Mănăstirea Prislop este de câțiva ani o destinație favorită pentru mii de pelerini creștini, dar și pentru grataragii și comercianți

Până nu demult, numele lui Arsenie Boca nu le spunea nimic miilor de oameni care, în prezent, îi vizitează mormântul şi stau ore în şir la rând pentru o scurtă rugăciune. Nasul fin al mai-marilor Bisericii Ortodoxe Române, către afaceri, a simțit că e loc de făcut bani și i-a împins pe credincioșii de prin toate colțurile țării spre satul Silvașu de Sus (Hunedoara) la mormântul lui Arsenie Boca.

Drumul, infernal

Moaștele ar face minuni. Lipsa locurilor de muncă şi bolile care se năpustesc asupra lor îi îndeamnă pe oameni să parcurgă şi sute de kilometri în speranţa că, de acolo de sus, părintele îi va ajuta pe fiecare în parte.

Drumul însă te face să regreţi că ai venit aici. Dacă vine o mașină din față trebuie să o iei direct pe arătură, însă dacă ai norocul să te întâlnești cu un autocar totul s-a blocat. În valea dinaintea mănăstirii e un adevărat haos. Fiecare parchează pe unde apucă, drumul din dreapta care este forestier este pe post de parcare şi „toaletă publică”. Odată ajuns pe drumul care duce la Arsenie Boca, maneaua e ca la ea acasă, iar fumul gros al micilor care sfârâie pe grătar și al cefei de porc întoarsă pe o parte și pe cealaltă îți obturează intrarea în Mănăstirea Prislop. Cu un fler ieşit din comun, grataragiii urlă după credincioşi, în speranţa că aceştia se vor întoarce din drum şi le vor cumpăra marfa, spun ei, cea mai proaspătă din zonă. „Mici ca la Prislop nu mai găseşti decât pe Dealu Negru. Sunt cei mai gustoşi, cei mai suculenţi”, ţipa un vânzător la oamenii veniţi de departe pentru a se reculege. În curtea mănăstirii abia poți să îți faci loc să treci, cozile sunt interminabile la magazinele de unde poți lua lumânări şi la izvorul cu apă rece, de unde oamenii pleacă încărcaţi cu bidoane şi de cinci litri.

FOTO: În curtea Mănăstirii Prislop pancarte înfi pte în pământ te ghidează către locul unde să lași darurile

Grijă pentru bani

Fotografiatul este interzis, te simți de parcă ai fi într- o unitate militară. La ieşire, când te duci la vânzători să îţi cumperi un suvenir, o iconiţă, un breloc sau un tablou cu chipul lui Arsenie Boca să nu te aştepţi să primeşti bon. „Toată marfa pe care o avem la vânzare este sfinţită şi adusă de cei de la Episcopie. Nu putem să vindem nimic fără acordul lor. Ei ne-o dau la un preț, iar noi mai punem un mic adaos, ca să ne iasă și nouă ceva”, se lăuda un comerciant guraliv.

FOTO: În curtea Mănăstirii Prislop pancarte înfi pte în pământ te ghidează către locul unde să lași darurile

Episcopia, în concediu

Pe aleea care duce la mormânt, călugării au montat mai multe anunțuri vizibile. „Vă rugăm nu aruncați bani în pădure!”, „Vă rugăm nu puneți bani și bilețele în crăpăturile peșterii”, sau „Nu aruncați bani pe pârâu. Darurile se primesc la biserică”, sunt doar o parte din acestea. Pelerinii le respectau pios.

Contactat telefonic, preotul Gabriel Miricescu, purtătorul de cuvânt al Episcopiei Devei și Hunedoarei - de care ține așezământul monahal -, ne-a răspuns sec prin SMS: „Sunt plecat din țară. Mă întorc abia la 1 septembrie.”!

Părintele vindeca prin puterea credinței

Mănăstirea Prislop este situată într-una din regiunile cele mai pitorești din România, în satul Silvașu de Sus (Hunedoara). Aici a fost stareț Arsenie Boca, considerat de către unii din ucenicii săi ca fiind cel mai mare duhovnic român al secolului XX. De numele părintelui, al cărui mormânt din Prislop este loc de pelerinaj pentru creștini, sunt legate o mulțime de mărturii fabuloase. Cei care l-au cunoscut pe duhovnic l-au prezentat ca pe un om care avea darul vindecării. De la bolnavi de cancer, la orbi și persoane suferinde de paralizie. Aceștia, potrivit oamenilor care l-au cunoscut, erau vindecați prin puterea credinței. Arsenie Boca a murit la 79 de ani, în anul 1989.