Guvernul irakian, sprijinit de SUA, a decis să elimine miliţiile clericului şiit Moqtada Sadr. Dacă a reuşit să le dovedească la Basra, capitala contrabandei cu petrol, la Bagdad întâmpină rezistenţă. Moqtada Sadr ameninţă cu „război până la eliberarea Irakului“, dacă guvernul nu sistează atacurile.

Premierul Maliki acţionează în numele Consiliului Islamic Irakian Suprem (CIIS), principalul partid şiit din coaliţia de guvernare, ale cărui miliţii au infiltrat armata şi poliţia irakiană. Vrea să-i slăbească pe sadrişti şi îi ameninţă cu interzicerea, dacă nu depun armele. Este exact ce doreşte CIIS, care se teme de concurenţă la alegerile locale din toamnă.

Rivalitatea dintre CIIS şi sadrişti are rădăcini istorice. Sub dictatura lui Saddam Hussein, liderii CIIS s-au refugiat în Iran, iar miliţiile lor au fost instruite de gărzile revoluţionare iraniene. Ei sunt partizanii unei federalizări a Irakului sau în orice caz ai unei autonomii pronunţate a sudului şiit, după modelul celei asigurate, în nord, kurzilor.

Moqtada Sadr s-a războit cu americanii la începutul ocupaţiei, după care şi-a menajat forţele, în speranţa de a culege roade politice. Fieful său este cartierul Sadr (fost Sadam) City din Bagdad, cu o populaţie de două milioane de oameni. Tânăr şi popular, a dezvoltat dimensiunea socială a mişcării sale. Promovează un naţionalism ce transcende barierele confesionale şi se opune federalismului.

Atât americanii, cât şi iranienii aplaudă înfrângerea suferită de Sadr la Basra. SUA sprijină guvernul Maliki pentru că este pionul său în Irak; Iranul, pentru că nu ar dori ca Sadr să torpileze soluţia federalistă sau autonomistă care ar putea naşte o petro-entitate docilă, chiar la graniţa sa.

Interesele nu converg însă la Bagdad, unde Iranul condamnă gălăgios participarea americanilor la ofensiva guvernamentală împotriva sadriştilor, care ripostează bombardând cartierul guvernamental cu rachete. Aici situaţia e mai complicată, şi rezolvarea ei va depinde de Moqtada Sadr.