Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, Înaltpreasfințitul Andrei Andreicuț, a povestit în exclusivitate jurnaliștilor EVZ despre tradițiile și obiceiurile de Crăciun, care este Taina și importanța acestei sărbători și cine încearcă să ”fure” Crăciunul.

Înaltpreasfințite, Moș Crăciun sau Nașterea Domnului Iisus Hristos?

Cei ce vorbesc tot mai mult de Moș Crăciun și nu de Nașterea Domnului Iisus Hristos, ei înșiși nu au o viață religioasă profundă, deosebită. Pentru ei și pentru mulți alții, rămâne doar caracterul folcloric al acestei Sărbători. Ori aceasta, are un profund caracter spiritual. Este o realitate faptul că Dumnezeu se întrupează, se coboară pe pământ printre oameni. Asupra acestui adevăr ar trebui să se insiste. Secularizarea lumii este motivul pentru care s-a ajuns aici, pentru care se încearcă să se ”fure” Nașterea Domnului Hristos”. Cei ce abordează acest subiect nu au o viață realigioasă intensă pentru că dacă ar avea-o, atunci toată ființa lor ar fi legată de acest moment unic al coborârii lui Dumnezeu pe pământ. Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Timotei zice că mare este Taina Creștinătății. << Dumnezeu s-a întrupat. S-a făcut om. A trăit printre noi, ca pe noi să ne ridice, să ne mântuiască, firea omenească să o restaureze. Pentru că nu este suficientă preocupare de Adevărul de credință, se pune totul seama pe caracterul folcloric. La 750 ani de la întemeierea Romei, Dumnezeu s-a întrupat în Țara Sfântă și a schimbat întreaga existență. El s-a făcut Om pentru ca pe noi oamenii să ne îndumnezeiască.

Cum i-ați explica unui copil care așteaptă un cadou sub brad, că este vorba de Nașterea Domnului ?

Moș Crăciun care ne aduce daruri, conform tradiției creștine, era proprietarul staulului din Bethleem, acolo unde s-a născut Hristos. El însuși s-a închinat lui Hristos ducându-i daruri. Acest Moș Crăciun le aduce daruri și copiilor noștri astăzi, așa cum i-a dus daruri și Micului Hristos, care era Dumnezeu întrupat în ieslea din Bethleem.

Cum ar trebui sărbătorit Crăciunul?

Întâi de toate ar trebui pus accentul pe sărbătorirea religioasă a Crăciunului. Adică, ospățul cel mare la care trebuie să participăm și pentru care ne pregătim șase săptămâni, este Sfânta Liturghie din ziua de Crăciun. Acolo, în Sfântul Altar, prescura și vinul se prefac în Trupul și Sângele Domnului Hristos. Iată, creștinii ce participă la Sfânta Liturghie, sunt invitați la ospățul credinței. Prin acest ospăț de Crăciun oferit de Dumnezeu, acesta ne pune cea mai prețioasă hrană: Trupul și Sângele Fiului Său.

Cum era sărbătorită Nașterea Domnului în primele veacuri și cum e sărbătorită acum?

Atunci era sărbătorită într-un mod mai simplu, dar cu mult mai profund. Atunci în primul plan era ospățul credinței. În prima Epistolă către Corinteni, Apostolul Pavel spune ”Vă dau și vouă ceea ce am primit și eu!” Încă din primele veacuri, filantropia creștină s-a transmis mai mult sau mai puțin până în vremurile noastre. Și acum, la fel ar trebui sărbătorit Crăciunul: înainte de Nașterea Domnului, în timpul postului să ne primenim sufletește ca să fim vrednici să ne împărtășim cu Sfintele Taine și să participăm la Sfânta Liturghie. Iar în al doilea rând să nu uităm de cei săraci, de cei nevoiași. Așa zice și colindul: ”Acum te las sănătos și vesel de Crăciun/ Dar nu uita, când e voios, creștine să fii bun.” E mare lucru să fii bun.

Este o diferență în sărbătorirea Crăciunului din timpul comunismului și cel din prezent ?

Lumea merge înainte. În timpul comunismului, în mod oficial, se făcea o propagandă ateistă anticreștină. Și paradoxal, părinții noștri veneau din perioada interbelică cu un bagaj de viață religioasă destul de serios. Și multora dintre noi, au reușit să ni-l transmită. Era mai credibil ce ne spuneau părinții și bunicii noștri, decât ce ne spuneau dascălii sau propagandiștii de partid. Și atunci chiar dacă era perioada comunistă, tot se sărbătorea Crăciunul. Și în multe localități avea o importanță deosebită Sărbătoarea Crăciunului. Toată comunitatea tresălta de bucurie. S-a schimbat ceva după ce a căzut comunismul ? Este într-adevăr o libertate deplină. Acum nu se mai face o propagandă insistându-se pe materialismul dialectic și istoric, ci acum se insită pe materialismul practic. Adică, pentru omul secularizat, două ”valori”: trupul și banul. Asta contează, viața spirituală mai puțin. În prezent cu viața religioasă de acum, este prezent și curentul secularizat.

Se spune că este bine de Crăciun ca oamenii să își pună o dorință. Cât de reală este această ”dorință de Crăciun”?

Nu numai de Crăciun oamenii ar trebui să își dorească ceva. Oricând, o dorință bună pe care o adresăm lui Dumnezeu este binevenită. Iar dacă este o dorință bună, Dumnezeu ne-o primește. Pentru omul educat dorința de Crăciun este una înălțătoare.

Înaltpreasfințite, ce sunt colindele ? S-a pierdut esența acestora?

Pentru cei ce nu mai au o viață religioasă, cred că s-a pierdut esența colindelor, căci nu mai contează mult adevăruile creștine. Asta nu înseamnă că sunt mai puțin valabile. Colindele se aseamnănă cu cântecul îngerilor de la întruparea Domnului Hristos. Îngerii, acolo la Bethleem, când s-a născut Iisus Hristos, au cântat în cor: ” Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, și pe pământ pace, între oameni bunăvoire” Colindele de astăzi, sunt tot în acest spirit, al cântecului îngerilor de la Bethleem. Tot în acest spirit, acestea vestesc Nașterea Domnului Hristos.

Care este colindul care vă duce cu gândul la Nașterea Domnului Hristos?

Când eram copilaș, mergeam cu traista și colindam tot satul, în Țara Codrului. ”O ce veste minuntaă” este colindul care îmi este la suflet, dar eu mergam cu unul arhaic:

”Este o masă de mătasă

De pe masă grâu se varsă

Printre grâu, colaci de grâu,

Și-așteptăm pe Dumnezeu.

Că acolo mesele-s întinse

Și paharele umplute,

 Numai gata de băute”.

Acesta este un colind liturgic, făcând aluzie tot la Sfânta Liturghie, la ospățul credinței. Colacii și paharele nu sunt altceva decât prescura și potirul de la Sf.Liturghie. Acest colind, când eram copilaș, îl spuneam din tot sufletul.

Putem vorbi că în perioada Crăciunului este activat să zicem, ”trendul milosteniei”?

Milostenia este o faptă a milei trupești absolut necesară. Nu am făcut nimic dacă îi desfătăm cu toate bunătățile la Crăciun și apoi un an întreg rămân fără cele necesare. Milostenia trebuie făcută tot timpul, nu numai de Crăciun și de Paști.

Înaltpreasfințite, de ce oamenii vin la biserică mai mult la Paște și de Crăciun?

Unii o fac din convingere religioasă, alții sunt influențați de către alții, creându-se o atmosferă generală. Poate că și cei care o fac doar din tradiție și nu din convingere, aceștia se vor ”converti” și o vor face și ei din convingere. Niciodată nu e prea târziu în a-L găsi pe Dumnezeu. Important este să fim foarte serioși în căutarea noastră, căci dacă îl căutăm pe Dumnezeu, El ni se lasă descoperit. Mai ales dacă măcar o dată în timpul postului, creștinul să îți ușureze sufletul și să se spovedește. Vasile Voiculescu a scris printre altele poezia prin care arată că dacă omul se spovedește îl primește pe Hristos.

”În coliba întunecată Din carne și os lucrată A intrat Hristos deodată. Nu faclie ce se stinge, Nu icoana ce se frânge, Ci El Însuși, trup și sânge Preschimbat pentru făptură Într-o scumpă picătură, Dulce Cuminecătură.

În mijloc tron luminos Și pe el Domnul Hristos Care mult se bucura Duhul Sfânt Se alătura Și acolo rămânea Și acum si pururea.

Și noi Doamne ne-am sculat Colibele am curățat Uși, ferestre, toate-s noi. Doamne, intră și la noi!”

Ați văzut cu ce urare se încheie poezia lui Vasile Voiculescu. De Crăciun, să îl primim pe Hristos la noi, căci starea noastră lăuntrică este una extraordinară. Să avem grijă acum, în prag de sărbători, să nu confundăm tradițiile cu superstițiile. Pe cele din urmă să le trimitem la periferia preocupărilor noastre, căci ele pot devia credința celui care le practică. Iar tradițiile să le păstrăm, să le perpetuăm.

Înaltpreasfințite părinte mitropolit, un gând de Crăciun ?

Îmbrățișez pe tot românul, din țară și din străinătate. Le doresc o Sărbătoare de Crăciun binecuvântată. Domnul Hristos să vină în sufletele lor, să le aducă binecuvântare în casă, binecuvântând familiile lor. La toate mesele, inimi vesele!