Din cuprinsul articolului
Moartea Domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Departe de țară, la 3/15 mai 1873, Cuza se stingea în anonimat.
Singurul care-și mai amintise de el fusese Mihai Eminescu. Acesta, în fruntea unui grup de studenți, l-a vizitat la 1 ianuarie 1870 în Oberdobling, Austria, lângă Viena. În același an, în semn de respect, județul Mehedinți îl alesese deputat în Colegiul III, Mehedinți. Cuza nu a vrut să candideze. Carol I nu i-a permis să își ia mandatul în primire.
Alexandru Ioan Cuza - inima lui mare i-a cedat
Alexandru Ioan Cuza plecase în exil în februarie 1866. Prima dată, s-a stabilit la Viena. Aici, a vrut să elimine zvonurile că rușii l-ar ajuta să revină la tron. Periodic, mergea și la Paris, datorită climei mai blânde. În 1867, a cerut să revină pentru a-și pune în ordine lucrurile la Ruginoasa, proprietatea sa. Principele Carol l-a refuzat, din motive politice. Imaginea domnitorului era încă vie și Carol se temea de turbulențe.
În 1870, s-a stabilit la Florența. Era bine văzut în Italia. Clima era suficient de permisivă pentru afecțiunea sa cardiacă de care suferea. Și astăzi, există o placă comemorativă care amintește de reședința sa florentină, o fostă reședință regală, după ce s-a mutat capitala Regatului Italiei, de la Florența, la Roma.
În mai 1873, se afla la Heidelberg, Germania. Se cazase la Hotel Europa. Aici, a suferit un infarct miocardic. Soția sa, Elena Doamna care-i tolerase relația cu Maria Elena Obrenovici (Elena Catargi) era alături de el. Cuza i-a murit în brațe. Va fi adus în țară și înhumat la Ruginoasa.
Alexandru Ioan Cuza - originea levantină
Alexandru Ioan Cuza a venit pe lume la Bârlad. Tatăl său, Ioan Cuza era frate cu Constantin Cuza. Amândoi erau nepoții unui Ioniță Cuza (Cuzea). La origine ar fi putut proveni din zona greacă unde este astăzi Paralia Katerini, localitatea Kozani. Cert este că, ei Cuzeștii sunt boieriți sub domnii din familiile Duca sau Sturdza.
Constantin, fratele lui Ioan este bunicul notoriului profesor antinsemit de mai târziu A.C.Cuza. Așadar, tatăl viitorului domn și bunicul profesorului erau frați. Mama domnitorului era Sultana Cozadini. Familia sa era genoveză, stabilită în Fanar. Sultana se născuse la Constantinopol. Tatăl ei ar fi venit în suita domnitorului Moldovei Alexandru Moruzi, fiind boierit și înzestrat cu rangul de comis-responsabil cu îngrijirea hergheliilor domnești.
Studiile și căsătoria cu Elena Rosetti-Solești
Cuza își ia Bacalaureatul la Paris, în 1835, la Sorbona, diploma fiind semnată de celebrul ministru Guizot. Studiază doi ani Dreptul, dar alături de fratele lui Dimitrie nu va sta la Paris ci va finaliza studiile la Academia Mihăileană din Iași. Devine cadet în oastea Moldovei. Studiile sale se finalizează în jurul anului 1839. În 1844, se căsătorește cu Elena-Rosetti-Solescu, boieroaică de neam, care însă în afară de zestre nu i-a adus și copii. Soția sa i-a supraviețuit până la 2 aprilie 1909. A apucat chiar să așeze osemintele soțului ei, când de la Ruginoasa, trupul i-a fost dus la Catedrala Trei Ierahi, în 1907. Ulterior, în 1944, va fi mutat la Curtea de Argeș, înainte să revină în Moldova.
