La numai 8 ani, Cătălin Marian Sandu este vicecampion naţional de şah şi a participat la Campionatele Mondiale. Singura lui dorinţă e să aibă un laptop.
La o vârstă la care majoritatea copiilor preferă să se joace în timpul liber, un băieţel din comuna Puchenii Mari, judeţul Prahova, este vicecampion naţional de şah, are medalii de la concursuri internaţionale şi a reuşit să se claseze pe locul 25 la Campionatele Mondiale de Şah din Vietnam, din aproape 100 de concurenţi. „Cine e cel mai bun câştigă!“
Cătălin vorbeşte hotărât şi îţi povesteşte cu însufleţire despre pasiunea sa. Îşi doreşte medalii de aur şi un bronz mondial şi se ghidează după un principiu clar stabilit: „Cine e cel mai bun câştigă!“, replică pe care ţi-o aruncă franc, zâmbind. Băiatul nu caută explicaţii pentru partidele de şah pe care le-a pierdut, chiar dacă a jucat şi la categorii de vârstă mai mari. Antrenorul său, Gheorghe Vasi, îl admiră pentru talent şi apreciază că băiatul are mari şanse să ajungă maestru dacă va continua să lucreze în acest ritm: „La competiţii, nu are emoţii şi este stăpân pe sine, nu se pierde cu firea, are capacitate de calcul. Simte pericolul, anticipează ce face adversarul. Este un jucător plăcut, are respect faţă de adversar, prima oară când a pierdut a dat mâna cu jucătorul. Nu e supărăcios când pierde. Este liniştit, pricepe imediat, nu-i explici de mai multe ori. Este realist“. „Nu mă ridic de la masă“ Deşi abia a împlinit 8 ani, Cătălin joacă şah de doi ani şi jumătate, învăţat de tatăl său. La insistenţele copilului, părinţii l-au dus la Clubul din Ploieşti, să facă performanţă, în primăvara anului trecut. La primul lui concurs, Campionatul Naţional, băiatul a obţinut locul trei la şah rapid, iar anul acesta, locul doi la „adevă ratul şah“, adică cel practic. Performanţ ele lui Cătălin nu se opresc aici, el a reuşit în această vară să urce pe podium la două turnee internaţionale.
Pentru că face naveta până la Ploieşti, părinţii îl duc pe micul şahist la antrenamente de câte ori pot, adică de 2-3 ori pe săptămână, unde petrece 3-4 ore: „Nu mă plictisesc patru ore. Dacă am ceas, mă liniştesc şi nu mă ridic de la masă“. Copilul povesteşte că, în zilele în care nu ajunge la Clubul din Ploieşti, mai joacă cu tatăl său, pe care îl consideră „un jucător destul de bun“.
DIFICULTĂŢI
Lupta cu un indian
Cea mai mare bucurie a băiatului este participarea, anul acesta, la Campionatul Mondial de Şah din Vietnam, unde a avut un rezultat foarte bun, după cum mărturiseşte antrenorul său. „A avut un curaj deosebit“, mai adaugă el. Mama copilului spune că băiatul său trebuia să meargă la turneu cu organizatorul şi nu a fost speriat de faptul că nu va fi cu părinţii sau antrenorul său. Cătălin povesteşte că i-a plăcut atmosfera, mai frumoasă decât în România: „Cine se întâlnea cu noi pe stradă voia să facă poze“. „Fusul orar i-a creat dificultăţi la primele patru partide, iar faptul că a jucat cu asiatici l-a pus din nou în încurcătură“, îşi aminteşte antrenorul, cel care l-a însoţit pe băiat în cele din urmă. Cătălin îşi povesteşte că prima rundă a jucat-o cu un indian: „M-a bătut, dar am jucat mai bine decât el“. Deşi în mod obişnuit copilul nu plânge, după primele patru partide pe care le-a pierdut i-au dat lacrimile: „Puteam să le câştig pe toate, dar m-a încurcat diferenţa de fus orar. Îmi era somn“. În cele din urmă, el a recuperat din handicap şi a reuşit o clasare bună, pe locul 25. Regretul antrenorului său este că micul şahist nu are un laptop, care să îl ajute să studieze mai bine partidele adversarilor, să se documenteze, atunci când are o competiţie. „A fost singurul în Vietnam care n-a avut“, conchide acesta, convins că micuţul ar fi obţinut un rezultat mai bun.
Recomandările noastre
