De unde denumirea de Florii? De ce aducem ramuri de salcie acasă? De ce se mănâncă peşte de Florii? Părintele Emil Cărămizaru, parohul bisericii Sfântu Gheorghe-Nou, de la kilometrul zero al Capitalei, te lămureşte.

Floriile sunt un praznic împărătesc ce are loc cu o săptămână înainte de cea mai mare sărbătoare a creştinătăţii: Sfintele Paşti. “Evenimentul este legat de intrarea Mântuitorului în Ierusalim, smerit şi călare pe un asin. Denumirea de Florii, în sine, se pare că îşi are originea dintr-o sărbătoare romană numită <>, dedicată primăverii şi renaşterii naturii. Termenul a fost adoptat în creştinism şi pus în legătură directă cu intrarea Domnului Isus Hristor în Cetatea Sfântă. Aşadar, Sfintele Evanghelii ni-L prezintă pe Mântuitorul Hristos fiind primit în cetate cu mult entuziasm. Oamenii aşterneau în calea Sa ramuri de finic şi chiar hainele lor strigând, totodată: <>, aşa cum se arată în Evanghelia de la Ioan, Capitolul 12, versetul 13”, spune părintele Emil Cărămizaru, parohul bisericii brâncobeneşti Sfântu Gheorghe-Nou, de la kilometrul zero al României. Finicul, mai adaugă părintele Cărămizaru este un palmier din genul Phoenix, plantă specifică Orientului Mijlociu: “Întrucât în zonele cu climă mai răcoroasă această plantă nu creşte, în ziua de Florii, creştinii au înlocuit frunzele de palmier cu ramurile de salcie. Aceasta pentru că salcia este unul dintre primii copaci care înverzeşte de timpuriu. Iar aceste ramuri de salcie aduse de credincioşi la biserică sunt binecuvântate de către preoţi şi stropite cu Agheasma Mare, sfinţită de Bobotează, pentru ca apoi să fie duse acasă şi puse la loc e cinste, lângă icoane şi la porţile caselor, pentru sănătatea sufletească şi trupească a oamenilor”.

 

O confuzie istorică

 

“Trebuie să sesizăm că mulţi predicatori ai acestui sfânt eveniment constată contrastul dintre entuziasmul primirii Domnului Isus Hristos în Ierusalim şi Săptămâna Sfintelor Pătimiri când acelaşi popor striga: <!>>”, atrage atenţia părintele profesor dr. Emil Cărămizaru asupra duplicităţii naturii umane.

“Hristos le-a vorbit lor, în cei trei ani de activitate mântuitoare, despre faptul că el este împărat, dar că împărăţia sa nu este din lumea aceasta ci una veşnică, bazată pe iubire nesfârşită! Dar unii dintre contemporanii Săi, printre care şi cei prezenţi la intrarea Sa în Sfânta Cetate au făcut regretabila confuzie că el este un împărat pământesc. Iar această eroare va constitui unul dintre capetele de acuzare ale procesului intentat Lui!”, explică preotul.

 

“Dezlegarea la peşte” e pentru cei care ţin post. Nu şi pentru ceilalţi!

 

De Florii, creştinii pun pe masă preparate din peşte. Este aceasta o tradiţie? O cutumă? O recompensă pentru cei care ţin post? Aşa trebuie? “Nu!”, susţine părintele Cărămizaru. Nici vorbă de tradiţie: “Pentru cei care s-au ostenit cu postul, în ziua Floriilor, Sfânta Biserică a rânduit <>. Mulţi dintre cei care nu postesc spun că este bine să mânânci peşe, pentru că aşa spune tradiţia... Fals! <> face referire, strict, la cei care postesc, nu la ceilalţi care pot mânca peşte când doresc, pentru că nu postesc! Pentru aceştia <> nu este decât o simplă schimbare de meniu!”.

În aceeaşi ordine de idei, părintele Emil Cărămizaru face referire la cei botezaţi după numele unor flori care, de Florii, îşi serbează onomastica: “Le urăm mulţi ani binecuvântaţi, în aşteptarea celei mai mari sărbători a creştinătăţii, Învierea Domnului Isus Hristos!”.