Miza războiului comercial China-SUA: ierarhia economică globală
- Adrian Dumitru
- 4 septembrie 2019, 00:00
Războiul comercial dintre SUA și China nu mai e o glumă. Intrarea în criză economică globală în următoarele 12 luni e o realitate, cu sau fără bătălia tarifelor și spirala creșterii taxelor pentru produsele chineze aduse în SUA. Dar va exploda exact în campania electorală prezidențială pentru al doilea mandat Trump. Totuși Președintele american speră ca această perspectivă să fie contrabalansată de reașezarea Chinei la locul său în eșafodajul global, cu precădere în ierarhia economică globală pe care tot amenință să o răstoarne.
Într-adevăr, marea problemă lansată de către actualul președinte republican în campania electorală precedentă a fost preluarea producției industriale și celei manufacturiere de către China, pe seama costurilor mici ale forței de muncă. Efectul a fost pierderea locurilor de muncă în Occident și dependența, pe acest segment, de China inclusiv a Statelor Unite. Acestei componente i se adaugă cea de înalte tehnologii furate prin hacking de către China, nerespectarea drepturilor de autor, producerea unor imitații, copii și fake-uri de produse originale și inundarea pieței cu asemenea “chinezisme” în locul mărcilor originare.
În plus, spionajul prin giganții telecomunicaților și dominația globală pregătită prin firmele sale în spațiul comunicaților 5G încheie lista temelor majore de divergență și competiție neloială între China și restul lumii. În plus, mai adăugăm la întreaga panoplie dezechilibrarea balanței comerciale și de plăți între SUA și China, în fapt între China și orice stat. Alături de Germania, China e cel mai mare exportator al lumii, ceea ce o face dependentă de piețele cucerite, multe din ele prin dumping și prețuri sub limitele valorii de producție sau prin coruperea liderilor care preferă miza chineză pentru a canaliza statele pe care le conduc în dependență totală de China. America lui Trump a trecut acum la decuplarea forțată și agresivă a acestor dependențe impunând condiția cu noi sau împotriva noastră(adică cu China). Rezultatul este extrem de costisitor.
Duminică, 1 septembrie au intrat în vigoare noile tarife care schimbă dramatic regulile comerciale între China și SUA, pe fondul absenței unui compromis și a lansării Chinei într-o escaladare a tarifelor, o bătălie pe care nu are cum să o câștige, chiar dacă adâncește lumea într-o criză economică extrem de puternică și profundă. Taxele și tarifele americane au crescut la un nivel fără precedent din anii 60, după o nouă creștere cu 15% la produse „Made in China” precum alimente, produse de loan și alte câteva mii de produse. Practic taxele au crescut de la 3,1% la preluarea mandatului de către Donald Trump la 21,2% în prezent ca medie.
China a răspuns crescând tarife și întărind sau ridicând noi bariere pentru companiile și produsele americane sau prin defavorizarea acestora în favoarea companiilor din alte țări. În prima jumătate a anului, China a ajuns pe locul 3 la exporturi în SUA după Maxic și Canada, de pe prima poziție deținută autoritar. Companiile americane își limitează expunerea pe China și-și mută producția în alte state, precum Vietnam, evitând taxe de 30%. Mai mult, amenințarea cu utilizarea de către Președintele Trump a puterilor executive pentru a ordona firmelor americane să repatrieze producția din China a avut un impact major deja.
China nu a respectat înțelegerile anterioare de a crește importul de produse americane, mai ales produse alimentare, și de a bloca transferul ilegal de tehnologii, de unde actuala explozie fără sfârșit și fără termene, impredictibilă și fără precedent. China a devenit un adevărat dușman al SUA, împins în poziția consolidată de a doua economie a lumii – fără șansa de a mai concura cu SUA pentru primul loc – în timp ce prăbușirea economică e menită să taie ambițiile Chinei și la nivel strategic, și pe dimensiunea militară. Pe de altă parte, Donald Trump nu caută confruntarea, deși actuala situație are rolul unui război major, care ucide definitiv ambițiile și dorințele Beijingului de dominație a lumii pe seama unei dominații comerciale și economice globale care nu a mai avut loc.
Președintele Trump reușește să îngenuncheze China, dacă jocul merge până la final, fără a recurge la instrumentul militar. Situația comercială e suficien tă pentru a bloca opțiunile și a aduce Beijingul, spășit și rușinat, în genunchi la negocieri. Concesiile Chinei sunt obligatorii în acest moment indiferent de declanșarea accelerată și imediată a crizei economice globale sau de intrarea Americii în recesiune.
Președintele Xi e așteptat să clipească, și cu cât o face mai repede, cu atât salvează mai mult din ce urmează să piardă China, un stat care se va trezi, după confruntare și după criza economică globală, cu o economie profund restructurată și mult restrânsă ca dimensiune, mai înclinată spre piața proprie și mai domoală în a încorda mușchii geopolitici.
La acest demers așezat deja pe liniile confruntării globale se adaugă măsuri luate de către Departamentul Comerțului care introduce formule de control a exporturilor mai drastice pe tehnologii sensibile, în primul rând în SUA dar și în Europa și întreaga lume. Iar afacerile americane sunt forțate să se repatrieze sau să se mute din China printr-un set de noi măsuri creative care să evite controversatul Ordin Executiv al lui Trump de repatriere a afacerilor din motiv de securitate. China a întrodus, de duminică, taxe de 33% la soia față de 3% la produsul provenit din Brazilia sau Argentina, iar la automobilele și componentele auto taxele cresc la 42,6% față de 12,6% produsele similare din Germania și Japonia. Pe acest fond, până la mișcările de duminică, importurile din China au scăzut în SUA cu 12% în primele 6 luni ale anului iar exporturile în China au scăzut cu 19%. Creșterile exporturilor în compensare ale Chinei pe terțe piețe sunt mult inferioare pierderilor cu SUA.