De dosarul „Ferma Dacilor” s-a ales scrumul, mai ceva decât de partea administrativă a pensiunii la sfârşitul anului trecut. Cu o grabă de neînţeles, dar pe care începem să o înţelegem acum mult mai bine, autorităţile au anunţat că în niciun caz nu este vorba despre o mână criminală. Că totul a fost din cauza neglijenţei, a delăsării, a şpăgii – un carton de vin – luată de o pompieriţă care nu şi-a făcut datoria, că toate astea la un loc, plus un moment nefericit, au dus la catastrofa în care şi-au pierdut viaţa opt oameni.

De la început s-a mers pe ipoteza unei defecţiuni la instalaţia electrică. Mai întâi a fost povestea cu televizorul de la mansarada care a ars. Televizor care s-a încins de prea multă folosire şi de la el a luat foc mansarda care a ars toată în câteva minute. S-a dovedit că este o ipoteză falsă. Marca aceea de televizor are protecţie din fabrică şi, în eventualitatea în care s-ar încinge foarte tare, ceea ce este aproape exclus, că nu e pe lămpi, se opreşte singur. Oricum, nişte plastic încins, chiar dacă arde cu flacără deschisă, nu mocnit, aşa cum arde plasticul când se încinge, nu ar fi putut aprinde dintr-o dată toată mansarda, care să ardă atât de repede încât să nu mai poată ieşi aproape nimeni întreg din ea.

Atunci s-a venit cu o nouă ipoteză, care să susţină tot afirmaţia că nenorocirea a pornit de la o defecţiune electrică. Panourile solare de pe acoperişul clădirii care a ars. Unul dintre ele ar fi făcut scurt-circuit şi de acolo s-a aprins totul. Pe şest, cam la o lună după dezastru, au fost săltaţi şi patronii firmei care a montat panourile şi cercetaţi. A căzut şi această ipoteză. Firma montează panouri solare de mai bine de 20 de ani, a făcut-o la aproape toate clădirile din zonă şi în tot acest răstimp nu s-a întâmplat niciun incident. Minor măcar. De altfel, tehnologia de montare nu permite ca o eventuală aprindere a cablurilor să ia contact cu suprafaţa pe care sunt instalate panourile. Dumneavoastră, aţi mai auzit undeva în ţară, oriunde, ca o casă să ia foc de la panourile solare montate pe acoperiş? Eu, nu.

S-a trecut atunci la cea de-a treia variantă, care să susţină motivul oficial, adică o problemă cu electricitatea. Utilajele care erau în bucătăria pensiunii. Unul dintre ele, în loc de televizorul învinovăţit iniţial, ar fi putut produce incendiul. Numai că toate utilajele, cu excepţia câtorva frigidere-vitrină, erau pe gaz, nu pe curent. Nici pentru gătit nu se foloseau plite electrice, ci tot pe gaz. Mai mult. Conform imaginilor surpinse imediat după aprinderea fermei, dar şi declaraţiilor iniţiale ale autorităţilor, incendiul ar fi izbucnit de sus, de la mansardă şi s-a propagat în jos, către parter. Ori, bucătăria, şi implicit, utilajele, se aflau la parter.

        Şi acum, să vedem o nouă perspectivă în cauza focului devastator. La prima vedere, informaţia de la care am plecat, nu are legătură cu incendiul de la sfârşitul anului trecut.

        Ştiţi foarte bine cu toţii că România nu are, practic, autostrăzi. Kilometrii construiţi în aceşti 30 de ani se puteau face cu lopata, roaba şi targa de cărat pietre, ca la Salva-Vişeu şi Bumbeşti-Livezeni. Şi încă nu cu un prea mare „hei-rup”, ca atunci. Acum avem utilaje ultraperformante şi regi ai asfaltului ultrabogaţi. Autostrăzi nu avem. Explicaţiile au fost de multe opri puerile. Nu putea ursul trist, să treacă la ursoaica veselă, să petreacă împreună şi să-l scoată din depresie, pentru că îl împiedica autostrada. Nici potârnichea cu opinci nu se mai putea împerechea, din cauză cu nu-şi mai putea da jos opincile pentru că ar fi fost foarte stresată de zgomotul pe care l-ar fi făcut maşinile. Până la urmă, ursul şi-a dat acordul pentru autostradă, că o să găsească el o consilieră pentru dezvoltare personală care să-i alunge tristeţea, iar potârnichea a semnat că o să se poată împerechea şi cu opincile în picioare. Aşadar, din punct de vedere ecologic, drumul pentru brăzdarea României cu mii de kilometri de autostradă, de să nu mai apuci să te mai duci nici până la bufetul sătesc să bei o ţuică pe altundeva decât pe autostradă, era deschis.

        Numai că a apărut o nouă belea. Miercuri, la Senat a avut loc o şedinţă fulger (bine că nu s-a aprins nimic, pentru că nici Parlamentul nu are autorizaţie la incendiu). Domnul senator Istvan-Antal Lorint, preşedintele Comisiei pentru energie, infrastructură energetică şi resurse minerale din Senatul României a afirmat: „ Categoric, a fost identificat un nou risc. Nu o să putem să livrăm necesarul de roci exploatate, de materiale de construcţii pentru lucrări majore de infrastructură. Ministerul Transporturilor a început să facă investiţii masive în infrastructura rutieră, în infrastructură de căi ferate şi este nevoie să putem livra în şantierele româneşti, resurse minerale româneşti.”

Bani pentru aceste construcţii, sunt gârlă din PNRR. Adică bani siguri,europeni

Reţineţi asta!

        Şi acum să facem legătura cu Ferma Dacilor şi dezastrul de la sfârşitul anului trecut. Ştiţi deja că pe lângă concluzia oficială a autorităţilor, adică o defecţiune la instalaţia electrică, au fost destule voci care au afirmat, cu argumente, că a fost vorba despre o mână criminală.

        Acum, s-ar putea să avem şi mobilul acelei acţiuni criminale. Ferma se află la poalele unui deal. Deal care nu are decât două degete de pământ pe deasupra. În rest, este cu totul din piatră. Foarte, foarte multă piatră. Prin apropiere, urmează să treacă şi una din multele autostrăzi care urmează să se construiască pe bani europeni. Cu aproximativ o lună de zile înaintea dezastrului, patronul de la ferma Dacilor a primit, printr-o firmă de avocatură din Cluj, o ofertă de la o multinaţională, specializată în exploatări miniere şi cariere, să vândă ferma. Ofertă mai mult decât generoasă. I se îngăduia chiar să-şi ia şi toate bunurile de acolo, inclusiv cazarmamentul, utilejele, animalele din fermă. Şi colibele dacice în care erau cazaţi turiştii, dacă găsea cum să le transporte. Numai să plece de acolo. Să lase locul ca în palmă. Cornel Dinicu a refuzat oferta. La o lună, s-a declanşat dezastrul. Chiar în noaptea de Crăciun.

        Nu credeţi că ar trebui reconsiderate toate argumentele aduse atunci, că a fost vorba despre o mână criminală? Măcar în memoria nevinovaţilor arşi de vii.