Internet, realizate chiar de autoritățile cecene colaboraționiste.

Iar banii? Banii au fost însușiți de comandanți. De peste un an, în rândul etnicilor ne-ruși mobilizați, dar și al familiilor de acasă circulă zvonul persistent că ofițerii ruși le ordonă să execute atacuri sinucigașe, pentru a-și însuși ulterior compensațiile de deces ale celor căzuți.

Evident că această situație – care se regăsește și în alte republici ”cu specific etnic” ale Federației Ruse – provoacă tensiuni sociale. Până acum, recrutările s-au concentrat asupra republicilor ”cu specific etnic” din Federație; tot de acolo provin și cele mai multe pierderi.

Nu e de mirare că în mediile respective au apărut resentimente față de modul cum sunt tratați - iar aceste resentimente au fost încurajate de evenimentele din Karabah.

Rebeliunea.

În medii de Opoziție se discută deja deschis despre o rebeliune a acelor republici federale unde etnicii turcici sunt mai numeroși: Bașkiria, Tatarstan, Yakuția.

În aprecierea opozantului rus Viaceslav Malțev, „După ce Rusia va pierde Crimeea, cred că Erdogan va da comanda pentru revolta migranților: în Federația Rusă, sunt deja zeci de milioane”.

O situație la fel de tensionată e și în regiunile recent anexate, unde în pofida deportărilor și recrutărilor ”la sânge”, prezența etnică ucraineană e în continuare masivă.

Că doar nu degeaba, deîndată ce a aflat de străpungerea fortificațiilor rusești, guvernul-marionetă instalat de ruși în Doneț a proclamat starea de asediu: interzicerea adunărilor și demonstrațiilor, interzicerea circulației pe timpul nopții, cenzura militară.

Rusia nu poate asigura produse rafinate pentru piața internă

De aceea, Kremlinul evită noi campanii de recrutare în medii etnice tensionate, iar noul val de recrutare nu va mai putea ocoli marile orașe rusești, și în primul rând Moscova.

Dar în Capitală și în marile orașe rusești, populația este deja nemulțumită, nu numai de inflația galopantă și ratele mari la credite, ci și de penuria de motorină și benzină, care durează de ceva vreme.

Pare absurd: Rusia, mare exportator de țiței, nu poate asigura produse rafinate pentru piața internă. Dar încă de acum un an scriam că „reluarea cooperării Rusiei cu câteva companii energetice texane – Halliburton, Schlumberger, Cameron – este esențială pentru menținerea producției ruse de hidrocarburi”.

Companiile americane nu au revenit pe piața rusă, ca atare rafinăriile duc lipsă de piese de schimb (catalizatori, spre exemplu) iar producția de produse rafinate scade.

Dacă începe și în marile orașe rusești o nouă campanie de mobilizare, cei vizați știu deja că pe front speranța lor de viață e de câteva luni: peste jumătate dintre cei morți aveau între 30 și 45 de ani, erau mobilizați care au lăsat în urmă familii, copii de crescut.

Iar ei nu mai au nici măcar cum să fugă peste hotare: statele vecine au interzis accesul mașinilor cu numere rusești, ba chiar Letonia pregătește o lege de confiscare a acestora.

Rusia va fi nevoită să se fragmenteze

Calculul e simplu: populația urbană rusă să aibă o singură soluție, rebeliunea. Iar dacă apar incidente la Moscova, republicile nu vor putea fi stăpânite, din lipsă de efective militare.

Această perspectivă este evocată explicit de Oleksii Danilov, secretarul Consiliului Național de Securitate și Apărare al Ucrainei: „Rebeliunea care se profilează este doar o chestiune de timp și, dacă va avea succes, ar duce la dezintegrarea Federației Ruse.

Mulți sunt conștienți, dar unii cred că acest proces poate fi ținut sub control și se pot face lucruri care nu vor permite destrămarea Rusiei. Nu se poate influența acest proces, Rusia va fi nevoită să se fragmenteze, iar aceasta se va întâmpla în vremurile noastre. Și nicio forță nu poate opri acest proces istoric”.

De fapt, care forțe? Așa cum lipseau trupele ”de pace” din Nagorno-Karabah, lipsesc și din Tatarstan, Cecenia sau Irkuțk. Dovada: incidentul Dulisma.

Petroliști și caguliști.

La 14 septembrie, în regiunea Irkuțk din Rusia, rafinăria Dulisma, proprietatea unui anume  Khotin (arestat pentru delapidare) a fost atacată de un grup de 23 de luptători înarmați, mascați.

Veniți cu elicopterul, caguliștii au dezarmat paznicii, au ocupat instalațiile și birourile, au confiscat arhiva, au luat ostateci și au preluat managementul.

Sesizată, Miliția din Irkutsk „s-a distanțat de incident, asigurând că acesta ar fi fost doar rezultatul unei dispute între doi proprietari ai companiei petroliere”. Miliția susține că există ”un fel de hotărâre judecătorească”, pentru executarea căreia ar fi intervenit o miliție privată.

Domnul Putin a dat un exemplu foarte prost cu Prigojin: a îngăduit spargerea monopolului de Stat asupra violenței. În momentul de față, există în Rusia sute de miliții private: chiar și Patriarhia are vreo 200 de lefegii înarmați!

Ordinea de drept, care ar trebui asigurată de Miliție și Rossgvardia, nu mai corespunde cu ordinea de fapt, impusă de milițiile private ale oligarhilor locali. Puterea reală este, în prezent, în mâinile milițiilor private.

Marea Reîmpărțire

Dacă izbucnesc tulburări în marile orașe, dacă la Centru se zdruncină Sistemul, pe fondul haosului și al violenței generalizate în provincii va începe Marea Reîmpărțire: diferite grupări de interese își vor disputa Puterea, folosind armate private, iar Ministerul de Interne „se va distanța de incidente”, exact ca în ceasul când Prigojin a pornit marșul său spre Moscova.

Acesta este mecanismul prin care „Rusia va fi nevoită să se fragmenteze”. Acest mecanism infernal poate fi declanșat de o scânteie – cum ar fi o nouă înfrângere militară în Ucraina, care ar cere inițierea în regim de urgență a unui nou val de mobilizări.

Tocmai fiindcă știe acest lucru, cunoscând situația foarte dificilă în care se află trupele rusești de la Tokmak, președintele Putin i-a cerut ultimativ ministrului Șoigu să facă imposibilul pentru a stabiliza cât de curând evoluțiile de pe front. Să vedem dacă va reuși...