Evenimentul Zilei > International > EXCLUSIV. Ministrul ungar de Externe: „Autonomia teritorială v-ar face mai puternici”
EXCLUSIV. Ministrul ungar de Externe: „Autonomia teritorială v-ar face mai puternici”

EXCLUSIV. Ministrul ungar de Externe: „Autonomia teritorială v-ar face mai puternici”

EXCLUSIV  Ministrul ungar de Externe, Janos Martonyi, apreciază că România ar avea numai de câştigat dacă ar accepta descentralizarea accentuată în secuime.

Autonomia teritorială nu înseamnă neapărat secesiune iar maghiarii din România ar trebui să fie uniţi din punct de vedere politic pentru a-şi susţine interesele, a declarat şeful diplomaţiei ungare, Janos Martonyi. Ministrul a mai explicat şi contextul adoptării reformele din Ungaria, care au trezit suspiciunea co­mu­nităţii internaţionale.

EVZ: Societatea civilă susţine că aţi subestimat reacţiile comunităţii internaţionale, că aţi profitat de criza din Zona Euro pentru a adopta măsurile controversate.
Janos Martonyi: Nu există nicio legătură între procesul legislativ din Ungaria şi criza din Zona Euro. Oamenii tind să uite că noua lege fundamentală a fost adoptată în aprilie. La acea vreme au fost unele critici legate de valorile înscrie în Constituţie, precum referirile la creştinism, dar în afara de aceste aspecte nu a fost nimic serios. Într-un mod cu totul ciudat, opt luni mai târziu, la sfârşitul lunii decembrie, atunci când ultimele aşa-numite legi cardinale au fost adoptate, am avut parte de o explozie de critici. Atunci când se vorbeşte despre Constituţie, se vorbeşte de fapt despre legile adoptate pe baza noii Constituţii sau ca efecte ale noii Constituţii. Dar trebuie să se facă diferenţierea între aceste două chestiuni.

Este adevărat că în ultimul an şi ceva Ungaria a fost scena unor reforme ample, profunde şi foarte rapide, reflectate în numărul mare de legi adoptate. Acest lucru a dus fără îndoială la critici mai intâi interne şi apoi externe, urmate de efecte violente. Acum traversăm o perioadă de liniştire a apelor, parţial datorată eforturilor noastre de a ne conforma propunerilor Comisiei Europene, parţial pentru că ei şi-au dat seama că cel pţin o parte din critici au mers mult prea departe. Noi am spus că această perioadă revoluţionară a trecut şi că acum urmează una de stabilizare şi consolidare. La final, am realizat că multe dintre atacuri au fost nedrepte, injuste, nefondate şi distorsionate.

Atacurile şi subliniez, atacurile, au fost disproporţionate. Şi nu vorbesc aici de insulte. Insultele, limbajul excesiv, au devenit parte a limbajului politic european. Dar când oamenii vorbesc despre distrugerea statului de drept doar pentru că există câteva chestiuni în legea privind Banca Naţională, atunci e clar că este o reacţie exagerată. Vorbind despre Banca Naţională, putem ajusta aceste chestiuni.

Dar consideraţi aceste reacţii drept o implicare a Occidentului în treburile interne ale Ungariei?
Legile Uniunii Europene se aplică tuturor. Dacă există un conflict între legile europene şi legislaţia ungară, legile europene au întâietate. Nu este o intruziune, este un proces normal. Şi este de datoria Comisiei Europene să identifice aceste conflicte şi să iniţieze procedurle de infringment. Sunt sute de proceduri lansate în prezent. Nu ştiu câte astfel de proceduri privesc România, de exemplu. Ştiu că sunt peste 100 declanşate împotriva Belgiei. Practic, mai toate statele sunt vizate la un moment dat de o astfel de procedură. Deci nu vorbim despre o intruziune, este o procedură de infringement. Statele trebuie să decidă dacă aplică recomandările CE imediat. De multe ori, Curtea Europeană de Justiţie are ultimul cuvânt. Dar poziţia noastră este foarte clară, vrem să soluţionăm un număr maxim de puncte aflate în dispută cu CE.

Premierul Viktor Orban a declarat în faţa Parlamentului European că toate aceste reforme urmăresc "reînnoirea" Ungariei? Ce înseamnă acest lucru?

Înnoire înseamnă că ţara era, după opt ani de guvernare socialistă, într-o criză foarte, foarte severă. O criză financiară, economică, politică, asta pentru că guvernul socialist îşi pierduse sprijinul popular cu mulţi ani înainte dar el se afla încă la putere. În vechiul sistem constituţional nu se putea face nimic. De asemenea, ţara se afla într-o foarte gravă criză morală. Atunci când am preluat puterea, exista o cerere şi o aşteptare ridicată la nivelul opiniei publice pentru schimbare. Din punctul nostru de vedere, această schimbare nu trebuia să fie doar una de natură electorală. Ţara a trecut prin reforme semnificative în multe domenii, reforme structurale, o nouă Constituţie a fost adoptată care, apropos, nu a schimbat radical sistemul instituţional şi multe alte schimbări. La asta s-a referit premierul când a vorbit despre "înnoire". Dar totul s-a întâmplat foarte repede…

…aproape 400 de legi adoptate în mai puţin de doi ani…

Trei sute şi ceva, de fapt.

Criticii susţin că nu a existat niciun fel de dezbatere publică înainte ca proiectul de Constituţie să fie depus în Parlament. Spun că aţi trimis nişte chestionare populaţiei, dar că nu aţi mai aşteptat şi răspunsurile.

Nu este adevărat. Răspunsurile au fost primite şi au avut un impact puternic asupra textului final al proiectului de Constituţie. Şi vă pot da un exemplu: am întrebat dacă familiile cu copii ar trebui să beneficieze de un vot în plus la alegeri. Majoritatea au respins această propunere şi am înlăturat-o în consecinţă. Am studiat întrebările, au fost relevante şi rezonabile. Problema reală a fost că la sfârşitul lunii octombrie partidele de opoziţie au părăsit grupul parlamentar unde era discutată noua Constituţie pentru că erau nemulţumite de prevederile care vizau Curtea Constituţională. Am încercat de foarte multe ori să îi aducem înapoi, dar au refuzat să o facă pentru că şi-au dat seama că prin asta pot câştiga capital politic. Au avut loc dezbateri în parlament, chiar şi când opoziţia a absentat…nu ştiu dacă a fost democratic, dar nu mai contează. Deci nu se poate spune că nu au avut loc consultări, dezbateri publice, academice, s-au discutat schimbările constituţionale în cadrul unor onferinţe internaţionale. Au fost multe evenimente care au precedat adoptarea noii legi fundamentale. Unii spun că timpul a fost unul scurt, dar noi discutăm despre noua Constituţie de 17-18 ani. Dar cineva, cumva, cândva trebuia să o facă. Pentru că amendamentele adoptate în 1989 au fost doar simple amendamente. Iar textul spunea foarte clar că aceasta este o constituţie tranzitorie, nu una finală. Toate ţările şi-au modificat Constituţia, numai Ungaria nu. Noi rămăsesem cu textul din 1949.

Constituţia îi irită pe mulţi din cauza prevederilor legate de valori, pentru că pune accent pe chestiuni precum familia, ţara, creştinismul, pentru că începe cu un citat care e de fapt primul vers din imnul nostru naţional: Dumnezeu să binecuvânteze poporul ungar! Sunt chestiuni care nu sunt pe placul unora, dar în afara de aceste aspecte noua constituţie nu ar trebui să îngrijoreze pe nimeni.
Dar, în acest context al reformelor profunde, de ce a fost nevoie şi o nouă lege a presei?
Am avut mereu o lege a presei. Prima a fost adoptată, cred, în 1995. A fost creată atunci o autoritate media, au fost impuse amenzi. Acea lege nu a funcţionat însă. Autoritatea respectivă era un instrument puternic politizat, toate partidele aveau reprezentanţi acolo, şi nu exista niciun consens pentru numirea directorilor televiziunii sau radioului public. Deci pur şi simplu nu funcţiona. Acesta este un motiv.

În al doilea rând, a existat o cerere uriaşă din partea opiniei publice ca toate excesele să fie controlate, precum pornografia sau limbajul extremist sau fascist. Am crezut de cuviinţă să luăm măsuri împotriva unor astfel de lucruri. Dar cred din nou că sunt multe exagerări şi denaturări factuale legate de această nouă lege. Există mereu un control judiciar al noii autorităţi şi o decizie sau amendă poate fi oricând atacată. În practică, nimic nu s-a schimbat la această autoritate. Dar legea este lungă şi conţine unele preveferi care pot fi considerate redundante şi care nu au niciun fel de efecte legale.

În aceată ţară, majoritatea ziarelor şi mai ales a săptămânalelor sunt excesiv de critice la adresa guvernului. Iar multă lume nu ţine cont de această relitate atunci când critică noua lege a presei. Asta le spun şi eu: citiţi doar aceste ziare! Presa online este dominată de opoziţie, toate siteurile importante sunt în favoarea sa. Aprecierea mea este că, dacă pui totul la grămadă, televiziunile, radioul, Internet, presa scrisă centrală şi locală, opoziţia controlează circa 65-70 la sută dintre acestea.

Aţi rosit un discurs la Esztergom în care aţi spus că "lumea ar trebui să fie mai înţelegătoare cu Ungaria din cauza necazurilor şi rănilor noastre psihologice". La ce răni v-aţi referit?
M-am referit la rănile istoriei pe care le-am suferit şi ştim cu toţii care sunt acestea. Este o referire clară la istorie. Acesta este răspunsul meu.

Aţi finalizat răspunsul pe care îl veţi da Comisiei Europene după lansarea procedurii de infringement? Ce concesii sunteţi dispuşi să faceţi?

Lucrăm acum la răspunsurile în scris şi aşa cum a spus şi premierul acceptăm propunerile comisiei privind anumite puncte în litigiu, dar continuăm discuţiile cu privire la alte prevederi. Dar în orice caz, trebuie să găsim soluţie la fiecare problemă semnalată.

Să discutăm puţin despre negocierile cu FMI. Cum merg negocierile? Când vă aşteptaţi să ajungeţi la un acord şi ce sumă intenţionaţi să împrumutaţi?
Negocierile formale încă nu au început. Sper să înceapă însă cât mai repede cu putinţă. Este însă greu de stabilit un calendar al acestor negocieri şi de anticipat momentul când se vor finaliza. Dar apreciez că ar trebui să ajungem la un acord undeva prin luna martie sau aprilie. Banii sunt o altă chestiune pentru că nu banii în sine sunt ceea ce noi avem nevoie. Avem nevoie mai mult de acord. Pentru că dacă avem acordul, vom obţine finanţare de pe piaţe mai ieftin şi mai uşor. Ne putem finanţa şi acum de pe pieţe, doar că este mai scump. şi pe termen lung, acest tip de finanţare este nesustenabil, din acest motiv avem nevoie de un acord cu FMI şi UE. Ce sumă va prevedea acordul, asta nu e o chestiune prioritară. Pot aprecia undeva pe la 10-15 miliarde de euro. Anul acesta Ungaria are nevoie de mai puţin de cinci miliarde de euro, de exemplu. Va fi un acord stand-by cu rol preventiv.

Dar de ce a renunţat Ungaria la negocierile cu FMI imediat după ascensiunea la putere a lui Viktor Orban în aprilie 2010?
Pentru că altfel nu am mai fi putut pune în aplicare politicile economice. Nu am mai fi putut introduce, de exemplu, taxa bancară, decizie urmată de multe alte ţări. Nu am mai fi putut introduce aşa-numitele taxe speciale pentru că FMI s-ar fi opus. Nu am mai fi putut reforma fondurile de pensii semi-private. Toate astea nu ar fi putut fi realizate sub umbrela FMI. Şi, ce e mai important, în acea perioadă ne puteam autofinanţa. Nici măcar nu folosisem întreaga sumă din acordul cu FMI din octombrie 2008, folosisem circa 73-75 la sută din cele 10 miliarde de euro. Însă, în ultimile luni finanţarea de pe pieţe a devenit foarte scumpă, la care s-au adăugat probleme din zona euro, aşa că am decis în ultimele luni că nu avem nimic împotriva FMI şi că acest acord va fi unul preventiv.

România a fost descrisă, în general, ca pe un exemplu pozitiv în ceea ce priveşte colaborarea dintre o ţară şi FMI. Cum apreciază Ungaria experienţa noastră în acest domeniu?

Noi nu evaluăm niciodată politicile economice ale unei alte ţări, în special ale unei ţări-prietene. Înţelegem că cooperarea cu FMI este bună, înţelegem, de asemenea, că poate provoca anumite dureri la nivelul populaţiei. Este foarte greu de apreciat cât de departe poate merge un guvern în acest sens. Dar părerea mea personală este că experienşa României în acest caz a fost una de succes prin faptul că s-a restabilit balanţa financiară, că datoriile publice sunt sub control. Deci se pare că este un succes. Reacţia populaţiei este o altă discuţie.

Viaţa politică a maghiarilor din România s-a polarizat în ultima perioadă – moderaţii şi radicalii. Care este relaţia dintre guvernul ungar şi fiecare din cele două tabere?
Comunitatea maghiară din România este diversă. Acum mulţi ani, aceasta era în bună măsură unită chiar dacă erau diferite poziţii ideologice şi politice. Acum comunitatea este tot mai diversă. Pot să vă prezint doar opinia mea personală. Preferinţa mea este ca maghiarii din România să coopereze unii cu alţii cât mai mult cu putinţă. Pentru că dacă vor să aibă succes din punct de vedere politic şi dacă vor să promoveze şi să susţină interesele maghiarilor este nevoie de unitate. Dar, în acelaşi timp, este decizia lor. Mai ales eu, ca ministru de Externe, nu pot sub nicio formă să mă implic în discuţiile lor politice care sunt chestiuni interne. Astfel, când mă întâlnesc cu fiecare, le spun OK, sunteţi oameni de treabă, încercaţi să cooperaţi cât mai mult posibil. Dar nu le-am zis niciodată că tu ai dreptate sau că tu te înşeli sau că asta ar trebui să faceţi. aceasta este poziţia guvernului ungar. La nivel de partide, binenînţeles că există anumite simpatii de diferite feluri. Dar aş fi prudent şi cu denumirea de moderat sau radical: cine a moderat şi cine e radical? Nu vreau să intru în detalii aici pentru că poziţia mea în ultimii 22 de ani a fost că este mai bine ca maghiarii, şi nu vorbesc aici doar de cei din România, să decidă singuri asupra politicilor lor. Ei ştiu cel bine. Dacă vor să se alăture unei coaliţii sau nu, ce coaliţie, în funcţie de climatul politic de la un anumit moment, acestea sunt deciziile lor. Noi trebuie să îi susţinem politic, moral, dar poziţia mea a fost mereu să nu ne implicăm în treburile lor interne. Una peste alta, maghiarii din România sunt oameni excelenţi, foarte buni politicieni, nu neapărat ca maghiari, ci ca politicieni ai ţării. Treaba noastră este să menţinem relaţii cât mai bune cu ei, dar în acelaşi timp, trebuie să recunoaştem că, în ultimile luni sau chiar mai mult, am reuşit să dezvoltăm relaţii foarte strânse, prieteneşti, cu România şi cu Serbia. Acesta este unul din pilonii politicii externe ungare, să ne consolidăm relaţiile regionale, nu doar în cadrul grupului de la Vişegrad, ci şi în sud, sud-est. Aceasta este poate politica cea mai importantă pentru noi acum.

Dar FIDESZ a încheiat un parteneriat strategic cu formaţiunea condusă de Laszlo Tokes – Consiliul Naţional al Maghiarilor din Transilvania, care militează pentru autonomie teritorială.
Cred că avem un parteneriat cu fiecare partid şi organizaţie politică a maghiarilor din România. O foarte bună cooperare şi un foarte bun parteneriat cu UDMR. Laszlo Tokes este în Parlamentul European unde face o treabă foarte bună. Repet şi subliniez, nu suntem noi cei care decidem sau influenţăm ceea ce se întâmplă între formaţiunile politice sau partidele maghiarilor din România, indiferent care ar fi acestea.

Dar credeţi că autonomia teritorială este un obiectiv conform cu principiile şi valorile europene?
Nu există aşa ceva precum un obiectiv european. Ce este în neregulă cu autonomia teritorială? Există numeroase unităţi politice cu un grad ridicat de autonomie în multe ţări. Europa este cel mai bun exemplu. Unele cu o autonomie care merge foarte departe, Catalunia, de exemplu. Ce e în neregulă cu asta? Nu există nicio politică la nivel european în această privinţă. Nu există nimic de genul ar trebui sau nu să obţineţi aşa ceva. Şi apoi cred că trebuie să întrebaţi comunitatea locală. Cea mai bună soluţie. Ce fel de sistem aţi prefera? Toate astea, bineînţeles în graniţele şi sub suveranitatea respectivului stat, în cazul de faţă România. Ce e în neregulă cu descentralizarea? Voi aveţi această dezbatere, discutaţi acum despre ce fel de regiuni vreţi să formaţi. Eu cred că regiunile trebuie în mod normal să se plieze pe ralităţile istorice, culturale, geografice şi economice. Ce argumente se pot aduce împotriva unor astfel de regiuni care să corespundă acestor factori? Preşedintele vostru se gândeşte serios la aşa ceva. Şi apoi ce e în neregulă cu ceea ce noi numim autonomia culturală, cea pe care Serbia a recunoscut-o deja. Nu şi România, dar nu vreau să discut despre asta acum. Ceea ce spun este că trebuie să vă găsiţi propriile soluţii despre ce fel de autonomie vreţi să stabiliţi. Mulţi când aud cuvântul autonomie se gândesc doar la separare. Ce e în neregulă cu asta? Autonomia s-ar putea să vă facă mai puternici ca stat naţional. Bineînţeles, anumite principii trebuie respectate iar minoritatea care vrea autonomie teritorială trebuie să le discute cu majoritatea. Este o modalitate pe care noi o sprijinim pe deplin şi cred că, cu un anumit nivel de calm, se pot obţine rezultate.
CORESPONDENȚĂ DE LA BUDAPESTA
CV Janos Martonyi, ministru de Externe

  • născut la Cluj-Napoca, în 1944, Janos Martonyi a mai ocupat această funcție și în perioada 1998-2002, în primul guvern condus de Viktor Orban.
  • avocat de formație, el este autorul a numeroase articole și eseuri pe teme de integrare și legislație europeană

CITIŢI ŞI:

  • De ce vrea Tokes să vină americanii: Să prezerveze Ținutul Secuiesc, “unicat". Rezervațiile indiene, model de urmat?