Un adolescent recunoscut si crescut de tata se lupta de patru ani sa-si recapete identitatea contestata in justitie de fosta sotie a acestuia.

Paul implineste luna asta 13 ani, iar pe ultimii patru si i-a petrecut prin tribunale, incercand sa dovedeasca unei justitii oarbe ca are acelasi sange cu tatal lui. Desi are de partea lui un certificat de nastere si o hotarare judecatoreasca, prin care tatal l-a recunoscut inca de acum zece ani, Paul e azi victima unei lupte surde pentru o avere frumusica, pe care tatal a lasat-o in dezordine, murind prea devreme.

Cazul lui Paul, asupra caruia avocatii se pronunta cu stupoare ca ar fi o grava eroare judecatoreasca, e o dovada clara de incalcare a drepturilor copilului intr-o Romanie in care, pe hartie, toate sunt conforme cu principiile europene. In realitate, justitia romaneasca nu are instante specializate pentru minori si trateaza cazurile acestora fara prioritate.

In timp ce copiii sunt tarati prin tribunale cu anii, pentru vina de a se fi nascut dintr-un concubinaj, nicio autoritate din Romania europeana nu se intereseaza de soarta lor, daca au din ce trai sau cum stau cu moralul. Soarta lui Paul poate fi a multor copii nascuti in afara casatoriei, concubinajul fiind o moda instalata de cateva decenii si in Romania.

Paul a fost dorit de tata

Povestea parintilor lui Paul a inceput in 1992, cand tatal lui, Emilian Banu, a inceput sa faca afaceri in fostele state URSS. La Chisinau a cunoscut-o pe Emilia C., care avea sa-i devina, dupa cum povesteste ea, cu un pronuntat accent moldovenesc, „tovarasa de afaceri si de viata”. Amandoi erau atunci antrenati in alta casatorie si la varsta la care nu se mai gandeau ca ar putea face copii.

Totusi, din povestea lor de dragoste s-a nascut Paul, in 1994, cand deja cei doi isi parasisera fiecare sotii si traiau impreuna la Bucuresti.

„Emilian a fost luat prin surprindere cand s-a dus la Starea Civila ca sa-l declare pe Paul si a aflat ca nu poate s-o faca pentru ca eu eram casatorita inca cu fostul sot”, povesteste Emilia C.

A trebuit sa treaca trei ani pentru ca Emilian Banu sa-si poata vedea unicul fiu ca-i poarta numele. „Niciodata nu ne-am fi gandit ca vom avea probleme. Copilul a fost recunoscut printr-o hotarare judecatoreasca, iar dovada faptului ca nimic nu a fost premeditat sta in felul in care s-au petrecut lucrurile. Amandoi aveam peste 40 de ani, nici prin cap nu mi-ar fi trecut sa mai devin o data mama. Insa Emilian si-a dorit foarte mult acest copil, pentru ca el nu avusese copii din casatoria lui”, explica Emilia C.

Un divort si o inmormantare

Paul s-a nascut, asadar, a doua oara in 1997, cand a dobandit certificatul de nastere nr. 093953 de la Primaria Sectorului 2 si sentinta civila nr. 6781/11.06.1997, in care tatal il recunostea.

Daca divortul mamei a fost necesar pentru recunoasterea paternitatii copilului, in ochii legilor romanesti, divortul tatalui de sotie nu a fost cerut imperativ de nimeni. „Era si orgoliul meu, nu eram disperata sa ma ia de nevasta. Nici nu vedeam urgenta oficializarii, deoarece relatia noastra era de notorietate, traiam impreuna, lucram impreuna, familiile si prietenii ne stiau impreuna. Numai pe hartie el era legat de fosta sotie, care avea si o parte din actiunile de la firma lui. Relatia lor era una bazata pe interes financiar”, sustine Emilia C., cu regretul ca nu a insistat la timpul potrivit sa fie luata de nevasta cu acte.

Situatia s-a schimbat radical in 2004 cand, in urma unui accident vascular, Emilian Banu a murit, lasand in urma o avere de cateva zeci de milioane de euro si prea multi interesati. Cu trei saptamani inainte de moarte, el apucase sa faca o cerere de divort, in care spune ca doreste sa se dedice cresterii copilului pe care-l are din relatia de aproape 14 ani cu Emilia C. Dar divortul nu s-a mai pronuntat.

OARBA SI NESTIUTOARE

Instanta isi contesta propria decizie de recunoastere a copilului

Viata lui Paul s-a complicat dupa ce a ramas fara tata. Timp de noua ani traise ca un print mostenitor, tatal ii facea toate poftele. Era rasfatat ca orice copil inconjurat de dragostea parintilor. Moartea tatalui i-a scazut nivelul de trai si, mai mult, i-a adus pe cap dilema paternitatii, contestata in instanta de sotia tatalui lui.

„Mi-e frica pentru copilul meu. El acum nu intelege cum e posibil ca Emilian sa nu fie tatal lui. Nu ma lasa sa merg sa-l iau de la scoala, spunand ca nu vrea sa stie colegii lui ca nu mai vine tata sa-l ia cu masina. S-a instrainat si observ la el o oarecare agresivitate”, se plange Emilia.

Ea spune ca, imediat dupa moartea lui Banu, sotia lui s-ar fi instalat in fabrica pe care acesta o avea la Bucuresti si a deschis succesiunea la care, initial, l-a chemat cu drepturi de fiu si pe Paul. „La un an de la moartea lui Emilian, in timp ce ne judecam pentru succesiune, sotia a deschis alt proces, pentru contestarea paternitatii, si s-a suspendat procesul pentru succesiune”, explica Emilia.

Intoarcerea mortului de la groapa

„Si, astfel, printr-un abuz de drept, minorul mostenitor legal al defunctului este tratat discretionar si lipsit de drepturile sale care i se cuvin de pe urma defunctului tata. Justitia il lasa la discretia reclamantei, care nu are niciun interes sa solutioneze cauza, ci urmareste doar sa uzeze de avere in intregime, cat mai mult timp, tergiversand prin diverse mijloace procesul de succesiune”, se pronunta Mihaela Dinu, avocata Emiliei.

Este surprinzator ca tot o instanta de la Judecatoria Sectorului 2, care in 1997 a emis hotararea prin care Banu il recunostea de fiu pe Paul, a acceptat in 2005 procesul privind contestarea paternitatii.

Dupa ani de termene si procese, s-a ajuns acum la deshumarea defunctului, pentru analiza ADN. „Este un caz fara precedent in justitia romaneasca, probabil de aceea nici judecatoarea nu stia care e procedura de deshumare in civil. Oricum, a fost o bataie de joc la adresa memoriei defunctului, de vointa caruia, exprimata in viata, nu a tinut cont nici sotia, nici instanta”, considera avocata Mihaela Dinu.

Parerea psihiatrului

La un pas de depresie

Reactiile pe care Paul le are acum sunt firesti pentru orice om care a suferit o pierdere, dar acutizate intr-o minte frageda. Laura Mateescu, doctor psihiatru pentru copii la Spitalul „Alexandru Obregia”, spune ca mama trebuie sa aiba mare grija de sufletul lui in aceasta perioada.

„E foarte important sa se ceara o consiliere de specialitate. Copilul a pierdut afectiunea tatalui, dar si banii oferiti de acesta. In plus, la varsta lui stie deja si ce inseamna mostenirea, ca perspectiva. E o situatie dificila. Ii este practic contestata memoria tatalui, amintirile, dar si viitorul. Agresivitatea poate fi un semn al trairilor depresive. La scoala incearca probabil sa-si conserve statutul. In perspectiva e foarte important sa obtina consilierea unui specialist atat pentru copil, cat si pentru mama”, recomanda psihiatrul Laura Mateescu.

Ca si in cazul "Tinu"

Justitia romana isi bate joc de minori

Avocatul Sergiu Andon, care a reprezentat familia Iucinu in cazul „Tinu”, este revoltat si intrigat de cazul „Banu”. „Cazul e total anormal si merita sa fie comentat inclusiv in publicatiile de specialitate. E in mod sigur rezolvat gresit, instantele confundand notiunea de stabilire a filiatiei cu notiunea de recunoastere”, comenteaza Andon.

El spune ca instantele care au acceptat procesul de contestare a paternitatii au interpretat gresit articolul 58 din Codul Familiei, in care se prevede ca recunoasterea filiatiei fata de tata poate fi contestata de orice persoana interesata.

„Sediul materiei despre care se face vorbire la articolul 58 sta in articolul 56 din Codul Familiei, unde se spune ca filiatia se stabileste prin recunoastere sau prin hotarare judecatoreasca. In cazul de fata nu avem o simpla recunoastere a filiatiei, facuta la Starea Civila, ci o hotarare judecatoreasca care are autoritate de lucru judecat. Sunt stupefiat cum doua instante, de apel si de recurs, au gresit in mod fundamental in acest caz”, mai spune Andon.

Avocatii spun ca o hotarare judecatoreasca are autoritate de lucru judecat si acesta este un principiu de fier in justitie, „cam cum e culoarea rosie in circulatie”. „Nu ai cum sa o nesocotesti”, explica Andon. „Sunt oripilat de cat de prost au judecat cinci magistrati, care se vede ca nu au citit acest articol de lege. Este un act lamentabil de judecata”, conchide avocatul Andon.

Contactata de EVZ, sotia defunctului Emilian Banu a refuzat categoric sa-si exprime punctul de vedere cu privire la procesele in care este implicata, interzicandu-ne sa publicam orice pe aceasta tema. Avocatii consultati in acest caz insa considera ca mediatizarea lui va ajuta actul de justitie, asa cum s-a intamplat si in cazul „Tinu”.

Instante numai pe hartie

Avocatii considera ca acest caz putea fi rezolvat in maximum sase luni, cu prioritate, deoarece in el este implicat interesul unui minor. Totusi, in Romania, interesul minorului pare sa faca doar tema de talk-show la televiziuni, ori de cate ori se mai sinucide cate un copil lasat singur acasa de parintii plecati la munca si de care nu se intereseaza nicio autoritate.

„Interesul copilului e neglijat si i se incalca drepturile prin tergiversarea procesului. Dar greseala e legata si de faptul ca noi avem numai pe hartie instante pentru minori, iar unii judecatori au facut numai pe hartie palide cursuri de specializare pe aceasta tematica. Romania a raportat doar pe hartie fata de UE ca avem tribunale pentru minori cand, in realitate, noi avem numai niste nume lungite pe antetul unor instante, ca ar fi pentru minori”, explica avocatul si parlamentarul Sergiu Andon.

Tot el spune ca situatia e similara cu mult-mediatizatul caz Tinu: „Regasesc aceeasi situatie: adversarii copilului, orbiti de avere si de razbunari de tip feminin, lupta cu orice mijloace calcand in picioare interesele copilului. Iar justitia se lasa, din pacate, antrenata in acest joc si se pune singura intr-o lumina proasta”.