Cu Dinu Patriciu liber si avand circa doua miliarde de dolari intr-un buzunar din Elvetia, presedintele Traian Basescu are de ce sa aiba unele emotii.

Bineinteles, cea mai mare parte a banilor obtinuti din tranzactia cu KazMunayGaz se vor duce in afaceri, cel mai probabil tot cu petrol, dar in zona Serbia si Moldova. Lui Patriciu ii raman insa suficiente resurse pentru a-si plati politele catre cel pe care il considera vinovat de umilintele prin care a trecut in primavara anului trecut, cand a fost la un pas de incarcerare.

Nu trebuie sa ne incredem nici in promisiunile ca nu se va mai implica in politica si nici in vocea blanda a fostului proprietar al Petromidiei. Patriciu are propria batalie cu Basescu si o va duce pana la capat. Cel mai probabil, el va incepe sa se dezvolte in zona media – ii lipseste, deocamdata, o retea de televiziune – si va relansa activitatea Institutului de Libera Initiativa, care ar putea avea ca sarcina coagularea unui grup de intelectuali de dreapta, anti-Basescu.

Chiar si decizia de a vinde, acum, Rompetrol trebuie privita intr-un context politic, respectiv mai mult sau mai putin apropiata plecare a guvernului Tariceanu si posibila instalare a unui executiv aflat sub influenta actualului sef al statului.

Inca din vremea in care Adrian Nastase era prim-ministru s-a vazut cum poate face guvernul viata amara acelor firme private care ii displac. Garda Financiara, Politia Economica, Oficiul pentru Protectia Consumatorului, Garda de Mediu si nenumarate alte organe ale statului ar putea fi trimise zilnic, una cate una sau toate odata, in control la firmele lui Patriciu.

In plus, Basescu a evocat, la un moment dat, posibilitatea ca un alt guvern decat cel condus de Tariceanu sa anuleze, prin ordonanta de urgenta, legea prin care datoriile Petromidia au fost convertite in obligatiuni. Poate ca toate controalele statului n-ar gasi nimic ilegal la Rompetrol, poate viitorul guvern nu va avea curajul sa anuleze o lege care si-a produs deja efectele. Cu siguranta insa, Patriciu ar fi platit un pret pentru aceste riscuri si n-ar mai fi incasat atat de mult pentru 75% din actiunile la Rompetrol.

Acum, mai ramane intrebarea daca este suficient sa ai (foarte) multi bani pentru a-l invinge pe Basescu. La alegerile din 2004 am primit deja un raspuns: nu, nu este suficient. Iar cei care au pierdut la referendum s-ar putea sa fi invatat ceva din propriile greseli. Noua tactica a liberalilor este sa nu mai intre in conflicte deschise cu seful statului si sa-l lase pe acesta sa greseasca singur. Ei isi amintesc ca, inainte de referendum, Basescu se ducea la vale in sondaje, pe fondul gafelor sale si ale Elenei Udrea.

O problema care, deocamdata, nu are rezolvare este identificarea unui personaj capabil sa-l infrunte pe Basescu la alegerile din 2009. Daca acesta va fi descoperit, banii ar putea face diferenta. Presedintele Romaniei are deci suficiente motive pentru a pune un pret pe capul lui Patriciu, acum mai bogat si mai periculos ca niciodata.