Opinii EVZ
Minciunile lui Ion Iliescu despre 13-15 Iunie 1990 au acoperit auto-distrugerea arhivelor SRI și MI | ANTI-OPINIE
De-a lungul timpului, Ion Iliescu s-a apărat, în principal, cu trei mari minciuni sfruntate, împotriva acuzațiilor de a fi provocat lungul șir de nenorociri, care au marcat cu chenar negru, în calendarul istoriei, cele trei zile, 13-15 iunie, ale anului 1990. „Minerii au venit spontan, nu i-a chemat nimeni!”
Prima minciună! Cel puțin așa demonstrează, fără putință de tăgadă, discursul cu care președintele de atunci a întâmpinat hoardele, recent apărut în EVZ, în varianta sa integrală: „Dragi mineri, mă adresez dumneavoastră, mulţumindu-vă pentru răspunsul de solidaritate muncitorească pe care şi de astă dată l-aţi dat la chemarea noastră”. Subliniez, „la chemarea noastră”! Mai are rost să ia cineva în discuție varianta venirii spontane? Nu cred! „Minerii nu au făcut altceva decât să planteze flori, în Piața Universității!”
Altă minciună! Nu, nu au plantat flori, Ion Iliescu nu i-a trimis în Piață în scopuri piesajisthorticole, ci cu misiune clară și precisă, potrivit aceluiași discurs: „Delegaţia de mineri, în frunte cu domnul Cozma, se va deplasa spre Piaţa Universităţii, pe care vrem să o reocupaţi dumneavoastră. Aşa cum aţi văzut, de astă dată avem de-a face cu elemente de-a dreptul fasciste. Grupuri organizate de elemente incitate, multe dintre ele drogate. „Mai limpede, nici că se poate! Minerii au fost trimiși de președintele țării să captureze un obiectiv clar indicat, din mâinile unor „fasciști drogați”. Cam ce putea să fie în mințile și așa precare ale minerilor, când au auzit că urmează să se confrunte cu niște fasciști, ba mai mult, care mai sunt și drogați? Nimic altceva decât că urmează o bătălie care-pe-care, pe viață și pe moarte.
„Evenimentele din ziua de 13 iunie, cele ce i-au adus pe mineri la București, au fost provocate de oamenii lui Dumitru Dincă și cei din „Asociația 21 Decembrie”.
Încă o minciună! Foarte gravă, poate cea mai gravă! Generalul Mircea Chelaru, în vara lui ’90 şeful Diviziunii de Contraspionaj a SRI, avea să povestească douăzeci de ani mai târziu, unor cursanți ai Institutului Revoluţiei Române, că ziua de 13 iunie a fost organizată de SRI, inclusiv celebra incendiere a autobuzului. Scopul ar fi fost ca, după perdeaua tulburărilor la vedere, să se distrugă prin auto-incendiere arhivele SRI, cu privire la Revoluția din Decembrie ’89. Ceea ce s-a și întâmplat, ambele arhive au fost distruse.
La rândul său, Petre Roman, premierul României în iunie ’90, a reluat spusele generalului, ba chiar a adus elemente noi, într-un interviu apărut în 13 iunie 2010, în ziarul Adevărul: „La SRI, spre exemplu, s-a spus că a ars toată documentaţia cu privire la represiunea din decembrie 1989. Tocmai aceea a ars şi mai degrabă sunt înclinat să cred, ştiind acum informaţiile furnizate de Mircea Chelaru, că, de fapt, ei înşişi le-au dat foc pentru că asta arăta contribuţia, aportul unora din Securitate la represiunea sângeroasă împotriva românilor care au ieşit în stradă în decembrie 1989. La Ministerul de Interne, de asemenea, a dispărut, a fost atacată exact acea arhivă care incrimina o serie de şefi politici sau şefi din Ministerul de Interne.
Nu putem vorbi în niciun caz despre acţiuni spontane!”
Și în „Dosarul 13-15 Iunie”, ca și în „Dosarul Revoluției”, Ion Iliescu are de ce să se teamă, și nu doar în sens istoric, căci acolo este definitiv aranjat, însemnat cu fierul roșu, culoare atât de dragă lui, ci în sens strict penal.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.
Recomandările noastre
