Societatea Civilă din România a dispărut sub povara propriei neputințe. Dovedind că este doar o anexă a unor instituții și politicieni. Iar ultimele evenimente au aruncat ultima lopată de țărână peste groapa comună a ceea ce mai însemna

Clotilde Armand a ajuns primar prin fraudă. Grosolană și Electorală. Așa cum numai în 1947 s-a mai văzut. Sacii cu voturi au fost furați și urmau să fie înlocuiți cu alții, ștampilați cum trebuie. Totul cu complicitatea procurorului care trebuia să asigure corectitudinea alegerilor. Din tot mandatul ei de primar ales prin fraudă, am înțeles că Clotilde Armand vrea să pună mâna pe contractul de salubritate și atât. Vrea să scoată niște șmecheri români ca să aducă niște mafioți italieni. Cu 30 la sută mai scumpi decât autohtonii. Dar e normal, pentru că italienii nu dau șpagă. Curat progresism, dragi USR-iști!

Ancheta SIIJ în privința fraudei electorale de la Sectorul 1 înaintează mult mai repede decât și-ar fi dorit Dan Barna & Co. Și decât prevăzuse ministrul USR-ist Stelian Ion, o copie proastă a lui Lucrețiu Patrășcanu (dacă nu știe despre cine e vorba, să citească Evenimentul Istoric). Într-o morișcă incredibil de prost construită, tripleta de mai sus face eforturi să acopere mortăciunile de mai sus prin desființarea SIIJ, numai că verticalitatea UDMR îi face să se plimbe cu cadavrele la braț de luni bune. Aducându-i la disperare.

Acesta este doar un exemplu de minciună și comportament de tip mafiot din actuala guvernare. Comparația cu 1947 nu este deloc întâmplătoare. Și atunci comuniștii dețineau Ministerul Justiției, al Economiei Naționale, Internele, poziții-cheie în fraudarea alegerilor. Acum neo-marxiștii de la USR au pus mâna pe Justiție, Economie, Fonduri Europene, Transporturi, poziții-cheie în guvernul Cîțu. O negociere incredibil de proastă a lui Ludovic Orban a pus PNL în postura de pasager în trenul guvernării condus de Barna&Cioloș. Poziția de prim-ministru pentru Florin Cîțu are valoarea celei a fochistului din trenul mai sus amintit.

Numai că ceea ce mi se pare elocvent pentru gradul de falsitate care caracterizează societatea românească este absența totală a societății civile. Care ar fi trebuit să ia apărarea judecătorilor pe care Stelian Ion vrea să-i arunce din nou în menghina primitoare de la DNA, ca să fie ascultați, urmăriți și amenințați cu dosare penale de către cei ale căror rechizitorii ar trebui să le judece. În spiritul legii, nu de frica procurorului care le poate distruge viața. Tot societatea civilă trebuia să poziție în cazul fraudei electorale de la Sectorul 1, să sancționeze derapajele nedemocratice ale miniștrilor sau politicienilor care își fac uitate promisiunile și angajamentele din perioada de opoziție.

Dar asta nu se întâmplă, pentru că acest spectacol grotesc este acoperit cu lozinci și petarde.

Vă propun un exercițiu de imaginație.

Imaginați-vă că în locul lui Clotilde Armand era Dan Tudorache, acuzat de fraudă electorală. Imaginați-vă că în locul lui Stelian Ion era Tudorel Toader, care vroia să desființeze o instituție din sistemul de Justiție pentru că vroia să-l acopere pe Dan Tudorache. Iar deasupra lor stătea nu amețitul de Dan Barna, ci Liviu Dragnea, care tăcea mefistofelic, dar acționa precum secera și ciocanul.

Imaginați-vă cum ar fi explodat într-o atare situație Societatea Civilă! Vorba Poetului: “Ce mai freamăt, ce mai zbucium! Codrul clocoti de zgomot şi de arme şi de bucium, iar la poala lui cea verde mii de capete pletoase, mii de coifuri lucitoare ies din umbra-ntunecoasă“ și se îndreaptă seară de seară spre Palatul Victoria, adaug eu.

Numai că de data asta s-a lăsat tăcerea. Tăcere complice, fără rușine. Exact ca în 1947...