Comunicatul Parchetului General intitulat „Stadiu dosarul Revoluţiei”, dat publicităţii pe 18 decembrie, arată că, după 28 de ani, procurorii au reuşit să confirme lovitura de stat. Însă, nu doar autorii diversiunii politico-militare generatoare de crimă începând cu 22 decembrie 1989, după ora, 17.00, trebuie identificaţi, judecaţi şi condamnaţi, pentru că „Dosarul Revoluţiei” presupune mult mai multe lucruri care trebuie lămurite o dată pentru totdeauna.
Crimele nu s-au sfârşit după împuşcarea Ceauşeştilor, cum tot au încercat să acrediteze autorii loviturii de stat, pentru a justifica existenţa „teroriştilor”; aproape nimeni nu mai vorbeşte - nici măcar procurorii - despre, de exemplu, avionul doborât pe 28 decembrie. Pentru aducere aminte, un aparat de zbor Antonov AN-24 al TAROM, deşi exista interdicţie de zbor din data de 22, ora 19.00, a decolat de pe Otopeni în direcţia Belgrad, chipurile pentru a aduce sânge pentru transfuzii. Avea să fie doborât imediat după decolare, căzând în pădurea Mălinoasa, de pe raza comunei dâmboviţene Vişina. La bord erau şase membri ai echipajului şi doar un pasager, jurnalistul britanic Jan Parry, care fusese singurul acceptat la îmbarcare, deşi pe aeroport erau sute de oameni care voiau să părăsească România. Poate şi pentru că nu s-a făcut lumină în acest caz a fost posibil un episod asemănător, celui cu avionul doborât deasupra Ucrainei în 2014.
Niciun cuvânt nu se spune despre jurnaliştii asasinaţi în acele zile în Bucureşti, Danny Huwe şi Jean Louis Calderon, alţi martori importanţi, care au făcut să afle lumea de ce se-ntâmpla aici, adică de represiunea sălbatică şi barbară, cum a reţinut CEDO crimele împotriva umanităţii!
De asemenea, încă nu ştim nimic despre cererea de redeschidere a dosarului Timişoara; despre crimele împotriva umanităţii, infracţiuni imprescriptibile ca şi infracţiunea de omor din 2012, comise inclusiv în Spitalul Judeţean Timişoara; despre transportarea şi arderea trupurilor la Crematoriul din Bucureşti, care nici azi nu a devenit muzeu cum cer revoluţionarii, şi aruncarea cenuşii într-un canal, în câmp, la Popeşti-Leordeni.
Ne puteți urmări și pe Google News
Şi nici despre distrugerea unor colecţii, manuscrise, tablouri, bijuterii şi cărţi rare, sau jefuirea lor, prin furtul unor piese de la locul unde se păstrau şi scoaterea lor din ţară, în contextul abrogării unor prevederi legale de protecţie a patrimoniului naţional. Şi nu ştim nimic nici despre instrumentarea dosarelor privind restul faptelor comise la Braşov, Cluj, Târgu Mureş, Craiova, Brăila...
Uimitor este că, în 2009, la cererea oficială a comisiei parlamentare a revoluţionarilor, prezidată de senatorul Raymond Luca, de a fi informată în legătură cu străinii victime ale revoluţiei române, Secţia Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte a comunicat doar două cazuri, ale jurnaliştilor Jean Luis Calderon şi Jacques Langevin. Asta în condiţiile în care, în cartea sa „Revoluţia din Timişoara aşa cum a fost”, publicată în 1997, revoluţionarul şi scriitorul Marius Mioc prezentase lista răniţilor revoluţiei din Timişoara, care cuprinde, pe lângă Jacques Langevin, pe Modica Pasquale, ziaristă italiană, împuşcată în torace în 24 decembrie 1989, şi pe John Tagliavne, ziarist american, împuşcat în abdomen în aceeaşi zi.
Interesantă este şi tăcerea ambasadelor legată de nesoluţionare dosarelor cetăţenilor din ţările lor căzuţi victime ale evenimentelor de acum 28 de ani. Iată cine sunt aceştia, pentru care nu avem date că s-ar fi realizat acte procedurale – comisii rogatorii, în dosarul Revoluţiei: John Joseph Daniszews- cetăţean al SUA, jurnalist la Associated Press, împuşcat în noaptea de 23 decembrie 1989 la Timişoara; John Victor Tagliabue - cetăţean al SUA, jurnalist, împuşcat tot în seara zilei de 23 decembrie 1989 la Timişoara; Jaques Langevin - cetăţean al Franţei, reporter al France Press, rănit la Timişoara pe 23 decembrie 1989 ; Jean Louis Calderoncetăţean al Franţei, fotoreporter al postului TV5, strivit de un tanc pe 23 decembrie în Bucureşti; Modica Pasquale, cetăţean al Italiei, fotoreporter, împuscat în seara zilei de 23 decembrie 1989 la Timişoara ; Jan Parry-cetăţean al Regatului Unit al Marii Britanii, fotoreporter, ucis pe 28 decembrie 1989; Sajn Zeljko - viceconsul la Consulatul ex-iugoslav din Timişoara, împuşcat în oraşul de pe Bega pe 23 decembrie 1989; Danny Huwe - jurnalist, cetăţean al Regatului Belgiei, ucis la Bucureşti, pe 25 decembrie, lângă Comandamentul Grănicerilor.
Încă ceva foarte-foarte interesant! Asociaţia 21 Decembrie a contactat, în februarie 2010, opt ambasade de la Bucureşti, ale căror ţări au avut cetăţeni morţi sau răniţi în evenimentele din decembrie 1989, în speranţa că vor face presiuni asupra autorităţilor române în vederea aflării adevărului. Suntem aproape în 2018, iar rezultatul e tăcere.
Recomandările noastre
